Grămadă în nisip

O echipă din România a ocupat locul 2, anul trecut, la Campionatul Mondial de rugby pe plajă. Rugby-ul pe plajă atrage de la an la an din ce în ce mai mulţi practicanţi. Din vara lui 2009 se va organiza oficial competiţia „Cupa Europeană a Naţiunilor la rugby pe plajă”.

Amatorii de mişcare au adaptat mereu sporturile clasice la condiţiile pe care le-au avut la îndemână, fie că era vorba de persoanele pe care le aveau la dispoziţie, dar mai ales de locul unde se desfăşurau.

Aşa au luat fiinţă multe sporturi derivate. De câţiva ani a intrat în circuit şi rugby-ul pe plajă (beach rugby), jucat mai întâi ca amuzament, între prieteni, iar mai apoi oficial, în competiţii.

O variantă a clasicului rugby în 15

„Beach rugby” este o disciplină care a intrat de curând în familia sporturilor pe plajă, alături de alte două sporturi mult mai cunoscute şi cu o istorie mai bogată, „beach volei” şi „beach soccer”.

Rugby-ul pe plajă este varianta clasică a rugby-ului în 15. Se desfăşoară între echipe având în componenţă cinci jucători şi trei rezerve, pe un teren cu dimensiuni reduse: 40 metri lungime şi 30 metri lăţime.

Cu reguli mult simplificate faţă de rugby-ul clasic cu care ne-am obişnuit, cum ar fi fără grămadă ordonată, fără repuneri în margine, fără transformări ale loviturilor de pedeapsă sau eseurilor, beach rugby se joacă pe durata a două reprize, fiecare de câte cinci minute de joc efectiv şi cu o pauză scurtă, de un minut.

O altă diferenţă este că jocul cu piciorul este interzis, jucându-se totul numai la mână. De asemenea, nu se joacă pe placaje. Atingerea simultană cu două mâini a atacantului pe tricou sau pe şort înseamnă echivalentul unui placaj. La a treia oprire consecutivă a atacului, echipa care se află în posesia balonului pierde atacul, iar mingea îi revine echipei adverse.

România, locul 2 la Mondialele de amatori

Plaja Prado din Marsilia a găzduit în septembrie anul trecut un turneu de rugby rezervat juniorilor amatori sub 17 ani. Echipa României a participat pentru prima dată cu un lot de opt jucători adunaţi din toată ţara (Metrorex, Bârlad, Gura Humorului, Griviţa, Focşani, Steaua, LAV şi Pantelimon), reuşind să ajungă până în finală, fiind pregătită de antrenorii  Florin Beşliu şi Ştefan Axinte.

Cele opt echipe participante au fost împărţite în două grupe, România având ca adversare formaţiile Marsilia, Maroc şi RC Citer. Astfel că tricolorii au ajuns în finală după ce au învins Marsilia şi RC Citer şi au făcut egal cu Marocul.

În ultimul act, românii au pierdut în faţa mult mai experimentatei echipe Agen. “A fost un turneu reuşit, ţinând cont că echipa noastră a jucat prima oară rugby pe plajă”, a spus antrenorul Florin Beşliu.

Din 2009, European Nations Cup

Asociaţia Europeană de Rugby (FIRA –AER) a anunţat crearea unei noi competiţii în vara anului 2009: Beach Rugby European Nations Cup („Cupa Europeană a Naţiunilor la rugby pe plajă”).

Întrecerea va aduna la start, conform forului internaţional, nu mai puţin de 24 de naţiuni (din 43 de ţări ale căror federaţii sunt afiliate). Această primă competiţie dotată cu respectivul trofeu va fi organizată cel mai probabil sub forma unui turneu, timp de trei zile într-un oraş din Franţa. 

Forul internaţional doreşte ca din 2010 să fie organizate cinci etape şi un turneu final, acestea fiind găzduite de şase ţări europene. Pentru familiarizarea cu acest sport se vor organiza turnee demonstrative.

Deja pe litoralul Mării Negre din România, rugby-ul pe plajă nu este chiar străin, în 2008 fiind organizată Cupa Callatis, o competiţie internaţională de rugby pe plajă pentru copii.

Nu este neapărată nevoie de o plajă pentru a încinge mingea ovală.

Pentru unii jucători terenul pe nisip este mult mai potrivit pentru rugby.

În rugby-ul pe plajă jocul cu piciorul este interzis. Totul se joacă la mână.

Beach rugby atrage în fiecare an şi echipe formate din fete.

În multe colţuri ale lumii rugby-ul pe plajă este practicat şi de copii.