Cizme în miniatură, hobby-ul nebunesc al unui cizmar din Covasna. Cum arată încălţămintea pentru pitici, unică în ţară
0
Jozsa Aron, un cizmar de 43 de ani din Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, are o pasiune mai puţin obişnuită: realizează manual cizme în miniatură. Deşi a primit oferte, nu vrea să-şi vândă colecţia de „încălţăminte pentru pitici“.
Jozsa Aron a moştenit din familie pasiunea pentru repararea pantofilor. Străbunicii lui, atât cel din partea mamei, cât şi cel din partea tatălui, au fost meşteri pricepuţi. Unul dintre ei a fost cizmar, iar celălalt – croitor, astfel că Jozsa Aron a moştenit ce era mai bun de la amândoi.
„Meseria de cizmar nu am apucat să o învăţ de la străbunicul, pentru că a murit când eu aveam doar 1 an. Dar talentul a existat şi am învăţat făcând şcoală. Ştiu şi croitorie şi am creat costume populare pentru toată familia, de la haine la încălţăminte“, îşi începe povestea Jozsa Aron.
Dincolo de realizările unui cizmar obişnuit, însă, Jozsa Aron are o îndeletnicire ieşită din comun: face cizme în miniatură. Bărbatul a urmat şcoala profesională la Odorheiu Secuiesc, iar meseria a învăţat-o la locul de muncă, la Cooperativa Sârguinţa din Sfântu Gheorghe.
Aici a lucrat la secţia de comandă şi de atunci a învăţat cu adevărat meserie. A muncit o perioadă, după Revoluţie, şi în Ungaria, la o fabrică unde toată încălţămintea era făcută manual. Nu a rămas în străinătate şi s-a întors acasă unde, în 2003, şi-a deschis propriul atelier. De atunci este cunoscut ca fiind cel mai bun cizmar din zonă.
Încălţări pentru bebeluşi la botez
Ca orice meseriaş priceput, este pasionat de munca sa şi încearcă mereu să se perfecţioneze. Aşa a apărut şi hobby-ul său de a face cizmuliţe. „Primele cizme micuţe le-am făcut pentru băieţii mei, care practic au învăţat să meargă în ele. Apoi, acum vreo nouă ani, am fost naşi la un botez, iar finuţul era îmbrăcat în costum naţional. Părinţii aveau costumul, dar nu şi cizmuliţele. Nu aveau de unde să cumpere şi atunci le-am făcut eu manual. Aşa am început practic să am o pasiune pentru cizmele în miniatură“, mai spune Jozsa Aron.
Munca nu a fost una deloc uşoară. A trebuit să-şi facă tot manual, chiar şi propriile calapoade din lemn, pentru că nu există nicăieri unele de dimensiuni mici. Încetul cu încetul, a luat naştere colecţia. Cea mai mică cizmuliţă are 2,5 centimetri şi s-a rătăcit de mai multe ori prin atelier. A fost găsită chiar zilele trecute. Este atât de mică, încât încape în jumătatea unei coji de nucă.
Este însă realizată perfect. Celelalte cizmuliţe din colecţia sa au de la 3,5 centimetri la 10-12 centimetri lungime. Sunt cizmuliţe tradiţionale ale portului maghiar, dar şi încălţăminte de damă, cu puţin toc sau chiar pantofi de dans. Cizmuliţele tradiţionale maghiare cu striaţiile deja celebre sunt greu de realizat şi la scară normală, astfel că reproducerea lor în miniatură este o adevărată artă.
Stângul e la fel cu dreptul
Jozsa Aron a creat în miniatură şi cizme de huni, cunoscutele încălţări cu botul ascuţit. Ambele încălţări dintr-o pereche sunt identice, nu există o cizmă pentru piciorul drept şi una pentru stângul. Sunt făcute pe un singur picior. Hunii aşa le purtau, iar seara le schimbau între ele, pentru ca dimineaţa să le încalţe invers decât în ziua anterioară, urmând ca încălţămintea să se tocească la fel. Cizmarul a mai realizat, tot în miniatură, şi o cizmă cunoscută demult la noi, o cizmă doi într-unul: partea de jos arată ca un bocanc, iar partea de sus este ca o cizmă.
„Primele cizmuliţe le-am făcut într-o vară, acum câţiva ani, când nu prea aveam clienţi. Şi aşa am început să tot fac, am vrut să văd de ce sunt în stare. Nu a fost deloc uşor. Am lucrat multe zile. Acum am o colecţie cu care am fost şi la expoziţii atunci când am fost invitat. Au fost oameni care au vrut să le cumpere, dar nu am vrut să le vând. Le păstrez pentru mine, ele sunt unicat, sunt frumoase aşa cum sunt ele cu tot cu defectele lor, pentru că la început nu a mers totul perfect“, mai spune cizmarul.
Cu ce lipeşte cizmele
Jozsa Aron este de părere că un meseriaş bun este acela care cât trăieşte învaţă. Dacă acum, în domeniul pielăriei se foloseşte pentru lipit aracet sau prenadez, Jozsa Aron a ales să folosească „pap“, o soluţie specială utilizată în trecut. Se face din făină, apă după o tehnică specială, la care se adaugă şi ingredinte secrete. La început comanda din străinătate soluţia.
„O cutie mă costa cam 100 de lei şi îmi ajungea pentru două perechi de cizme. Odată, când am participat la un târg, un bătrân cizmar a venit să vadă papul. A pus mâna pe el şi a văzut că se sfărâma şi atunci mi-a spus că este de proastă calitate. Am spus atunci că omul ăsta ştie ceva şi am vorbit cu el. Mi-a spus că îmi dă reţeta să-mi fac singur papul. Am mers acasă şi m-am pus pe treabă. Am făcut, dar nu mi-a ieşit bine, era ca guma de mestecat. Atunci l-am sunat să-l întreb unde am greşit şi a recunoscut că nu mi-a dat toată reţeta pentru că a vrut să vadă dacă sunt interesat şi dacă chiar vreau să învăţ. În final mi-a spus cum se face şi am reuşit. Este o reţetă pe care o ştie foarte puţină lume, dar papul este mult mai bun decât prenadezul“, mai spune cizmarul.
„Trăiesc din reparaţii“
Jozsa Aron spune că se poate trăi dintr-un atelier de cizmărie, dar că lumea nu prea îşi mai face încălţări la comandă. „Eu trăiesc mai mult din reparaţii. Am făcut şi cizme la comandă, mai ales cele portul popular secuiesc. Am avut comenzi din Austria şi Germania şi acum am o comandă din America. Prefer să iau eu măsurătorile, să văd piciorul clientului, pentru că doar aşa pot garanta că totul iese perfect“, mai spune Jozsa Aron.
Bărbatul speră să transmită mai departe meseria unuia dintre cei doi băieţi ai săi, care acum au 9 şi 11 ani. „Băiatul cel mic moşteneşte talentul. Îi place să facă, dar încă nu ştiu dacă va prelua tradiţia familiei. Vreau să îmi deschid un atelier mai mare, unde să-l iau după-amiaza şi în weekend să îl învăţ meserie, poate va prinde drag de ea. Ca să faci ceva bine trebuie să pui suflet, să-ţi placă cu adevărat. Doar aşa poţi fi un meseriaş bun“, încheie cizmarul.
Se încarcă comentariile...
