Un absolvent de Psihologie trăieşte într-un beci

În urma divorţului, bărbatul a rămas pe drumuri, dar a continuat să-şi depăşească condiţia. Braşoveanul vrea să muncească, dar în ciuda studiilor, nimeni nu vrea să-l angajeze.

Vasile Ariton a ajuns, la vârsta de 55 de ani, să-şi ducă viaţa de zi cu zi într-un beci, situat chiar în blocul în care a locuit mai bine de 20 de ani. Bărbatul a avut o viaţă liniştită, a avut o familie şi un loc de muncă la întreprinderea Carpatex. Într-o zi, soţia lui s-a decis să divorţeze. În urma partajului, Vasile Ariton s-a ales cu 90 de milioane de lei vechi, iar apartamentul cu două camere în care a locuit cu familia lui a fost vândut. „Am divorţat după 22 de ani de căsnicie. După finalizarea divorţului, în 2005, am fost evacuat din casă. M-am trezit în stradă şi am locuit în garajul pe care l-am avut în spatele blocului După două luni, când a venit frigul, vecinii mi-au zis să mă mut într-un beci din bloc, unde era mai cald, şi din 2005 locuiesc aici", spune Vasile Ariton.

Licenţiat în Psihologie

Tot în 2005, bărbatul s-a pensionat pe caz de boală. „În 1979 m-am operat pe inimă şi de atunci am avut probleme de sănătate aşa că am fost nevoit să mă pensionez pe caz de boală. Unul dintre medicii care s-au ocupat de mine m-a sfătuit să mă reorientez profesional aşa că am făcut un curs de inspector de resurse umane. Din păcate problemele mele de sănătate s-au agravat. Când mi-am mai revenit, am decis să urmez o facultate. În 2007 m-am înscris la Facultatea de Psihologie, la Universitatea «Spiru Haret». Am învăţat şi în 2010 am absolvit. Am vrut să fac şi un master. Din păcate, am avut din nou probleme de sănătate şi nu am putut, dar nu mă las. Tot o să îl fac", mai spune Vasile Ariton.

Click pe imagini pentru fotogalerie

În ciuda pregătirii sale, bărbatul nu şi-a găsit un loc de muncă. „Îmi caut serviciu din 2005, dar toţi angajatorii m-au refuzat elegant şi mi-au dat de înţeles că au nevoie de un om sănătos, nu de un om bolnav", povesteşte braşoveanul. Pentru el este foarte important să câştige un bănuţ în plus. Are o pensie lunară de circa 600 de lei şi majoritatea banilor se duc pe medicamente. Bărbatul spune că se descurcă, dar are. noroc şi cu vecinii, care îl mai ajută. „Acest bloc este familia mea. Vecinii mă mai cheamă să le repar câte ceva şi primesc, în schimb, o farfurie cu mâncare sau îmi spală hainele la maşină, pentru că eu, de regulă, le spăl într-un lighean. Pun dero, le las la înmuiat câteva ore, apoi le spăl. Mâncarea mi-o fac pe o butelie mică", mărturiseşte braşoveanul.

Visează la o casă

Bărbatul speră ca într-o bună zi să aibă şi el casa lui. „Am fost pe listele Primăriei pentru a-mi da o locuinţă socială şi nu s-a rezolvat nimic, deşi eram un caz prioritar. Puteau să-mi dea şi mie o cameră într-un cămin. Nu ştiu cât voi mai putea sta aici fiindcă au fost nişte discuţii cu nişte vecini", spune Vasile Ariton. Din păcate, braşoveanul nu mai are niciun sprijin. De când a divorţat, familia nu s-a mai interesat de el, nici măcar fiica lui. „Nu am mai vorbit cu fata mea din 2005. Lucrează în Poliţie, e măritată şi am doi nepoţei pe care nu i-am văzut niciodată", spune braşoveanul cu amărăciune. Cu toate acestea, Vasile Ariton nu-şi pierde speranţa că într-o bună zi, va fi bine şi pentru el. „Nu am fost un paria al societăţii. Am 35 de ani de muncă, am fost lăcătuş, apoi instalator la Carpatex, am studiat şi vreau să muncesc", mai spune Vasile Ariton.