Asaltul "celor patru" la portile Consiliului de Securitate

Germania, Japonia, India, Brazilia revendica statutul de membri permanenti

O fotografie care a facut repede inconjurul lumii ii infatiseaza pe patru din participantii la actuala sesiune a Adunarii Generale a ONU - presedintele Braziliei Lula da Silva, primul-ministru al Indiei, Manmohan Singh, premierul Japoniei, Junichiro Koizumi, si ministrul de Externe al Germaniei, Joschka Fischer - suprapunandu-si mainile intr-un gest de solidaritate. Imaginea, emblematica, vine sa sublinieze demersul comun al celor patru vizand largirea Consiliului de Securitate al ONU la nivel atat de membri permanenti, cat si de membri nepermanenti, "pentru a reflecta realitatile comunitatii internationale in secolul XXI". Declaratia comuna adoptata la incheierea intalnirii cvadripartite argumenteaza ca de la crearea ONU, in 1945, imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, numarul membrilor a crescut de aproape patru ori (de la 51 la 191), in special tari in curs de dezvoltare, structurile organizatiei nemaicorespunzand mutatiilor intervenite. Modificarea componentei Consiliului de Securitate trebuie sa se inscrie - precizeaza semnatarii declaratiei - in cadrul unei reforme generale a ONU. Adunarea Generala trebuie revitalizata deoarece ea reprezinta vointa colectiva a tuturor statelor membre. Se cuvine, de asemenea, sporita eficacitatea agentiilor si organelor ONU in domeniile economic si social, pentru abordarea corespunzatoare a sfidarilor cu care se confrunta. Despre reforma ONU, inclusiv a Consiliului de Securitate, se discuta de ani de zile, sperandu-se acum in relansarea unei initiative in acest sens, in perspectiva sesiunii jubiliare de anul viitor a Adunarii Generale, cand se implinesc 60 de ani de la infiintarea organizatiei mondiale. Primirea celor patru tari amintite (si eventual si a unei tari care sa reprezinte continentul african) in clubul exclusiv al membrilor permanenti ai Consiliului de Securitate (SUA, Rusia, Marea Britanie, Franta, China), nu este insa o treaba usoara. De pilda, Italia se opune deschis includerii Germaniei, contestandu-i reprezentativitatea si considerand ca fotoliul de membru permanent trebuie ocupat de Uniunea Europeana, Polonia, tarile baltice si Olanda avand de asemenea rezerve. Pakistanul, eternul rival al Indiei, nu este de acord cu admiterea acesteia, desi argumentul reprezentativitatii celei mai mari democratii a lumii, cu 1,2 miliarde de locuitori, e greu de contestat. Nici candidatura Japoniei nu e vazuta cu ochi buni de unele tari asiatice, unde amintirea militarismului nipon e inca vie. Doar candidatura Braziliei ridica mai putine obiectii (poate eventual din partea Argentinei), in vreme ce o candidatura africana starneste de pe acum pasiuni inflacarate in randul tarilor continentului negru. Pe scurt, toata lumea, inclusiv secretarul general al ONU, Kofi Annan, pare a fi de acord cu necesitatea unei reforme, dar trecerea efectiva la aplicarea ei intampina numeroase dificultati.