Disponibilizaţii de la UPET Târgovişte cer să li se facă dreptate
0
Peste 160 de persoane disponibilizate în 2009 de la UPET SA Târgovişte se luptă prin tribunale pentru a obţine drepturile băneşti conferite prin lege.
Foştii angajaţi ai societăţii
unde sunt produse utilaje petroliere se plâng că nu şi-au primit cele 12
salarii compensatorii prevăzute prin lege, în contractul colectiv de muncă, ci
numai jumătate din ele. La sfârşitul lunii octombrie a anului trecut,
Tribunalul Dâmboviţa a respins acţiunea formulată de salariaţi, cauza
aflându-se în prezent pentru pronunţare la Curtea de Apel Ploieşti, instituţie care
a apreciat că trebuia introdus în proces şi sindicatul UPET.
Muncitorii
disponibilizaţi au vârste între 50 şi 55 de ani, iar calificările acestora nu
mai sunt recunoscute pe piaţa muncii din România şi nici programele de
reconversie profesională nu le mai oferă o persepectivă de angajare, mai ales
în actualul context economic. Speranţele acestora sunt îndreptate către
justiţie, de la care aşteaptă doar să le fie recunoscute drepturile conferite
prin lege.
“Vreau să nu fim păcăliţi”
Rodica Dobre a lucrat din 1982,
ca macaragiu, la UPET SA Târgovişte. Are 55 de ani şi o vechime de 32 de ani,
în cartea de muncă. Anul trecut, femeia a fost disponibilizată, la fel ca alte
peste 400 de persoane care au lucrat la aceeaşi societate. Ştia că are de
primit 10.000 de lei, echivalentul a 12 salarii compensatorii, fiind vorba de o
concediere colectivă. A încasat doar 5000 de lei din această sumă, după ce
firma de utilaj petrolier şi sindicatul le-a diminuat la jumătate drepturile
reglementate prin lege.
“Vreau să nu mai fim păcăliţi. Alţi 115 colegi de-ai
mei au reuşit să-şi facă dreptate, nu înţeleg de ce în cazul nostru nu se
poate, deşi avem aceeaşi vechime la UPET. Eram o copilă când m-am angajat la
societatea din Târgovişte, am continuat tradiţia familiei. Tatăl meu şi două
surori au lucrat în UPET. Sunt unic întreţinător al familiei mele, am o mamă
bolnavă, un fiu şi noră care nu-şi găsesc de lucru, sunt şomeri, şi un nepot în
grijă. Este imposibil să ne descurcăm cu ajutorul meu de şomaj pe care-l voi
lua până în iunie. Avem rate de plătit la bancă şi utilităţi. Eu nu-mi pot găsi
nimic de lucru, nimeni nu mă mai angajează”, a spus, cu ochii în lacrimi,
Rodica Dobre.