Retezat, cel mai vechi parc național din România, are 89 de ani. Tărâmul fascinant care i-a uimit pe savanți VIDEO FOTO
0Primul parc național înființat în România a împlinit 89 de ani. Lacurile glaciare, fauna bogată și numeroasele specii de plante rare completează priveliștile sălbatice care fac din Munții Retezat unul dintre cele mai spectaculoase locuri din lume.
Retezatul, cel mai vechi parc național din România, a împlinit 89 de ani de când masivul din Hunedoara a fost declarat rezervație naturală.
„Retezatul este primul parc național din România și a fost înființat la inițiativa profesorului Alexandru Borza și a savantului biolog Emil Racoviță. La înființare, Parcul Național Retezat cuprindea o suprafață de 13.000 hectare (aproximativ 100 kilometri pătrați), care în timp s-a tot mărit, ajungând în prezent la peste 38.000 de hectare”, a informat administrația din Parcul Național Retezat (APNR).
Parcul Național Retezat, 89 de ani
Parcul Național Retezat, datorită habitatelor sale foarte diverse, multe naturale, sau puțin modificate de intervenția umană, adăposteşte o faună și floră deosebit de bogată, atât în ceea ce priveşte numărul de specii, cât şi numărul mare de exemplare care alcătuiesc populațiile acestor specii.
Parcul Național Retezat (video) atrage turiști din toată lumea, fermecând prin peisajele de o autentică sălbăticie, conturate de păduri, lacuri glaciare, păşuni alpine şi piscuri înalte, dar şi de flora şi fauna acestor locuri, adaugă reprezentanții rezervației naturale.
„Parcul Național Retezat înseamnă munți, păduri, zone de jnepeniș, râuri, cascade, chei, lacuri glaciare, poteci de creastă, o contopire a cerului și pământului care te lasă de cele mai multe ori fără grai. Parcul Național Retezat este un colţ de rai care merită să fie protejat”, informează APNR.
În 22 martie 1935, Consiliul de Miniștri al României a hotârât, la propunerea ministrului Agriculturii și Domeniilor și a Comisiunii Monumentelor Naturii înființarea rezervației Parcul Național Retezat.
„Consiliul de Miniștri, în ședința de la 22 martie 1935, confirmă ca monument al Naturii masivul Retezatul din județul Hunedoara, în următoarele limite: valea Râul Mare, începând cu punctul Gura Zlătii, urmând valea Lăpușnicului, înglobând vârful Stănuleț (cota 2.050 metri), continuând de la punctul 1.413 metri, pe Lăpușnicul Mare în sus, trecând pe culmea vârful Buții la cota 1.977 metri, urmând culmea Păpușii, vârful Custura, vârful Gruniul 2.302 metri, spre Nord, cota 1.563 metri, vârful Mare 2.456 metri, cuprinzând văile superioare ale râului Nucșorului până la cota 1.367 metri, trecând la vârful Retezatului (2.484 metri) și pe scoaba Retezatului la râul Zlătuia până la Gura Zlata. Acest teritoriu este cuprins în cărțile funduare ale mai multor comune din județul Hunedoara și are o întindere de circa 100 kilometri pătrați. Fiind proprietatea Statului, în indiviziune cu particulari, chestiunea juridică rămâne neatinsă. Totodată se va elabora un regulament care să prevadă regimul de protecție de funcționare”, se arăta în decizia luată de Consiliul de Miniștri.
Demersurile pentru înființarea Parcului Naţional Retezat (video - capre negre, Sursa ANPR) pe unul dintre teritoriile cele mai sălbatice ale României, în sud-vestul județului Hunedoara au durat mai mult de un deceniu.
Ele au fost susţinute de oameni de ştiinţă ca Alexandru Borza (președinte al Comisiunii Monumentelor Naturii în anii ‘30), Andrei Popovici Bâznoşanu şi Emil Racoviţă, dar şi de Societatea Naturaliştilor din România.
Alexandru Borza, savantul care promovat Retezatul
Savantul Alexandru Borza (1887 - 1971) a prezentat argumentele decisive pentru înființarea parcului național.
Căldările uriașe, zecile de lacuri glaciare din Retezat, circurile glaciare (bazine stâncoase cu pante abrupte, formate în urma topirii gheţarilor), văile glaciare în trepte, morenele și grohotișurile fac din Retezat ținutul care a păstrat cele mai bogate și mai răspândite urme ale erei glaciare.
„Nicăieri în Carpaţii Româneşti nu sunt mai grandioase urmele glaciaţiunii de odinioară ca în Retezat. Acestei epoci de cumplite prefaceri i se datorează relieful sălbatic excavat al muntelui, cu toate formele variate cunoscute până acum de morfologia glaciară. Uriaşe stânci rotunjite şi scrijelate din jurul zecilor de tăuri verzi, albastre, negre, sclipitoare, limpezi ca ochiul, sunt mărturiile acţiunii cutropitoare de odinioară a gheţarilor. Rămăşiţele platoului amarnic scobit, crestele ce despart căldările dinspre nord de cele de miazăzi, precum şi căldările vecine sunt rezultanta jocului sinistru aranjat aici de puterile titanice ale gheţurilor diluviale”, explica savantul Alexandru Borza, într-un articol din 1933, publicat în revista Carpații.
Înființarea parcului național era motivată de savanți prin nevoia de ocrotire a naturii aproape neafectată de om.
Oamenii de știință au cerut oprirea păşunatului, a vânătorii, a tăierilor de pădure în viitorul parc naţional, considerat la începutul secolului XX una dintre puţinele regiuni din România unde vegetaţia rămăsese în starea ei naturală, păstrând un echilibru biologic al faunei şi florei sălbatice.
„Vegetaţia Retezatului, deosebit de îmbelşugată, este încă foarte puţin modificată de om, este aproape virgină. În ordine firească şi normală se succed de la poalele muntelui şi până la piscurile pleşuve brâne late de vegetaţie: păduri foioase până la 1.300—1.500 metri, apoi păduri de molid pururea verde, urmate de etajul subalpin al jepilor pitici, cedând pe încetul locul pajiştilor alpine. Ultimul etaj este cel subnival, dela 2.100 metri în sus cu flori rare, izolate şi cu licheni, care acoperă ei singuri grohotişurile înspăimântătoare, împreună cu crestele şi piscurile muntelui”, arăta savantul Alexandru Borza.
Animale sălbatice în Retezat
În anii ’30, Retezatul păstra o faună bogată cu prădători mari mari, precum ursul, lupul sau râsul, dar şi animale erbivore, între care capra neagră, cerbul şi căprioara sau omnivore, precum mistreţul.
„Mai sunt încă râşi şi pisici sălbatice în Retezat şi patru feluri de dihori, dintre animalele răpitoare, dacă nu luăm în considerare vidra apelor. Vânatul cel mai nobil şi în acelaşi timp cel mai celebru al Retezatului este capra neagră. Numărul actual al caprelor se ridică la 2.000 – 3.000”, arăta omul de știință.
Urşii erau stăpânii temuţi ai pădurilor din Retezat, însă lupii făceau cele mai mari pagube. printre animale.
„Lupii îşi fac de cap şi acum în iernile mai grele. De groaza lor s-au împuţinat cerbii, care greu se puteau salva de haitele lor primejdioase prin pădurile dese şi văile prăpăstioase. Mistreţi trebuie să fie enorm de mulţi la munte. Pretutindeni am găsit astă-vară pământul scurmat de ei, la Zănoguţa, pe Judele, în căldarea Bucurii, unde căutaseră bulbii mici de şofran de munte. Abundă bineînţeles şi căprioarele în regiune. De tot recent au fost introduse şi 21 bucăţi mufloni (Ovis musimon), oi alpine-corsicane, cu puţine sorţi de a se putea încetăţeni şi menţine, după credinţa mea. Nici nu avea nici un rost această încercare nefirească, ce tinde spre distrugerea echilibrului biologic din Retezat”, arăta omul de știință.
O mulțime de păsări răpitoare puteau fi văzute zburând deasupra piscurilor înzăpezite ale retezatului. Codalbul de munte, acvila imperială, sgripțuroiul și pajura se numărau printre ele.
„Vultanul sur (vulturul pleşuv cenuşiu) şi vultanul brun (cartal negru, vulturul pleşuv brun) sunt numai oaspeţi în Carpaţii noştri, venind vara din Balcani, Asia şi Africa la hoiturile vitelor şi oilor ce pier în munte, şi unde sunt asistaţi de corbii noştri negri. Mândria familiei vulturilor şi un adevărat monument al naturii în Retezat este zăganul (vultur bărbos). Pasăre uriaşă, dispărută din Alpi dela 1894 şi stâ pită şi din Munţii Făgăraşului în mod rușinos, prin strichnină, ea îşi face apariţia aproape an de an în Retezat, cuibărind în piscuri prăpăstioase subalpine, unde ouă prin ianuarie şi februarie”, informa Alexandru Borza.
Mai multe specii de bufnițe, ciocănitori, sturzi, gaițe și ciocârlii, dar și cocoșul de munte și zăganul completau fauna bogată a munților. Viperele erau și ele adesea întâlnite pe stânci, la fel cum se întâmplă și în prezent.
„Cine s-ar aştepta să găsească vipere în Retezat? Şi totuşi abundă la înălţimi de 2.000 metri, şi mai sus chiar, două rase din aceşti şerpi atât de primejdioşi: una blondă şi alta mai brunetă. Într-o singură excursie am întâlnit şase fiinţe de acestea nesimpatice”, arăta savantul Alexandru Borza.
În Munții Retezat trăiesc 185 de specii de păsări, numeroase specii de inscete și fluturi şi pot fi găsite 1.190 de specii de plante, din care 90 sunt specii endemice.
Pe raza parcului sunt 80 de lacuri şi tăuri, inclusiv Lacul Bucura, cel mai întins lac glaciar din ţară, şi Lacul Zănoaga, cel mai adânc lac glaciar din România. Unele lacuri și râurile de munte au o faună piscicolă bogată.
Se încarcă comentariile...
