Traian Roman pictează icoane şi tatuaje

Când era mic, ţăranii se închinau şi se rugau la chipul lui Iisus şi al Fecioarei Maria pictate de el pe copaci. Acum are 83 de ani, dar n-a renunţat la pictură.

Traian Roman nu poate să stea degeaba. Acum, la o vârstă venerabilă, încă pictează şi organizează expoziţii. „În copilăria mea, când se construia biserica din Horoatu Crasnei mă puneau să pictez în biserică. Desenam pe copaci chipuri de sfinţi, iar bătrânii se închinau la ele. Am devenit destul de cunoscut. Mă chemau oamenii să le pictez peisaje pe târnaţ: natură cu cai, câmpuri cu flori, care cum dorea”, îşi aminteşte pictorul.

Cele mai solicitate, icoanele

În ultima vreme pictează mai mult icoane, pentru că ele sunt cele mai solicitate de clienţi. „Pictez icoane pe sticlă de când am început să am colecţionari din America, Franţa şi din multe oraşe ale României. Traian Roman povesteşte cum, în tinereţe, era trimis pe litoral să aranjeze localităţile pentru sezonul turistic. În şcoala militară, era prezentator de programe şi de evenimente. Spune că, prin anii ‘50, timp de vreo zece ani, le făcea, în fiecare vară, portrete şi tatuaje turiştilor amatori. „Stăteau străinii la coadă în faţa mea, ca să-i pictez“, rememorează artistul. Pe vremea aceea, lucra în Marină, deşi erau mai mult utilizate serviciile sale de pictor şi decorator. Şi acum realizează tatuaje temporare pentru amatori.
Îşi visează tablourile
Pictează icoane pe sticlă, gravuri în piele, realizează tablouri din cuie, gravuri în lemn, peisaje pe pânză, tablouri din smoală. Uneori îşi visează noaptea viitoarele tablouri. Se trezeşte şi-şi notează, după care le realizează după cum şi le aminteşte din vise.
 În tinereţe, în perioada 1953-1955, a fost educator la Şcoala Medie Tehnică Financiară din Zalău. A urmat cursuri în specialitatea de decorator şi pictor. Din 1955, a lucrat la Cooperativa „Viitorul” Zalău, în specialitatea creator de modele, pictor decorator. Din 1969, a fost pictor decorator la UJCM Sălaj. În 1980, a absolvit cursurile Şcolii de Artă, secţia Pictură, la Bucureşti. În 1982 a obţinut premiul întâi la concursul de caricaturi. A participat la numeroase târguri din ţară (Oradea, Băile Felix, Zalău), la toate expoziţiile de grup organizate de Muzeul de Artă „Ioan Sima”. A obţinut premiul întâi în 2006 la concursul de pictură şi icoane din Bucureşti, pentru pictură în relief.  Sute de lucrări ale sale se află în colecţii particulare  din ţară şi din străinătate. A fost inclus în catalogul „Oameni de seamă ai Sălajului”, editat de Biblioteca Judeţeană Sălaj.


Ce îi place.

Spune că-i place foarte mult să călătorească în străinătate, să vadă lumea, peisaje noi, oameni noi. A făcut acest lucru de-a lungul anilor, vizitând 36 de ţări, în peregrinările sale ca etalator de expoziţii şi produse româneşti. Îi place să umble prin păduri, să vadă flori, copaci, să audă păsări şi animale. Îşi iubeşte prietenii sinceri. „Pe care-l prind cu minciuna, mă debarasez de el“, explică el cu seninătate.

Ce nu îi place.

Nu-i plac, în general, oamenii mincinoşi, prefăcuţi, leneşi, cei care fură şi înşeală. „Ăştia toţi mi-s duşmani“, susţine Traian Roman. Nu-i plac cei care nu iubesc animalele şi le chinuie şi urăşte să stea degeaba. Din această cauză, şi acum, la 83 de ani, este o persoană activă şi lucrează.

Întrebare şi răspuns.

Talentul, se spune, se moşteneşte. Descendenţii dumneavoastră pictează şi ei?
E adevărat, talentul se transmite din generaţie în generaţie. Şi fiica mea este pictoriţă, deşi de formaţie este inginer. Băiatul ei, nepotul meu, Raul, care este în clasa întâi, a moştenit şi el un talent deosebit. Face nişte combinaţii de culori de mă tot mir. Din acest motiv, i-am dat lui atelierul meu, să poată picta şi să evolueze.


Profil.
Născut. 9 februarie 1928, Horoatu Crasnei, Sălaj
Studii. Şcoala de Arte şi Meserii Huedin (1948) şi Şcoala Navală Marină „Mircea cel Bătrân” (1952)
Familie. Văduv, doi copii