Dumitru Gheorghe Tamba - prefectul care scormoneşte după vestigii

Este fericit să afirme că şi-a împlinit visul din copilărie: să devină arheolog. „ Încă din copilărie am fost atras de vestigii şi de lucruri vechi, de căutarea şi de descoperirea lor”, spune cercetătorul.

Spune că dragostea pentru arheologie i-a fost influenţată şi de colaborarea, încă din liceu, cu profesorul Nicolae Gudea şi de cercetările acestuia legate de Limesul meseşan al Daciei Porolissensis, la Buciumi şi la Porolissum. „Foarte mult am fost influenţat şi de regretaţii Eugen Chirilă, Vasile Lucăcel (arheologul care a dat numele Muzeului din Zalău) şi Alexandru Matei. Probabil felul în care am colaborat cu aceşti oameni, fiind mereu susţinut şi sprijinit de ei, a făcut să-mi pot realiza visul din copilărie. Şi, bineînţeles, rezultatele unor cercetări şi speranţa că vei găsi ceva într-un anumit loc stimulează interesul şi perseverenţa în a reuşi în final să descoperi relicve. Este o meserie pasionantă”, povesteşte arheologul.

A fost prefectul judeţului

Dumitru Tamba este specialist în populaţia daco-romană din Epoca Romană. A condus destinele Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău timp de mulţi ani. În anii 1990, pe vremea când erau ţărăniştii la putere, Dumitru Gheorghe Tamba a fost prefectul judeţului Sălaj. Acum, spune că deşi nu a fost în tinereţe pasionat de literatura poliţistă, îşi dă seama că meseria de arheolog şi cea de detectiv au multe elemente comune: acelea de a încerca să realizezi o imagine cât mai completă a unei situaţii, în cazul arheologilor a unei situaţii din timpuri demult apuse. „Sunt convins că şi bogăţia de vestigii arheologice a judeţului Sălaj cu care am intrat în contact încă din copilărie mi-a stimulat interesul”, arată Dumitru Tamba.

Fragment de ceramică din epoca paleocreştină

Spune că arheologii nu sunt dominaţi de dorinţa de a descoperi senzaţionalul. Însă, în funcţie de definiţia dată senzaţionalului, arheologul crede că lucruri care pentru un nespecialist nu înseamnă nimic, pentru un specialist sunt absolut deosebite. „Pe durata unei cariere se pot descoperi lucruri cu totul speciale, aşa cum am ajuns şi eu să găsesc piese din metal preţios (aur şi argint), tezaure monetare, de o mare importanţă din punct de vedere al informaţiei pe care o pot oferi pentru cunoaşterea unei perioade istorice. Însă o descoperire foarte importantă din punctul meu de vedere a fost un simplu fragment ceramic cu o inscripţie în latină, datând din epoca paleocreştină, care dovedeşte fără putinţă de tăgadă că poporul român s-a născut creştin, n-a fost niciodată creştinat”, a mai spus arheologul .

Ce îi place.

E îndrăgostit de arheologie şi de ideea de a descoperi. Îi place mult să pescuiască şi pentru că asta înseamnă a petrece timp în mijlocul naturii. În tinereţe i-a plăcut să colecţioneze, dar spune că meseria pe care o practică nu-i mai permite aşa ceva.

Ce nu-i place.

„Nu ştiu dacă pot cataloga lucrurile care nu-mi plac. Cred că depinde de situaţia în care te găseşti şi care-ţi permite să percepi lucrurile într-un fel sau altul. Cred că lucrurile care nu-mi plac mie, nu plac de fapt nimănui. Şi mă refer la cele legate de Decalog. Cele care nu pot fi făcute, nu pot plăcea”,

Întrebări şi răspunsuri.

Care sunt siturile arheologice de care vă ocupaţi cu precădere?

D.G.T.: Porolissumul şi Castrul de la Buciumi.

Care e cea mai importantă descoperire pe care aţi făcut-o?

D.G.T.: Am descoperit nişte tezaure la Porolissum în timp ce făceam cercetări despre templul lui Jupiter Dorihemus, zeu care era popular mai degrabă printre militari. Existenţa acestui templu se încheie brusc, fiind incendiat, iar acest fapt explică bogăţia de piese arheologice găsite.