Confuzie generală în ajun de euroalegeri

Obişnuit cu politicienii autohtoni, electoratul românesc nu prea ştie ce alege la europarlamentare şi nici care ar trebui să fie trăsăturile unui deputatat european. Pregătire politică şi

Obişnuit cu politicienii autohtoni, electoratul românesc nu prea ştie ce alege la europarlamentare şi nici care ar trebui să fie trăsăturile unui deputatat european.

Pregătire politică şi diplomatică, competenţă profesională, studii superioare, noţiuni de politică internă, cunoaşterea cel puţin a unei limbi de circulaţie internaţională şi patriotismul sunt principalele criterii enunţate de partide în selectarea propriilor candidaţi la alegerile pentru Parlamentul European. Viziunea politicienilor asupra profilului europarlamentarului se apropie, însă, destul de puţin de cea impusă de Strasbourg, iar românii cu drept de vot au o viziune uşor deformată asupra a ceea ce presupune statutul de eurodeputat.

Parlamentul European va fi implicat, în viitor, în elaborarea a 95% din legislaţia europeană. Din acest punct de vedere, eurodeputaţii români ar trebui să aibă atât competenţa, cât şi interesul de a influenţa activitatea Legislativului comunitar.

Abilitatea de a socializa şi de a negocia contează foarte mult într-un Parlament European dominat de trei grupări politice: socialiştii, popularii şi liberalii. Astfel, eurodeputatul român trebuie să se priceapă la lobby pentru a reprezinta cu succes interesele naţionale.

O imagine deformată

Puternic ancoraţi în stilul autohton de a face politică, românii cu drept de vot au o viziune confuză şi deformată asupra a ceea ce presupune statutul de eurodeputat. Disputele pe tema Europei federale sau pe cea a Constituţiei europene au fost percepute la noi ca nişte probleme externe. În primul rând din cauza insuficientei mediatizări a problematicii legate de instituţiile europene, portretul europarlamentarului se suprapune cu cel al senatorului sau deputatului din Parlamentul României.

Criterii drastice pentru PE

În alte ţări membre UE, candidaţii care vor să acceadă în Legislativul comunitar trebuie să îndeplinească o serie de criterii care ţin atât de eventualele incompatibilităţi cu funcţiile deţinute anterior, de cunoaşterea profundă a problematicii europene, de cunoaşterea limbilor străine, cât şi de un comportament social ireproşabil.

Aceeaşi persoană trebuie să nu fi primit foloase necuvenite de pe urma funcţiei publice deţinute, să nu fie anchetată şi să nu fi colaborat cu poliţia politică din perioada comunistă. În plus, viitorului eurodeputat i se cere să aibă o avere justificabilă. Abaterile de la regulile impuse de UE nu sunt tolerate, oprobriul colegilor de la Strasbourg şi Bruxelles fiind mai eficient decât orice altă sancţiune prevăzută în regulamente.
"Cel mai important pentru un eurodeputat este să fie un bun comunicator, un negociator dinamic.

Nu e cazul să te arăţi umil atunci când vezi la ştiri români care comit infracţiuni la Roma. E cazul să devii combativ, în sensul bun, şi să mergi la colegii tăi, britanici sau italieni, cu soluţii şi deschidere către problemele lor. Europarlamentarii nu văd în tine ţara de la marginea UE. Văd ceea ce eşti tu", ne-a declarat europarlamentarul Adina Vălean.

Parlamentul naţiunilor

Legislativul european nu este un parlament al naţiunilor, ci unul al forţelor politice. În rândul statelor membre se discută tot mai mult despre "deficitul de democraţie", despre faptul că europarlamentarul nu mai reprezintă alegătorul din ţara sa. Un grup politic este alcătuit din minimum 20 deputaţi, din cel puţin şase state membre. Aceştia nu pot face parte din mai multe grupuri politice.

Deciziile în cadrul grupului se iau în urma unor dezbateri şi, teoretic, niciun membru nu poate fi obligat să voteze altfel decât doreşte. Vom avea însă surpriza să vedem că viitorii aleşi vor vota în funcţie de interesul grupului parlamentar din care vor face parte, care poate fi altul decât interesul de moment al României.

Ce spun alegătorii

Ieri am "deranjat" câţiva bucureşteni cu două întrebări despre alegerile europarlamentare. Ce ştiţi despre alegerile europarlamentare? Care e rolul unui deputat european? Veţi merge la vot pe 25 noiembrie? Iată răspunsurile:

Cristi Granzulea
- În urma aderării României, urmează ca aceasta să-şi desemneze europarlamentarii în Consiliul Europei. Structura acestuia este alcătuită din 30 de europarlamentari, dar nu ştiu dacă este o structură pe fiecare partid care se află la guvernare sau inclusiv din opoziţie.
- Deputaţii europeni vor participă la dezbaterea iniţiativelor şi creează cadru legislativ.

Mihaela Goj
- Ştiu că alegerile urmează să se organizeze în România în următoarea perioadă. E nevoie să fim reprezentaţi în Parlamentul European şi este nevoie ca toate partidele să-şi desemneze reprezentanţii.
- Un deputat european reprezintă atât naţiunea română, cât şi interesele acesteia la nivel european, promovându-şi propria politică în cadrul marii politici comunitare.

Ioan Isaiu
- Nu ştiu foarte multe. Din păcate, nu s-a făcut o promovare a acestor idei în România. Lumea ştie foarte puţin şi nu ştiu pe cine anume vor alege când va veni acest moment.
- Cei aleşi vor face parte din Parlamentul Europei, urmând să ia decizii pentru Comunitatea Europeană în speţă şi să apere interesele ţării din care face parte şi a grupului de partide politice din care face parte.

Ersch Sarald
- În primul rând, consider că aceste alegeri sunt întârziate nejustificat. Cei aleşi în Parlamentul Europei trebuie să aibă o idee despre importanţa prezenţei lor acolo pentru destinul ţării.
- Nu ştiu cu exactitate care e rolul unui deputat european, dar bănuiesc că este asemănător cu cel al unui deputat dintr-o ţară obişnuită.

Istoricul Legislativului european

Parlamentul European (PE) este una din instituţiile Comunităţii Europene care reprezintă interesul celor 459 milioane de locuitori ai Uniunii Europene. Începând cu anul 1979 este ales direct, o dată la 5 ani, prin alegeri generale, libere şi secrete. În perioada 1952-1976, membrii PE erau numiţi de către parlamentele statelor membre.
Legislativul european are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles şi Luxemburg. Structurile politice existente în ţările membre se oglindesc în rândul grupurilor politice de la nivelul PE, unde există opt fracţiuni. Europarlamentarii provin din circa 160 de partide politice diferite, în care aceştia sunt membri în ţările lor de origine. Cele mai recente alegeri europene s-au desfăşurat în iunie 2004, simultan în toate cele 25 de state membre. Pe 20 iulie 2004 a avut loc şedinţa constitutivă a celei de-a şasea legislaturi a Parlamentului European, care numără acum 732 de deputaţi.
Alocarea locurilor în parlament are la bază o reprezentare degresivă şi proporţională a statelor membre. Statele mici trimit mai mulţi deputaţi în PE decât ar trebui dacă s-ar lua în considerare strict populaţiile statelor respective. Configuraţia actuală a PE a fost stabilită prin Tratatul de la Nisa, semnat în 2000, care conţine prevederi referitoare la echilibrul puterii şi procesul decizional în cadrul UE, în contextul unei structuri cu 27 de state membre.

Actuala configuraţie a Parlamentului European