Povestea primului timbru românesc, care a provocat un uriaş scandal diplomatic. Acum se vinde cu 1 milion de dolari
0
A fost tipărit la Iaşi, în vremea caimacamului Nicolae Vogoride şi a circulat, în prima emisiune, doar 99 de zile. A fost retras din circulaţie la insistenţele otomanilor, care au considerat emisiunea de mărci poştale ca fiind o încercare de obţinere a independenţei faţă de Înalta Poartă. Imediat însă, a fost scoasă o a doua emisiune, care a stabilit în 2007 un record mondial în privinţa tranzacţiilor filatelice.
Tipărită după model austriac, la Iaşi, pe 15 iulie 1858, la tipografia Atelia Timbrului, în timpul caimacamului Nicolae Vogoride, prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată „Cap de bour” a reprezentat o revoluţie în sistemul de comunicare poştal, dar şi o mişcare politică prin care se manifesta nesupunere faţă de dominaţia Imperiului Otoman.
La 22 iulie 1858, mărcile au intrat în circulaţie la biroul poştal din Iaşi, iar la 8 august 1858 în celelalte birouri poştale moldovene, stârnind un uriaş scandal diplomatic pentru că era un semn clar că principatele române îşi doresc cu insistenţă independenţa faţă de Înalta Poartă. Marca a fost retrasă la 31 octombrie 1858.
De ce au ales capul de bour
Capul de bour a fost ales datorita simbolisticii sale. Conform legendei legate de acest simbol, se spune că un voievod pe nume Dragoş era la vânătoare când, pe malul unei ape, s-a întâlnit cu o fiară teribilă: un bour. În urma luptei, căţeaua voievodului (pe nume „Molda”) moare, fiind îngropată acolo, iar voievodul botezând râul Moldova.
Ulterior, întregul teritoriu luat în stăpâniere de Dragoş, între Carpaţi şi Nistru, ia numele de Moldova, iar capul de bour devine simbol heraldic al voievodului şi al urmaşilor săi la domnie.
Cinci secole mai târziu, capul de bour obţine o nouă simbolistică, pe lângă cea de semn heraldic, însă de această dată sensul nemaifiind unul mitologic, ci cât se poate de concret: apare pe primul timbru romanesc.
Potrivit istoricilor de la Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi (instituţie care a organizat recent o expoziţie de astfel de timbre) primele mărci poştale româneşti (moldoveneşti, mai exact) au fost făcute la Iaşi, la tipografia Atelia Timbrului, în timpul caimacamiei lui Nicolae Vogoride. În fapt, a fost copiat un model de timbru austriac, folosindu-se matriţe de oţel create prin turnare şi gravare.
Înalta Poartă, ofensată
Acest timbru a fost considerat de către turci „un„fapt jignitor” (drept pentru care au ameninţat cu represalii militare, răzgândindu-se doar la presiunile ruseşti şi austrice), ştiut fiind că aceştia nu permiteau nici un fel de autonomie instituţională sau economică în teritoriile ocupate. Nici monedă proprie, însemnele sau drapel, deci nici alte însemne ale emancipării, cum putea fi condiderate propriile mărci poştale.
Din punct de vedere grafic, timbrul reproducea, într-un cerc, capul de bour, semn heraldic de pe stema Principatului Moldovei, o goarnă poştală, o stea în cinci colţuri, legenda „porto scrisori” scrisă cu litere chilirice şi valoarea nominală a timbrului (au existat patru valori de: 27, 54, 81 şi 108 parale), amplasată în interiorul buclei de formă eliptică a goarnei poştale.
Cercul avea dimensiunile de 19,5 mm la valorile de 27 şi 54 de parale, de 19,75 mm la valoarea de 81 parale şi de 20,25 mm la valoarea de 108 parale.
Imprimarea timbrelor s-a făcut potrivit tehnicii „tête-bêche”, care presupune că al doilea timbru era rotit la 180 de grade faţă de linia de separaţie, pentru a distinge mai bine rândurile de timbre.
Tirajul acestei emisiuni poştale a fost destul de mic: doar 24.000 de exemplare cu totul, dintre care 6.000 de exemplare la 27 de parale bucata, 10.000 de exemplare la 54 de parale, 2.000 de exemplare la 81 de parale şi 6.000 de exemplare la 108 parale.
Imprimarea timbrelor s-a făcut pe coli de 32 de mărci poştale în patru rânduri a câte opt bucăţi. Hârtia era specială, de provenienţă străină, având grosimea, structura şi culoarea diferită. Ca adeziv pentru gumare a fost folosită gumă arabică de culoare galben-brun care era aplicată manual în straturi inegale şi neuniforme.
Acum se vând pe bani buni
Chiar dacă au circulat doar 99 de zile, mărcile din prima emisiune „Cap de Bour”, cu valorile nominale de 27, 54, 81 şi 108 parale, au ajuns în zilele noastre să se tranzacţioneze pentru sume impresionante, respectiv cu valori cuprinse între 5.000 şi 100.000 de euro, în funcţie de calitate, ştampilat sau neştampilat, dacă este sau nu pe scrisoare etc.
După retragerea acestei prime emisiuni şi odată cu introducerea tarifului poştal unic, a fost pusă în circulaţie la 1 noiembrie 1858 a doua emisiune „Cap de bour” cu trei valori: 5 parale, 40 de parale şi 80 de parale. Această emisiune a fost destinată expedierii prin poştă a ziarelor şi imprimatelor.
Acest de al doilea timbru reproducea semnul heraldic de pe stema Principatului Moldovei, o goarnă poştală, o stea în şase colţuri în loc de cinci (de pe prima emisiune), iar valoarea nominală a timbrului era scrisă cu caractere latine, alfabetul chirilic folosindu-se numai la scrierea cuvântului „PAR”.
Forma rotundă a primei mărci poştale a fost înlocuită cu un dreptunghi uşor rotunjit la colţuri, cu lăţimea mai mică decât înălţimea. Imprimarea timbrelor s-a făcut tot la Iaşi, în coli de 32 de mărci poştale în patru rânduri a câte opt bucăţi. Hârtia era de provenienţă engleză, subţire, aproape transparentă, albă sau gălbuie. Această de a doua emisiune a fost retrasă la 1 mai 1862, cunoscându-se ultima dată de circulaţie fiind 3 mai 1862 la oficiul poştal din Botoşani.
Mărcile poştale „Cap de bour” au fost nedantelate şi au avut putere de circulaţie numai în Moldova. A doua emisiune a totalizat 10.001 timbre.
Un milion de dolari pentru un ziar timbrat
Cea mai scumpă piesă filatelică românească este ziarul Zimbrulu-Vulturulu, francat cu nu mai puţin de 8 mărci de 5 parale Porto Gazetei, din a doua emisiune Cap de Bour.
Acesta a fost şi obiectul uneia dintre cele mai mari tranzacţii filatelice din ultimele decenii, fiind vândut în decembrie 2007, la o licitaţie la Geneva, cu aproximativ un milion de dolari (inclusiv taxe).
În prezent, în lume, mai există circa 750 de exemplare de „Cap de Bour” din prima emisiune, dintre care 50 se află în România.
Se încarcă comentariile...
