"In America, orice problema ai avea se rezolva usor si nu ai satisfactii"

Ana Caraiani este singurul olimpic international al nostru care a obtinut trei ani la rand, trei medalii: aur, in 2003, in Japonia, aur, in 2002, in Scotia, argint, in 2001, in SUA, la

Ana Caraiani este singurul olimpic international al nostru care a obtinut trei ani la rand, trei medalii: aur, in 2003, in Japonia, aur, in 2002, in Scotia, argint, in 2001, in SUA, la matematica. S-a nascut la 15 decembrie 1984, in Bucuresti, a fost eleva la C.N. "Mihai Viteazul", iar acum este studenta in anul II la prestigioasa Universitate Princeton din SUA. In aceasta iarna, Ana a participat la cel mai important concurs destinat studentilor din America si s-a clasat pe locul V. Ana Caraiani a venit pentru o scurta vacanta acasa, loc de care ii este foarte dor, inaintea plecarii la un alt concurs de matematica, ce se va desfasura in Macedonia. - Exista aceasta situatie ciudata la voi, olimpicii. Dovediti extrem de multa creativitate si, dupa ce terminati cu aceste concursuri, va opriti. Care crezi ca ar putea fi explicatia acestei pene de idei, de sclipire? - Cred ca este firesc, pentru ca olimpiadele sunt in perioada adolescentei, si atunci, normal, vrei sa cuceresti lumea. Dupa aceea te maturizezi, i se intampla oricarui om. Eu mai am planuri de acestea de a revolutiona matematica. Nu-mi place sa vorbesc despre ele. Stiti, fiecare om are visele lui. Ma rog, cand se va intampla, o sa auziti. Sunt de acord ca trebuie facuta o alegere, asa cum s-a intamplat in cazul tuturor marilor matematicieni, si cred ca si eu trebuie sa aleg intre viata, cu tot tumultul ei, si pasiunea pentru matematica. Daca vrei sa fii un matematician de top, trebuie sa muncesti zile in sir, sa fii capabil sa stai zile intregi la o problema, luni, ani. - Tu inca nu ti-ai pus problema daca vei sta astfel? - Intrebarea mi-am pus-o, dar inca nu stiu ce voi face. Pana acum, am avut talentul sa rezolv probleme foarte repede, si atunci n-a trebuit sa renunt la altele, dar cred ca o sa devina tot mai greu. In primul rand, e vorba de intuitie in rezolvarea problemelor, dar si munca e importanta. Mi se pare ca acesti olimpici care cresc si nu mai au planuri atat de marete invata, de fapt, sa gandesca cumva altfel, la nivel simbolic. Chiar daca faci ceva mai mic, valoarea a ceea ce faci poate fi la fel de importanta ca un plan. Nu trebuie neaparat sa fii cel mai mare matematician din toata lumea, conteaza sa faci bine ceea ce faci. - Ce iti place cel mai mult din matematica? - Teoria numerelor, pana acum. Ma pasioneaza numerele prime. Este chiar un mister cum apar numerele prime, sunt o gramada de coincidente, pe care inca nu le putem explica. Probabil ca exista o structura ascunsa care explica, pe care noi nu o stim. De ce orice numar par, ma rog, cat s-a putut calcula, poate fi scris ca suma de doua numere prime? Nu se stie, e valabil pentru toate numerele, merge pana la infinit sau... Si e asa, ceva, e adevarat, dar nu putem explica. Eu cred ca exista o structura, ceva ascuns, si mi-ar placea sa o descopar candva, care sa explice toate proprietatile. Adica, toate lucrurile astea uimitoare care se intampla cu numerele prime sa fie explicate cumva. - Poti sa transpui in lumea reala aceste lucruri uimitoare care se intampla cu numerele prime? Le regasesti? - Ar putea fi un raspuns. Spre exemplu, prin faptul ca, la Princeton, exista invazia insectelor la fiecare 17 ani. Tocmai anul acesta am avut norocul sa avem invazie de insecte. De ce e 17? Pentru ca este numar prim, si atunci, insectele au ciclu de 17 ani, ca sa nu se intalneasca cu pradatorii, pentru ca e mult mai greu daca un pradator are un ciclu de 3 ani, se intalnesc o data la 17 x 3 ani. Pe cand, daca nu ar fi fost numar prim... - Dar in propria ta viata? - Am observat ca, o data la doi-trei ani, la Olimpiada, spre exemplu, nu-mi merge bine. Oricum, eu am nevoie de ceva... sa-i spun o cadere, ca sa ma ambitionez, sa merg mai departe. Cam asa functionez. Pasiunea pentru matematica este cea care ma face sa castig premiile si mai putin ambitia, desi, totusi, ambitia apare in momentul in care mi-a mers prost, atunci sunt foarte determinata. Cand imi merge bine, raman asa, intr-o bucurie, si nu-mi mai fac probleme. - Cum este la Princeton? Te-ai acomodat dupa primul an? - Da. Dar mi-e dor de acasa si asta mi se intampla mie intotdeauna. Apreciez ceea ce am, dar ma uit inapoi. Cred ca este un lucru foarte bun ca mi-e dor de casa. Acolo, in America, am cautat intotdeauna sa lucrez la ceva care sa-mi aminteasca de casa. Aveam de facut o lucrare si am ales sa scriu despre un film din Berlin, pentru ca Berlinul imi amintea de Bucuresti, de tramvaie, de oameni mergand pe strada. Stau in America, dar m-am deschis spre alte lucruri. Mi-am facut prieteni bulgari, albanezi... balcanici. De-asta vreau sa invat si rusa, sa inteleg mai multe limbi balcanice. Avem toti in comun ironia, simtul umorului, specific zonei acesteia. - Dar cum e in America? - Imi place mai mult in Europa. La facultate e foarte bine, pentru ca poti sa faci absolut tot ceea ce iti doresti. Daca vrei sa mergi la petreceri toata ziua, poti sa faci asta. Daca vrei sa stai in biblioteca toata noaptea, poti sa faci asta. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa decizi. Si e bine ca ai puterea aceasta de decizie sa nu stea nimeni pe capul tau. Nu-ti pune nimeni absente sau orice altceva. Tu hotarasti ceea ce vei face si iti asumi responsabilitatea. Asta imi place. Este minunat ca poti sa cunosti oameni din toata lumea, oameni din culturi diferite. - Tu nu platesti studiile, dar nu ai un contract cu ei prin care sa te oblige sa ramai acolo? - Nu te obliga nimeni sa faci asta, fiindca ei au ideea ca, daca studiezi acolo, vrei sa ramai acolo. Nu neaparat la Princeton, dar undeva in tara. - Ei nu stiu ce le pregatesti tu, asa e? - Eu as vrea sa vin in Europa, sa vad cum e. In Anglia sau in Germania, poate. - Ce nu-ti place, totusi, la Princeton? - Nu-mi place ca e un oras mic. Am scris si un eseu despre asta si am povestit ca, fiind totul foarte aproape, nu esti nevoit sa parcurgi distante, timp in care mie imi place sa gandesc. Sa merg mult si sa gandesc. Acolo totul e prea mic, ingradit. Nu ai drumul acela, nu ai gandurile tale. Nu-mi place ca e cam prea usor. Absolut orice problema ai avea, se rezolva prea usor si nu ai satisfactie. Ma enerveaza ca este un sistem foarte bine pus la punct, care functioneaza perfect si nu te poti lovi de nici un fel de greutati. Iti cam limiteaza putin creativitatea. Desi oamenii par foarte directi, atunci cand vorbesc cu tine, foarte politicosi, au, totusi, anumite fraze care, cand le auzi, crezi ca sunt foarte prietenosi, vor sa se apropie de tine, dar, de fapt, acestea sunt fraze standard si nu inseamna nimic. Cand te intreaba ce faci, daca le raspunzi altceva decat ceea ce asteapta ei - bine! -, raman descumpaniti si nu se implica deloc in problemele tale. Asta m-a socat. E mai greu sa te apropii de ei decat de romani. Americanii sunt mai reci. - Daca ai ramane acolo, te-ai marita cu un american sau cu un roman? - Ei, sunt si americani... Dar as prefera cu un roman. - Cum e sa castigi 8 dolari pe ora facand cafea sau dand meditatii? - E placut. Stai si asculti muzica, mai faci din cand in cand cate o cafea. As face-o cu placere si fara opt dolari pe ora. Eu muncesc ca sa mai am un ban in plus fata de ce imi asigura ei. Dau meditatii la matematica studentilor care vor sa studieze alte domenii decat matematica, dar care sunt obligati, totusi, sa aiba si un curs de matematica. Ceea ce e bine este ca poti tu sa-ti alegi acest curs, din peste 100 de oferte, la Arta spre exemplu. Eu am terminat anul acesta cu A+, A, A- si B+. La matematica, am luat A-uri. - Mai exista si altceva in afara de matematica? - Nu prea. Am o pasiune pentru arta. Literatura, arta si filosofie. Citesc mult acum, mai ales dupa ce mi-am luat cursurile acestea de arta, acum am descoperit ce m-ar interesa cel mai mult: teoria literaturii, ceva lingvistica, hermeneutica, tot ceea ce inseamna cuvintele si toate lucrurile acestea. - Cand crezi ca o sa te indragostesti? - La anul, pentru ca va fi anul meu cel mai bun. - Am vrut sa-ti intind o capcana, dar tu esti foarte hotarata. Crezi ca ne putem programa chiar si iubirea? - Nu, eu v-am spus asta pentru ca, la facultate, majoritatea cuplurilor s-au format in anul al doilea de studiu. Sigur, nu conteaza foarte mult cum va arata, tot ceea ce ma intereseaza este sa fie un om sincer, fiindca nu pot suporta pe cineva care sa minta, nu suport falsitatea. Am, insa, tendinta sa-i cred pe toti, tot ceea ce-mi spun, pentru ca asa sunt eu, si nu-mi dau seama cand sunt pacalita, cand sunt mintita. - Crezi in intamplare? - Da. Nu cred in destin, dar intamplarea poate avea un rol important. - Intamplarea fiind ce? - Ceva, asa, aleator, ca si geniul. La fel. Ceva care sare din tipare. - Ai un model? - In diferite perioade ale vietii, mi-ar fi placut sa fiu ca Platon, Einstein, Sartre si Nietzsche. - Ti se pare simpla viata? - Nu e nici simpla, nu e nici grea. E decizia ta ce faci. Cred ca tu poti sa-ti faci destinul. Asta implica munca. Trebuie sa te dedici unui scop, si nu e usor. Cred ca poti sa controlezi cum vrei tu sa ajungi sa fii ca om.