Lars Hornberg, o viaţă dedicată copiilor

La început a adus în România echipamente medicale, apoi a văzut reportajele despre orfelinate şi a ştiut că misiunea vieţii lui sunt copiii.

Lars Hornberg a cunoscut România datorită soţiei sale, Linda, care iubea oamenii de aici şi vizitase deseori ţara înainte de a se căsători. S-a simţit bine primit aici şi şi-a făcut repede mulţi prieteni. „Când Revoluţia a lovit România, am hotărât să facem un pod între România, Suedia, Marea Britanie şi Statele Unite. Nu puteam sta nepăsători la tot ce vedeam”, spune Lars Hornberg.

Modelul „Căminului Felix”, adoptat de stat

S-au mutat în Oradea în 1990, iar în 1991 au înfiinţat Fundaţia „Căminul Felix”, convinşi că un copil are nevoie de mamă şi de tată, nu de instituţii. În 1992 a fost deschis minisatul de la marginea Băilor Felix.
În fiecare din cele zece case familiale se afla un cuplu care avea grijă de şase până la opt copii abandonaţi, luaţi din orfelinate. Conceptul,  revoluţionar pentru România acelor ani, a fost dezvoltat.
Fundaţia  a realizat sate asemănătoare în Sântandrei, iar acum se construieşte unul la Certeze, judeţul Satu Mare. „Căminul Felix” a fost reprodus între timp în zece localităţi din Thailanda şi cinci din Uganda.
Caracteristic şi inovator la cămin a fost interzicerea educaţiei prin bătaie. În 1992, interdicţia pedepsirii copiilor prin bătaie a surprins  românii, care ştiau că „bătaia e ruptă din rai”. Din acest motiv, unele familii au fost nevoite să renunţe la această metodă sau să caute altceva de lucru. „Vreau să răspândesc acest concept peste tot unde există copii abandonaţi. Peste o sută de milioane de copii sunt orfani, sunt abandonaţi de familiile lor”, spune Lars Hornberg. Între timp, şi statul român a adoptat această formă de ocrotire a copiilor, desfiinţând orfelinatele-mamut în favoarea caselor de plasament şi a familiilor de plasament.

De vocaţie iniţiator

Lars Hornberg a venit cu soluţii şi la o altă problemă, copii cu handicap. Prima soluţie a fost Grădiniţa „Casa Minunată”, inaugurată în 1994, iar a doua, Centrul de Protezare şi Ortezare „Theranova”, deschis în 1998.
De trei ani, Lars Hornberg este văduv, dar nu vrea să părăsească România. „Vreau să trăiesc şi să mor aici, deşi încă nu am moartea în agendă. Aici am cei mai buni prie-teni şi aceste proiecte extraordinare”, spune suedezul zâmbind.

Întrebări şi răspunsuri
Sunteţi mulţumit de evoluţia copiilor care au trecut prin „Căminul Felix”?
Da. Unii au stat şi 15 ani la noi, până când au fost gata să înfrunte viaţa, alţii după majorat s-au mutat în casele de tranziţie, unde au învăţat să fie responsabili, iar alţii deja sunt pe picioarele lor.

Cum v-aţi adaptat la societatea şi mentalităţile româneşti?
Destul de bine, din cauza oamenilor foarte calzi, care au o atitudine fantastică.

Ce-i place
Să-şi vădă nepoatele crescând, să-şi vadă visele şi proiectele prinzând viaţă, să lucreze, să vadă cum sar oamenii simpli în ajutorul semenilor lor, mâncarea suedeză.
Ce nu-i place
Să vorbească urât despre lucruri şi oameni, că nu are talent de manager şi nu poate continua ceea ce a fondat, că nu poate ajuta managerii organizaţiilor. Nu-i plac brânzeturile.