Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI: „Renunţarea la euro este imposibilă“
0
Mihai Tănăsescu susţine că hotărârea României de aderare la zona euro trebuie să rămână în picioare.
Într-un moment de maximă nervozitate pe pieţele financiare şi în marile cancelarii ale lumii, nervozitate cauzată de evoluţiile din Grecia, delegaţia FMI continuă negocierile la Bucureşti pentru configurarea bugetului de anul viitor al României. Între două runde de discuţii, Mihai Tănăsescu a venit în redacţia ziarului „Adevărul" nu pentru negocieri, ci pentru a ne acorda un interviu privind perspectivele României şi ale Europei de a depăşi situaţia critică în care se află. Mihai Tănăsescu este convins că viitorul euro şi al zonei euro nu poate fi pus la îndoială, condiţia ieşirii din criză fiind maturitatea politicienilor, dar şi a popoarelor europene.
Ovidiu Nahoi: Domnule Tănăsescu, având în vedere problemele grave pe care le traversează zona euro, credeţi că România mai trebuie să-şi propună adoptarea monedei unice?
Mihai Tănăsescu: Da. Sunt un adept al aderării la euro, dar numai când ţara va fi pregătită. Şi oamenii ei vor fi pregătiţi, moral, dar şi pecuniar. Fiindcă sunt şi lucruri bune, şi mai puţin bune. Iar lucrul cel mai important este stabilitatea. Este o zonă ordonată şi disciplinată, iar noi va trebui să ţinem pasul cu această disciplină.
Ion. M. Ioniţă: Dar credeţi că zona euro va mai exista, până când România va ajunge să fie pregătită şi disciplinată?
Vă dau un răspuns foarte franc: da. Euro trece printr-o turbulenţă în momentul de faţă, dar se va consolida. Iar eforturile care se fac în prezent vor conduce la consolidare. Intrarea unei ţări în zona euro, însă, nu se va mai face la fel de uşor.
O.N.: Vor mai fi şi ieşiri?
Ieşirea din zona euro înseamnă a ieşi dintr-o construcţie europeană şi a perturba pieţele financiare, nu numai din ţara care iese ci şi din celelalte. Deci renunţarea la euro este aproape imposibilă. De aceea, mesajul meu este: politicieni ai zonei euro, aveţi capacitatea de a lua acele măsuri care să reînvie încrederea, iar percepţia faţă de euro să fie mai bună.
O.N.: La începutul acestei săptămâni, Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România a propus ca România să iniţieze constituirea unui grup al statelor noneuro, la nivelul Uniunii Europene. Ştiţi deja că se vorbeşte despre Europa în două trepte, eurozona şi ceilalţi. Dumneavoastră, care aţi fost ministru şi cunoaşteţi mediul financiar şi de afaceri, aţi recomanda preşedintelui României să ia această iniţiativă?
România a dorit şi, prin eforturi substanţiale, a intrat în Uniunea Europeană. Ca membru al Uniunii Europene, are drept ţintă accederea la moneda unică, într-o perioadă de timp nu foarte bine definită. Dar, pentru a ajunge în acest club select, trebuie îndeplinite multe condiţii. România are mult de muncit până să ajungă la parametrii ceruţi, şi nu numai la cei cantitativi, cum ar fi mărimea deficitului sau a datoriei. Foarte importantă este competitivitatea. Şi alinierea „produsului" numit România în la cerinţele acestei zone selecte. De aceea, vedeţi, acest program convenit cu FMI şi cu Comisia are şi rolul de a ajuta la atingerea acestor condiţii de calitate, într-o anumită perioadă. Dar şi punerea finanţelor pe o cale ireversibilă, care să meargă în direcţia consolidării.
I.M.I.: Şi credeţi că participarea la acest grup noneuro, care s-ar afla într-o anumită opoziţie cu grupul celor 17 din zona euro, ar ajuta la atingerea mai rapidă a acestor obiective?
Categoric nu. Eu cred că România trebuie să-şi canalizeze eforturile pentru atingerea acestor parametri calitativi. Iar data intrării în zona euro, că va fi 2015 - faţă de care am îndoielile mele - sau va fi 2017 sau 2019, nu are importanţă. Important este să fim pregătiţi şi să intrăm demni. Nu cum au făcut alte ţări, precum Grecia, care au vrut să fie acolo indiferent cum. Cu ce costuri şi consecinţe, vedem astăzi.
O.N.: Situaţia din Grecia este confuză, se vorbeşte despre un referendum, ar fi o soluţie părăsirea zonei euro de către greci?
Dacă vorbim despre un referendum, important este cum pui întrebarea. Dacă se întreabă, „vreţi să mai rămâneţi în zona euro?" sau „vreţi să reintroducem drahma?" grecii se vor gândi de două ori şi vor alege ceea ce e mai bine pentru ei. Trebuie să privim cu atenţie politica din Grecia şi, cel mai important, trebuie să privim cu atenţie zona euro. Este limpede că, de data aceasta, liderii europeni trebuie să fie mai uniţi ca niciodată în mesaje şi în comportament pentru a pune stavilă percepţiilor proaste cu care se confruntă Europa în acest moment. Reuniunea G20 este crucială. Sunt convins că, la sfârşitul acestei reuniuni, va fi un mesaj de unitate şi de speranţă. Trebuie să vedem dacă acest mesaj va fi credibil şi va fi perceput ca atare de către pieţe. Au mai fost încercări de acest gen şi, de fiecare dată, aceste mesaje nu au fost satisfăcătoare pentru pieţele financiare. În acelaşi timp, cred că angajamentul liderilor celorlalte ţări din afara zonei euro, Statele Unite, dar şi ţările emergente, India, Brazilia, China, este foarte important. Să nu uităm că Fondul de Stabilitate trebuie alimentat până la 1.000 de miliarde cu bani din afara Uniunii Europene.
"Data intrării în zona euro, că va fi 2015 - faţă de care am îndoielile mele - sau va fi 2017 sau 2019, nu are importanţă. Important este să intrăm demni.''
„Susţin reducerea CAS, ca economist"
O.N.: Aţi afirmat, într-un interviu publicat recent, că nivelul contribuţiei pentru asigurări sociale (CAS) este zdrobitor pentru companiile din România. Opinia oficială, a Guvernului şi a preşedintelui, este însă că nivelul CAS nu poate fi scăzut, în condiţiile în care fiscalitatea din România nu este ridicată, comparativ cu ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană. Opoziţia însă cere insistent scăderea CAS. Cum comentaţi această divergenţă dintre dumneavoastră şi Guvern?
Vedeţi, mi-am exprimat acest punct de vedere ca economist - economistul Tănăsescu. Nu mi-am exprimat acest punct de vedere din calitatea mea oficială. România înregistrează totuşi contribuţii sociale destul de mari faţă de media europeană. Iar mediul de afaceri reclamă o descreştere graduală a acestor contribuţii, ceea ce ar putea fi un stimul pentru creşterea economică. Pe de altă parte, trebuie să vedem cum se pot compensa veniturile la buget, cu alte surse sau cu cheltuieli diminuate, în cazul teoretic al reducerii CAS. În construcţia bugetului sunt importante priorităţile.
Tănăsescu: „În construcţia bugetului sunt importante priorităţile“
O.N.: Deci, ca economist, credeţi în scăderea CAS.
Da, ca economist mi-am exprimat acest punct de vedere.
I.M.I.: În momentul declanşării crizei, în 2008 - şi îmi amintesc de dialogul pe care l-am avut atunci - cuvântul de ordine, în America şi în lume, era „greed"(„lăcomie"), cu referire la sectorul financiar. Care ar fi acum cuvântul de ordine referitor la criza europeană: iresponsabilitate? Lipsă de viziune?
Cred că politicienii europeni sunt mai preocupaţi acum de ceea ce se întâmplă pe termen scurt decât de ceea ce se petrece pe termen mediu şi lung. Dar ei trebuie să se gândească la viitor, în pofida unor pierderi temporare, în prezent. E adevărat, alegerile au loc la termene scurte, trei, patru, cinci ani. Dar pentru dezvoltarea unei viziuni este nevoie de mai mult. De aceea, trebuie văzut dincolo de un ciclu electoral şi luate acele măsuri care duc la consolidarea Europei, aflate în turbulenţă, chiar dacă acestea presupun un cost electoral.
„Ar fi bun un nou acord tip Viena"
I.M.I.: Când am încheiat acordul cu FMI s-a ajuns la o înţelegere cu băncile, aşa-numitul Acord de la Viena. Ar fi nevoie acum de un nou astfel de acord?
În momentul în care declaraţia Consiliului European a fost făcută publică, a devenit clar că trebuie puse în aplicare instrumentele pentru ca această declaraţie să-şi atingă scopul. Cred că un nou acord Viena este o bună posibilitate de punere în valoare a textului oficial UE. Cred că o determinare a băncilor mamă printr-un alt tip de înţelegere poate fi avut în vedere. Discutăm în acest moment care este instrumentul cel mai bun pentru a păstra spiritul comunicatului Consiliului European.
O.N.: Aţi invocat un cuvânt foarte important, încredere. Credeţi că, fără un nou acord de tip Viena, garanţiile date de Consiliul European ţărilor mai sărace sunt credibile?
Cred că instituţiile europene sunt puternice şi mesajul lor trebuie pus în practică. Sigur apar şi unele distorsiuni în momentul în care un angajament de acest tip este pus în aplicare. Sunt portiţe de scăpare. Atunci, tu ca ţară trebuie să te asiguri că acest lucru nu se întâmplă. România îşi va lua toate măsurile, iar Banca Naţională este pregătită să-şi continue supravegherea asupra tuturor băncilor.
I.M.I.: Putem evita scenariul de retragere a capitalurilor din băncile subsidiare către băncile-mamă din străinătate?
Există o tendinţă în acest moment şi criza din Grecia ne arată acest lucru. Dar, prin politicile pe care BNR le-a aplicat, prin supravegherea profundă, constantă şi foarte profesionistă făcută la nivelul întregului sistem bancar românesc, acest fenomen este de o intensitate redusă. Nu aşteptăm ca în perioada următoare acest lucru să se întâmple. Cred că acest element important al comunicatului Consiliului European de săptămâna trecută, fraza privind păstrarea expunerii subsidiarelor din toată Europa, nu numai din Europa de Est, arată determinarea politicului european faţă de acest lucru.
I.M.I.: Deficitul care se negociază acum de delegaţia FMI cu Guvernul este sub 3%. Nu inhibă şi mai mult acest buget de maximă austeritate creşterea economică?
A forţa prea mult duce la o inhibare a economiei, a lăsa un deficit mai lax poate duce la o percepţie negativă şi la o finanţare mai scumpă.
O.N.: S-ar putea ca deficitul să fie totuşi mai mare decât cel anunţat de autorităţile române?
Important este ca deficitul să fie finanţabil. Asupra cifrei mai discutăm. Problema bugetului pe anul viitor este o ecuaţie cu trei necunoscute. Una este creşterea economică din 2012, a doua este legată de mărimea deficitului fiscal şi a treia priveşte modul în care acest deficit să fie finanţat neinflaţionist. În aceste zile se caută rezolvarea acestei ecuaţii.
"România îşi va lua toate măsurile, iar Banca Naţională este pregătită să-şi continue supravegherea asupra tuturor băncilor.''
De unde scoatem 15 miliarde?
I.M.I.: Prin acordul cu FMI, România şi-a asumat nişte obiective de privatizare, dar, în condiţiile de pe piaţă, acestea s-ar face la preţuri foarte mici sau ar fi eşecuri. Oficiali din cadrul Ministerului Economiei au reclamat chiar presiuni din partea FMI pentru privatizarea unor societăţi din domeniul energetic. Ce poziţie susţineţi?
Aceleaşi discuţii se purtau şi acum zece ani. Sistemul ne spunea: nu privatizăm, fiindcă noi ştim management! Am acceptat şi iată că s-au înregistrat pierderi şi datorii de multe miliarde de euro. De aceea, cred că trebuie privit interesul României pe termen lung. Şi vă voi da un singur exemplu: România are nevoie numai în domeniul energetic de cel puţin 15 miliarde de euro investiţii, pentru a aduce sistemul la un grad de eficienţă măcar acceptabil. De unde să vină aceşti bani? De la bugetul statului? Imposibil.
I.M.I.: Problema este că acum un an nici măcar nu ştiaţi cât de mari sunt aceste pierderi, nu exista o situaţie clară.
Aşa este. Dar acum avem o analiză exactă. Monitorizăm circa 850 de companii publice, la nivel central şi local. Şi pot să vă spun că pentru trimestrul al treilea, de la care avem datele, constatăm o evoluţie încurajatoare. Pentru prima dată, arieratele sunt în limita convenită cu FMI şi Comisia Europeană. Sigur, este un început. Dar dacă măsurile convenite cu autorităţile vor fi aplicate în ritm accelerat, putem spune că în câţiva ani problema va fi în curs de rezolvare.
Interviul din seria „La masa Adevărului“ cu Bogdan Olteanu va apărea în numărul de mâine al ziarului „Adevărul“.
Se încarcă comentariile...
