Ce consecinţe ar putea avea „umilirea Rusiei”. Verdictele a patru analişti români

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vladimir Putin, un lider răzbunător şi imprevizibil. FOTO AFP
Vladimir Putin, un lider răzbunător şi imprevizibil. FOTO AFP

Tot mai mulţi lideri vest-europeni, în frunte cu Macron şi Scholz, susţin ideea controversată că Rusia „nu trebuie umilită”. Argumentul lor e că o Rusie umilită ar deveni în timp un pericol şi mai mare. „Adevărul” a consultat patru experţi pentru a lămuri această discuţie.

Întrebarea care începe să împartă Europa în două a pornit de la o afirmaţie aparţinându-i preşedintelui Franţei, Emmanuel Macron, care a atras atenţia că o Rusia zdrobită şi umilită ar deveni un pericol şi mai mare pentru Europa.

Afirmaţiile liderului de la Élysée au găsit imediat ecou. Rând pe rând, cancelarul Germaniei, Olaf Scholz şi premierul Italiei, Mario Draghi, au marşat pe această idee şi au confirmat spusele sale. Pe de altă parte, Ucraina a primit, aşa cum era de aşteptat, cu nervozitate aceste declaraţii, în timp ce SUA, prin vocea preşedintelui Joe Biden s-au mulţumit să precizeze că Ucraina e singura în măsură să decidă dacă şi concesii doreşte să facă, fără a comenta afirmaţiile privind umilirea Rusiei.

„Adevărul” a solicitat câteva opinii din partea unor experţi români care au comentat spusele lui Macron şi au încercat să lămurească dacă şi în ce măsură o Rusie umilită ar putea să constituie o problemă şi mai mare pentru Europa.

Naumescu: „Nicio concesie Rusiei!”

Fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe şi consul al României la Toronto, profesorul Valentin Naumescu predă la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj şi e unul dintre experţii care cred că Rusiei nu trebuie să I se facă nicio concesie.

„Rusia nu trebuie menajată, e un stat agresor. Ucrainenii singuri sunt în măsură să decidă în ce condiţii vor negocia şi dacă sunt dispuşi să facă vreo concesie. Personal nu cred că Ucraina va ceda din teritoriul său. Pe de altă parte, Rusia trebuie tratată cu fermitate, e nevoie de unitate şi de sancţiuni aplicate, care îşi vor face efectul”, consideră Naumescu.

Valentin Naumescu nu este de acord cu ultimele declaraţii de la Paris, Berlin şi Roma, care sugerează, mai mult sau mai puţin, că Ucraina ar trebui să facă aproape orice pentru a pune capăt războiului, deşi este ţara atacată. Profesorul a ţinut să contrazică şi afirmaţiile unor experţi din Occident care au comparat o eventuală „umilire” a Rusiei cu „umilirea” Germaniei la finele Primului Război Mondial, lucru care a contribuit în mare măsură la izbucnirea ulterioară a celui de-Al Doilea Război Mondial. În schimb, el a dat exemplu Germaniei naziste şi a Japoniei, de la sfârşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale, state care deşi învinse total, au reuşit să găsească apoi calea spre democraţie şi spre prosperitate.

„Ei fac o eroare. Au în vedere nişte modele de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Mă mir că nimeni n-a dat replică foarte clară. Germania nazistă întâi a fost învinsă, a capitulat necondiţionat şi a fost ocupată de aliaţi, şi împărţită de aliaţi şi administrată de aliaţi până în anii 50. Şi sigur, abia după aceea, după denazificare şi după 5 ani de ocupaţie li s-a predat înapoi administrarea politică şi au început să aibă loc alegeri democratice şi Germania nu a mai fost ulterior umilită ci ajutată să se reconstruiască pe linie democratică. Dar nu vorbim despre aceeaşi situaţie. Şi Japonia la fel. Japonia a fost administrată de SUA după ce a fost bombardată şi a fost învinsă şi a capitulat necondiţionat în faţă Americii, a fost întâi administrată de americani, cu baze militaare americane pe teritoriul ei şi apoi încurajată să se dezvolte. Rusia, azi, e un stat agresor, în plină invazie în Europa de est, este mai degrabă în situaţia în care era Germania nazistă în 1939. Şi nu cred că cineva vorbea în 1939, la începutul Războiului, când Wehrmachtul invada Polonia, să nu fie umilită. Nu suntem în situaţia aceea”, a explicat profesorul, după care a nuanţat:

„Sigur, pe termen lung, după acest război, după ce nu vom mai vorbi de regimul Puţin, după ce Rusia nu va mai fi un imperiu, după ce toate nenorocirile acestea produse de Rusia se vor încheia, nimeni nu doreşte pe termen lung dispariţia Rusiei ca ţară, ca popor, ca naţiune, ca civilizaţie şi cultură. Nu dorim umilirea poporului rus, dar dorim înfrângerea Rusiei în acel război şi pedepsirea Rusiei pentru ce a făcut. Să fie obligată să plătească un preţ greu. De la Macron a apărut termenul acesta să nu umilim Rusia şi foarte rapid văd că au sărit unii. Dar repet, exemplele istorice nu au niciun fel de relevanţă. Se referă la ţări care au capitulat in al doilea Război Mondial, au fost învinse, ocupate şi administrate câţiva ani de puterile aliate.”

Politologia îi dă dreptate lui Macron

Reputatul politolog Cristian Pîrvulescu, decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice din Bucureşti, are şi el o poziţie nuanţată. El spune că Rusia trebuie învinsă cu orice preţ, dar atenţia asupra faptului că, din punct de vedere al politologiei, Macron şi Scholz au dreptate să se teamă de ceea ce ar putea să urmeze.

„Cred că nimeni nu poate să critice această politică câte vreme este evident că Uniunea Europeană a reuşit sub auspiciile celor doi lideri să aplice şase runde de sancţiuni să sprijine Ucraina. Cine s-ar fi aşteptat acum trei luni să avem o asemenea situaţie? Foarte puţini. Foarte puţini au înţeles ce înseamnă propoziţia aceea pe care a spus-o Macron la 9 mai cu umilirea Rusiei. Ideea aceasta cu Rusia umilită revine puternic o găsim în texte de acum 50 de ani, sau într-un interviu al unui fost ambasador la TV5 acum opt ani, deci imediat după ocuparea Crimeei.

Problema e că o Rusie care rămâne Rusia, care nu dispare, este o Rusie care va fi umilită şi care va încerca să revină. Este explicaţia pe care o dau unii cercetători - revenirea agresivă a Uniunii Sovietice. Există o teorie în ştiinţa politică la care eu ader, se numeşte neoinstituţionalism. Este, de fapt, singura teorie pe care ştiinţă politică a produs-o, n-a împrumutat-o de la alte ştiinţe, sociologie, economie. Deci toate lucrurile astea aici ne duc”, punctează Pîrvulescu.

Ce spune teoria relaţiilor internaţionale

Marius Ghincea, expert în securitate, profesor la Universitatea Johns Hopkins şi cercetător la Institutul Universitar European are şi el o poziţie similară cu a lui Pîrvulescu şi atrage atenţia că umilirea marilor puteri duce la perpetuarea conflictelor. Avem tentaţia de a-l umili pe cel care ne vrea răul, dar asta nu duce decât la un cerc vicios de umilire-răzbunare-umilire-răzbunare”, atenţionează Ghincea. 

El are şi câteva exemple care îi întăresc spusele. Inevitabil, un stat pus la colţ şi umilit va căuta să se răzbune şi o va face, este ideea de bază, confirmată ştiinţific de teoria relaţiilor internaţionale. 

„Ce ne spune teoria relaţiilor internaţionale despre consecinţele umilirii marilor puteri? Într-un articol în aprilie 2022 în The Journal of Politics, Michael Masterson arată că umilirea în relaţiile internaţionale duce la începerea şi escaladarea conflictelor militare. Cum? Prin două mecanisme: umilirea (1) scade sensibilitatea la costurile pe care le-ar implica un conflict militar şi (2) creşte importanţa pierderii statutului social în sistemul internaţional. Aceste schimbări cresc apetenţa pentru conflicte militare.

În «The Consequences of Humiliation» , publicată în 2020 la Cornell University Press, Joslyn Barnhart arată că statele care au suferit evenimente umilitoare sunt mai predispuse să aibă un comportament agresiv în relaţiile internaţionale pentru a restabili imaginea şi statutul ţării atât în ochii celorlalţi cât şi în faţa propriului popor. 

În «Humiliation in International Relations» , publicată în 2020 la Bloomsbury, Bertrand Badie ne arată acelaşi lucru, că umilirea duce la comportament agresiv şi militarist, cu scopul reafirmării statutului internaţional. Badie oferă şi o soluţie: integrarea celor umiliţi în comunitatea internaţională”, sunt numai două dintre exemplele date de Ghincea care vin în sprijinul ideii că o Rusie umilită ar fi şi mai periculoasă. 

Exemplul Germaniei, învinsă categoric în Primul Război Mondial de SUA, Franţa şi Anglia, este adus în discuţie de Marius Ghincea, care dă exemplul unei lucrări publicate de Kathrin Bachleitner.

„În «Collective Memory in International Relations» , publicată în 2021 la OUP, Kathrin Bachleitner ne arată cum memoria colectivă a umilirii duce la perpetuarea conflictelor în sistemul internaţional, precum umilirea Germaniei la sfârşitul Primului Război Mondial. În «Never Forget National Humiliation», publicată în 2012 la Columbia University Press, Zheng Wang discută pe larg cazul chinez al memoriei «secolului umilinţei» şi cum experienţa istorică a umilinţei încă afectează politica externă chineză de astăzi”, sunt alte două exemple date de el.

Politica franco-germană, privită cu rezerve în Est

Ionela Ciolan, expert în politica transatlantică, crede că vest-europenii greşesc şi spune că tocmai lipsa de fermitate a lui Macron şi Scholz au făcut ca statele din estul Europei să se îndepărteze de Franţa şi Germania şi să adere la o axă Washington – Londra - Varşovia, mai fermă în relaţiile cu Rusia.

„Putem observa că există destul de multe grupuri de interes atât în Franţa, cât şi în Germania care susţin că Ucraina la un moment dat să facă pace cu Rusia, chiar şi cu costul de a pierde anumite teritorii pentru că apoi să se poată vestul Europei să se întoarcă la business as usual cu Rusia. Aşa s-a întâmplat cumva şi în 2008, după invadarea Rusiei în Georgia. S-a întâmplat apoi şi în 2014 după anexarea Crimeei şi începerea războiului în Donbas. Vedem această dependenţă energetică de către Rusia şi lidershipul de la Kremlin nu încetează să folosească această dependenţă energetică că un fel de armă împotriva europenilor. Şi ţările care sunt cele mai dependente de gazul rusesc sunt şi cele mai vocale în a susţine cumva rezoluţia conflictului dacă se poate cât mai repede”, spune Ionela Ciolan.

Ucraina şi preşedintele Zelenski nu au cum să accepte aceste idei, în condiţiile în care Ucraina se află sub asaltul armatei lui Putin. La fel, statele din Estul Europei, care au avut de suferit în trecut din cauza politiciii expansioniste a Europei, 

„Toate aceste mesaje care arată că Germania sau Franţa sunt interesate, cu riscul ca Ucraina să piardă teritorii, de a încheia războiul şi a lăsa loc de manvră lui Putin. Acest lucru întăreşte cumva percepţia care există în estul Europei că nu ne putem baza securitatea pe aceste două state”, conchide Ionela Ciolan.

Vă mai recomandăm şi:

Politologul Cristian Pîrvulescu, despre război şi „moderaţii şi ulii” din jurul lui Putin: „Un melanj periculos”

Romain Forestier, cercetător şi manager la JEDI: „Războiul informaţional va fi câştigat de democraţiile noastre“

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite