Haos legislativ fără leac

aleşi ai poporului au produs efecte negative asupra simplilor cetăţeni. De aici şi imaginea deplorabilă a unor instituţii fundamentale, precum parlamentul şi guvernul. O nouă dovadă în acest

aleşi ai poporului au produs efecte negative asupra simplilor cetăţeni. De aici şi imaginea deplorabilă a unor instituţii fundamentale, precum parlamentul şi guvernul. O nouă dovadă în acest sens o constituie modul în care Legea descentralizării, adoptată de aceeaşi majoritate parlamentară care susţine Cabinetul Tăriceanu, riscă să arunce în derizoriu o iniţiativă asupra căreia Executivul şi-a asumat răspunderea - Legea reformei sanitare. Ambiţia ministrului Eugen Nicolăescu de a face curăţenie în domeniul Sănătăţii, prin înlocuirea "feudalilor" din fruntea spitalelor, s-ar putea transforma într-un coşmar, generând haos administrativ şi cheltuieli uriaşe. Legea descentralizării, care va fi aplicabilă după întocmirea normelor metodologice, clasifică instituţiile sanitare după importanţa pe care o au - locală, judeţeană, naţională. În consecinţă, administrarea acestora revine consiliilor locale, judeţene şi Ministerului Sănătăţii, ca autoritate naţională. Un director de spital destituit de minister, a cărui unitate este "de interes local", poate ataca în instanţă decizia ministrului Nicolăescu pe motiv că nu era de competenţa acestuia să-l înlăture din funcţie. Acelaşi lucru îl pot face şi sutele de membri ai consiliilor de administraţie ale unităţilor sanitare, demişi de Eugen Nicolăescu. Consecinţele ar fi dezastruoase numai dacă ne gândim la supraaglomerarea completelor de contencios administrativ şi la cheltuielile aferente.
Experienţa a demonstrat că erorile sau omisiunile în plan legislativ se plătesc scump. Opoziţia, indiferent de culoarea ei politică, s-a revoltat întotdeauna când guvernul îşi asuma răspunderea asupra vreunui pachet de acte normative, reclamând necesitatea dezbaterilor parlamentare. Alianţa D.A., pe vremea când lustruia băncile opoziţiei, a strigat împotriva Cabinetului Năstase că a făcut ce a vrut din pachetul de legi anticorupţie. Acum, premierul Tăriceanu nu face altceva decât să calce pe urmele predecesorului său, scuzându-se că îl presează timpul aderării la UE. Una dintre promisiunile electorale ale "portocaliilor" a fost că Legislativul nu va mai fi ocolit de guvern şi că îşi va relua funcţiile fireşti. Lucru care, cel puţin până în prezent, nu s-a prea întâmplat. În realitate, unui proiect de lege nu-i trebuie mai mult de o lună pentru a ajunge la promulgare, dacă beneficiază de susţinere politică în parlament. Procedurile legislative sunt rapide în condiţiile în care există comunicare şi voinţă politică a partenerilor de guvernare. În mandatul anterior, parlamentarii PSD au doborât un record mondial, votând aproximativ 1.000 de legi într-un an. "Maşina de vot" a social-democraţilor exaspera opoziţia de atunci, care cerea o dezbatere politică adevărată a proiectelor de lege. Astăzi, premierul mai calcă prin cele două Camere doar când are de bifat vreo acţiune festivistă sau trebuie să-şi asume răspunderea pentru pachete de legi, fugind ca de ciumă de dezbaterea parlamentară.