"Ţiganii cântă manele pentru români"

Mădălin Voicu avertizează că "manelizarea" nu se resimte doar în muzică, ci şi în viaţa de zi cu zi. El crede că tineretul este dezorientat şi că vor trece mulţi ani până când ne vom

Mădălin Voicu avertizează că "manelizarea" nu se resimte doar în muzică, ci şi în viaţa de zi cu zi. El crede că tineretul este dezorientat şi că vor trece mulţi ani până când ne vom civiliza.

Glumeşte spunând că a învăţat ţigănească la Oxford şi susţine că nu are tabuuri în politică. Mădălin Voicu consideră că românii nu mai sunt preocupaţi să se educe şi că ţara este "aproape de o formă de anarhie". "La masa Adevărului", deputatul PSD a vorbit degajat despre problemele etniei pe care o reprezintă, dezvăluind şi modul în care îmbină chefurile cu politica de partid. Mădălin Voicu a mărturisit că dacă ar fi să devină ministru, şi-ar dori portofoliul educaţiei naţionale.

Sunteţi mai mult politician sau mai mult artist?

Nu este cum vreau eu. Formaţia mea este de om de artă. Probabil că lumea va şti mai multe lucruri despre mine din punctul de vedere al muzicii, decât al politicului. Pentru că domeniul ăsta, atât de nesigur şi alunecos, care este politicul, mie nu-mi dă un podium, cum este cel de dirijor pe scenă. În politică sunt un om atipic ca şi caracter, gândire, comportament. Mai mult sunt incomod, iar pe unii poate chiar îi deranjez.

L-aţi deranjat pe Adrian Năstase de nu v-a mai trecut pe listele parlamentare?

Probabil că l-am deranjat, cu toate că eu apreciez şi respect statura lui politică - nu şi cea de caracter. Ca personaj în politică românească el este un stâlp.

E bine sau rău că revine Adrian Năstase la vârful PSD?

Eu cred că e bine. Dacă partidul ar fi crescut între 2005 şi 2008, probabil că lumea ar fi gândit, aşa cum a propovăduit Geoană, că partidul se reînnoieşte, se primeneşte şi se transformă. Dar s-a ajuns la concluzia că nu a fost chiar aşa. Şi atunci cei vechi, cu mai multă experienţă, au revenit şi sper să aducă şi rezultate bune.

Este Mircea Geoană o soluţie viabilă pentru conducerea PSD?

Asta nu pot să o spun eu. Dar putem discuta despre ce s-a întâmplat în această perioadă de aproape patru ani de zile. Partidul, atunci când l-a preluat Geoană, avea undeva în jur de 33 la sută, iar acum are undeva în jur de 25 la sută.

Se pare că partidul Dvs. urmează forma sau lipsa de formă a lui Ion Iliescu...

Ion Iliescu este un brand. El a demonstrat de multe ori că ştie să refacă partidul, să-l reclădească. Iliescu nu este rău sau bun. Este aşa cum este el. La vârsta lui nu poţi să-i ceri să renunţe la experienţa dobândită până în '89 şi nici nu poţi să-l acuzi că a fost rigid.

Totuşi, Ion Iliescu se îndreaptă spre apusul carierei.

Da, dar vă aduc aminte că Georgios Papandreou a stat la PASOK până la aproape 90 de ani. Şi doar îl scoteau în balcon să-l vadă lumea. Iliescu are un rol important în partid. Vreau să spun că cei care sunt la o vârstă peste 60 de ani au imaginea şi simpatia pe care i-o dăruiesc deliberat. Dar sigur că pe lângă Ion Iliescu s-a născut un Adrian Năstase, un Miron Mitrea, un Viorel Hrebenciuc. Dacă îi discutăm "pe felii", pot fi buni sau răi. Dar luându-i grosso modo, cred că acum pot revigora partidul.

Viorel Hrebenciuc poate revigora social-democraţia?

Dacă îi luăm de "aţele" care le atârnă putem face orice speculaţie. Hrebenciuc este respectat, începând cu UDMR şi PRM până la PNL şi PD-L. Are şi lucruri mai puţin transparente, dar în contextul politic actual este cineva.

Nu ar trebui oare ca social-democraţia să le ofere oamenilor speranţa într-un trai mai bun?

Nu este numai rolul sau obligaţia unui partid socialist - cum mi-ar plăcea să se cheme PSD, nu social-democrat, pentru că a fi democrat nu este o virtute, este o obligaţie. Denumirea de partid social- democrat este o struţo-cămilă, ceva de genul "întoarce-te puţin cu spatele să nu vezi ce îţi fac".

Iliescu nu este rău sau bun. Este aşa cum este el. La vârsta lui nu poţi să-i ceri să renunţe la experienţa dobândită până în '89

Dar formatul, eu vorbesc ca mesaj, pe care trebui să-l aibă partidul nu ţine atât de oameni, cât de ce reuşesc să facă ei. Să fim serioşi, în România de astăzi numai democraţie nu există. Adică singurele lucruri câştigate în România de astăzi sunt libera exprimare şi libera circulaţie, în rest nu am câştigat nimic.

Democraţia este cum ne-o construim noi, nu ne-o impune nimeni!

Noi nu avem în noi sămânţă de mari constructori. Noi de obicei am fost cu capul plecat ca să nu-l taie sabia, ne-am autoumilit dacă nu ne-a umilit nimeni, am căzut în păcatul de a ne vinde între noi şi de a ne trăda. Vezi ultimii 24 de domnitori, regi sau voievozi, nu ne-a cerut nimeni nici să-i omorâm, nici să-i gonim, nici să-i trădăm. Şi nu cumva cei din afara ţării se uită la noi într-un anume fel? Dacă am discuta greşelile pe care le-am făcut poate că nu le-am mai repeta. Asta se întâmplă şi în PSD şi în celelalte partide.

Credeţi că problema constă în faptul că nu discutăm?

Nu avem curaj să discutăm. Discuţia liberă despre politică, despre alte domenii sunt lucruri care sperie.

Nu credeţi că suferim, mai degrabă, la capitolul aplicarea legii?

Legile în general sunt bune, nu se aplică corect. Aici sunt carenţele. De obicei legile se interpretează în funcţie de cine conduce, cine diriguieşte. Asta se întâmplă de foarte mult timp şi noi încă nu am intrat în zona unei democraţii moderne şi transparente.

Credeţi că are şanse PSD să căştige alegerile?

Şanse sunt oricând. Dar dacă trebuie să fiu realist şi echilibrat, aşa cum presupun că am reuşit să devin în ultimii 10-15 ani de când fac politică, numai cu convingerea că vom câştiga sau că trebuie să câştigăm vom avea rezultate. Dacă mergem pe sondaje, pe s-ar putea, poate, lucrurile astea dezarmează sau te autodezarmează. Ideal ar fi să avem un scor undeva între 33 şi 35 la sută, ca să putem intra să facem cărţile, chiar dacă nu ne clasăm primii.

Adrian Năstase mai poate fi un contracandidat puternic pentru Traian Băsescu?

El a zis că vrea să candideze şi că este pregătit. Însă mă gândesc ce opozant ar putea avea. Băsescu, care este o cutră politică, poate fi şi un adversar redutabil pentru că loveşte de multe ori mortal. Contează şi cât de vulnerabil este contracandidatul său, în speţă Adrian Năstase. Dacă rezistă la lovituri.

S-a văzut cât de vulnerabil este.

Mass-media este covinovată de tot ceea ce se întâmplă în România, inclusiv de chestiunea asta. Am senzaţia că media şi-a părăsit puţin rolul de formator de opinie, de comentator, şi a intrat undeva într-un joc periculos în funcţie de interese.

Nu credeţi că presa reprezintă societatea românească?

Ca dovadă că tabloidele şi toate jurnalele, revistele şi ziarele care îţi arată ţâţe şi chiloţei câştigă bani din treaba asta.

Credeţi în votul uninominal?

Nu în forma asta. Este o eroare!

Pe uninominal aţi fi avantajat?

Nu ştiu dacă eu am probleme cu uninominalul, rămâne să stabiliţi dumneavoastră.

PSD mi-ar plăcea să se cheme partid socialist, nu social-democrat, pentru că a fi democrat nu este o virtute, este o obligaţie

Nu noi, cei care aleg!

Dumneavoastră, aşa într-o plajă mai largă, nu neapărat presa. Sigur că şi presa are un cuvânt greu de spus, pentru că poate desfiinţa sau construi. Nu este departe de a fi unul dintre pionii principali.

Nu aţi fost desfiinţat de presă...

Nu. Pentru că nu ştiu să mint. Presa te prinde. Şi când te-a prins, mai ales dacă este o comandă şi mai sunt şi chitiţi pe tine, te fac praf. Eu am recunoscut să spunem ideile, opiniile unora sau ale mele şi nu am negat erorile pe care le-am făcut. Că mai am şi eu vicii.

Ce vă reproşaţi în politică?

Eu nu am învăţat încă să fiu pervers. În niciun domeniu. Nu ştiu dacă poate fi un plus. În politica românească, perversitatea şi trădarea sunt virtuţi. Şi românii sunt foarte aproape de aceste virtuţi, istoric vorbind.

L-aţi ascultat pe Costel Busuioc?

E bun. Dacă va fi încă puţin instruit şi cu mai multă conştiinţă, în sensul muncii, cu o dorinţă de a se lămuri ce înseamnă muzica înlăuntrul ei, sunt convins că va face carieră.

Contează diploma în muzică?

Sigur că sunt fundaţii, cum este şi a noastră, care încearcă să încurajeze persoane care sunt într-adevăr dotate. Dacă eşti netalentat, poţi să munceşti 24 de ore din 24, că tot legumă eşti. În schimb, dacă eşti talentat şi nu munceşti, rişti să eşuezi. Costel are un talent şi o sensibilitate pe care dacă le ignoră se poate rata. De aceea trebuie trecut peste formalismul ăsta că dacă nu ai facultate nu eşti bun.

Cine are cea mai bună voce în PSD?

Ion Rădoi, parlamentar de Giurgiu. Are o voce extraordinară. Este genial. E un fel de Busuioc. Are şi o vârstă. Dar cântă cu un aplomb demn de invidiat. L-am auzit şi pe Geoană cântând. Să ştiţi că a falsa nu înseamnă neapărat că n-ai voce. Dacă te prinzi şi auzi poţi deveni un personaj care cântă liber.

Mircea Geoană are ureche muzicală?

Nu mă provocaţi. Nu pot să comentez.

Cu cine vă simţiţi cel mai bine la petreceri?

La mine nu există fricţiuni. Eu mă simt foarte bine la şpriţ şi cu Marian Vanghelie, dar şi cu Sorin Oprescu, cu Adrian Năstase, cu Ion Rădoi. Eu nu am chestia asta, "eşti urât sau prost şi nu merg cu tine!". Dacă e să petrec, petrec şi cu ăia din partidele adversare.

Ştiu să se distreze românii?

Din păcate, ştiu să se distreze prea mult şi prea bine faţă de cât ar trebui să muncească. Dacă ar munci măcar pe jumătate pe cât ştiu să se distreze ar fi geniali.

"Ţiganii sunt mai mult găinari decât hoţi"

Puţină lume ştie că aţi predat muzică în Turcia...

Am fost cinci ani profesor de muzicologie, forme muzicale şi dirijat la Conservatorul din Izmir care se chema Ataturk, între '90 şi '95. După aceea m-am întors în ţară, am fondat un partid politic, şi în '96, la rugăminţile liderilor rromi, am intrat în Parlament ca deputat din partea ţiganilor.

E vreo diferenţă între "ţigan" şi "rrom"?

Nu. Poate doar de nuanţare. E vorba de un termen. Până acum s-a folosit cuvântul "ţigan", iar pe la jumătatea anilor '90 s-a reîmpământănit şi cuvântul "rrom" care făcea parte din vocabularul ţigănesc sau romanesc, pentru că ei aşa se adresează unul altuia. De multe ori, însă, cuvântul "ţigan" atrage prejudecăţi, frustrări, complexe, pe care unii le au. Alţii le depăşesc, în funcţie de educaţie şi de cât de prezenţi sunt în societate sau comunitate. Mie "ţigan" îmi sună mai bine. E şi mai pitoresc.

Mulţi se simt jigniţi de apelativul "ţigan".

Probabil se simt cu musca pe căciulă, că altfel... Este o modă mai nouă propusă şi avansată de nişte organizaţii ale rromilor prin anii '93-'95 până s-a ajuns să spunem la un semicompromis unde se foloseau ambii termeni rom/ţigan.

Viorel Hrebenciuc are şi lucruri mai puţin transparente, dar în contextul politic actual este cineva

Sunt ţiganii o problemă pentru România?

Dacă sunt o problemă nu este neapărat numai vina lor. Este o vină comună şi cred că sunt dovezi în sensul acesta. Într-o ţară dezorientată, aproape de o formă de anarhie, cum este România, nici nu poţi să pretinzi unora să fie mai civilizaţi sau mai educaţi şi altora să fie toleranţi sau înţelegători cu o etnie sau alta.

Ştiţi ţigăneşte?

Mă descurc.

Unde aţi învăţat?

La Oxford! (râde) A trebuit să învăţ, fiind deputatul lor între '96 şi 2000. Era o obligaţie. Mai ştiam eu câte ceva dinainte. În general, lăutarii nu vorbesc ţigăneşte. Trăgându-mă din partea tatălui dintr-o familie de lăutari cu o vechime de peste 250 de ani - ei erau ţigani de vatră, de mătase - limba s-a pierdut. Dar există bresle ţigăneşti care vorbesc curent şi se perpetuează limba.

Mai sunt lăutari adevăraţi?

Sigur. Asta se transmite. Devine ca un jurământ. E o obligaţie. Dacă auzim astăzi manele, alea nu au nicio legătură cu tradiţia ţigănească. Ele sunt preluate din perioada de aproape 500 de ani de dominaţie turcească. Geamparaua şi maneaua s-au cântat şi se cântă în continuare. În perioada Romicăi Puceanu, a lui Gabi Luncă şi Fărâmiţă Lambru se cânta un fel de manea lăutărească. Acum dacă auzi manele te loveşte basul ăla în ficaţi. Nu mai există mesajul lăutăresc. E doar cel de bâlci.

Ştiu că aţi avut un proiect legislativ pe chestiunea manelelor în mandatul 2000-2004.

Eu cred că manelele nu trebuie oprite, că ştiţi cum este cu fructul oprit. A nu se confunda stilul sau caracteristica modală a manelei, cu muzica lăutărească tradiţională care nu are nicio legătură cu maneaua. Aţi auzit vreun turc să cânte doine sau sârbe?

Nu credeţi că prin manele se degradează cultura? Nu ar trebui combătut fenomenul?

Ba da. Dar nu numai maneaua. Mai sunt şi altele. Formele de comportament, limbajul, vestimentaţia denotă o lipsă crasă de educaţie şi cultură. În general românii, din nefericire, au pierdut trenul educaţiei. Românii nu mai sunt interesaţi să citească, să înveţe să se educe. Nu mai zic să se cultive. Asta este deja altă etapă.

Ţiganii gustă manelele, ca gen muzical?

Lăutarii, ţiganii nu cântă manele pentru ei. Ţiganii când se întâlnesc nu ascultă manele. Ei cântă muzică lăutărească, că asta le place. I-am întrebat: "De ce tot cultivaţi voi manelele?". "Pentru români", zic ei. Îi iau la mişto. Pentru că ei câştigă.

Dar eu am văzut un caz special. La un mare hotel din centru, vizai de Ateneul Român, era o masă superbă, un fel de cocktail, doamnele cu rochii lungi, bărbaţii în costume de ultimă modă. În dreapta, într-un salonaş mai mic, nişte elevi care sărbătoreau ceva. Acolo manele, aici cvartet, numai Vivaldi, Mozart. Au intrat ăştia acolo, or fi băut nişte şpriţuri, şi după aia să vezi femeile cum aruncau pantofii din picioare şi se duceau dincolo şi jucau pe mese manele. Aceleaşi femei, aceiaşi bărbaţi. S-au lepădat de vestimentaţia aia pretenţioasă.

Denumirea de partid social- democrat este o struţo-cămilă, ceva de genul "întoarce-te puţin cu spatele să nu vezi ce îţi fac".

Educaţia este o mare problemă atât la majoritari, cât şi la ţigani. Şi atunci cum pot să-i spun ţiganului: "Fă ca românul!"? Ţiganii sunt mai mult găinari decât hoţi. Ţiganul nu fură cu computerul.

Se întrevede vreo soluţie pentru creşterea nivelului de educaţie a românilor?

Acum trebuie să muncim mult mai mult pentru a schimba ceva în acest sens. Înainte de '89, România exporta cultură, sport, turism. Dacă am fi păstrat acest traseu veneau oamenii la noi, veneau firmele mari. Din cauza unei pauze lungi, ca să nu zic o prăpastie care s-a creat între '90 şi '97, cam atât a durat ignoranţa asta a noastră, cultura a pierdut din dinamică, nu a mai crescut, nu s-a mai promovat ideea de a fi pregătit.

A intervenit şi tehnica, computerul. Aici este vorba de un microb introdus în marele pachet al globalizării. Computerul este o mare bubă, pentru că americanii sunt născătorii acestei globalizări. Ei nu se vor putea ridica niciodată la cultura restului lumii şi în special a Europei şi atunci în loc să se ridice ei la nivelul nostru ne trag pe noi la nivelul lor. Totul devine kitsch.

În calitate de consilier al primului ministru pentru problemele rromilor aţi făcut proiecte de incluziune socială?

Multe. În afară de faptul că am încercat să schimb puţin imaginea prin prezenţa mea sau prestaţiile mele în ceea ce priveşte imaginea romilor, am impus, şi domnul Adrian Năstase în acea vreme a fost de acord, ca fiecare primar şi preşedinte al Consiliului Judeţean să accepte un consilier rrom. Legătura dintre comunitate şi instituţiile statului a devenit mult mai transparentă.

Ţiganii din România sunt masă de manevră electorală?

Toţi suntem o masă de manevră electorală. Mi se face silă când aud că unii vorbesc despre România şi români ca despre poporul ales, ba se mai bat şi cu pumnii în piept, fac şi clăbuci la gură. Romănii ăştia susţin că sunt minţiţi din patru în patru ani de zile. Păi te mint o dată, de două ori, de cinci ori şi tot nu te prinzi? Înseamnă că eşti idiot. Deci, românii ar trebui să decidă foarte bine ce au de gând să facă. Că dacă tot dai vina pe politicieni care te mint din patru în patru ani înseamnă că tu eşti masă de manevră.

Va schimba ceva votul uninominal?

Nu. Eu cred că este o parte din elucubraţiile, din baletul politic pe care-l face România.

De ce nu s-a făcut reformă internă în cadrul partidelor? A încercat PSD în 2004 şi a fost un fiasco.

PSD, şi nu o spun nici subiectiv, nici tendenţios, are cei mai buni specialişti. Poate PSD a făcut prin membri lui şi erori. Dar ca profesionalism, ca deontologie, ca responsabilitate, PSD a avut cele mai eficiente două guverne din ultimii 18 ani.

Singurele lucruri câştigate în România de astăzi sunt libera exprimare şi libera circulaţie, în rest nu am câştigat nimic

Asta pentru că s-au trecut sub tăcere erorile. S-a pus batista pe ţambal...

Asta iarăşi denotă un gen de laşitate caracteristică românilor. Pentru că ei niciodată nu spun eu am preluat acum puterea şi de acum încolo îmi propun următoarele lucruri. Ei tot timpul spun "greaua moştenire, ciordeala, hoţia, golănia". Asta este laşitate. Păi dacă ai venit la putere ţi-ai asumat şi erorile din trecut. Nu te mai văita ce ţi-au făcut ăia. Intri într-o nou etapă şi realizezi ce trebuie şi ce poţi. Nu arunci mereu pisica în curtea ăluia.

Cum vedeţi viitorul guvern?

Eu aştept cu multă speranţă să vedem cum parcurgem cu toţii alegerile locale. După aceea pot să dau un pronostic mai realist.

Se pare că PSD le-a propus liberalilor un pact de neagresiune pentru locale şi o eventuală colaborare în plan parlamentar...

Nu pot să vorbesc din casă. Lucrurile nu stau chiar aşa cum spuneţi Dvs. Nu vreau să fiu pârâcios. Problema este în felul următor: PNL nu are încotro, dacă s-a pus cu noi la masă, nu mai există.... ori te pui la masă şi vorbeşti, ori îţi vezi de treaba ta.

Va fi un candidat comun la prezidenţiale al PSD, PNL şi PC?

S-ar putea. Problema PD-L e că seamănă mai mult a hibrid. PD-L fără locomotiva Băsescu care oricând poate să şi explodeze, nu are nicio însemnătate. Sunt vreo trei-patru personaje acolo mai de Doamne ajută, dar care sunt traşi cu tot partidul în spate şi cu fugarii de la PNL spre o cvasivictorie. Pentru că mai avem şi la anul alegeri şi nu se ştie ce se va întâmpla nu numai cu preşedintele, dar şi cu PD-L. PSD cu PNL, într-o convenţie firească şi cu respectarea cuvântului dat, poate însemna o formulă de guvern pentru viitor.

Cum vă veţi înţelege cu liberalii pe tema fiscalităţii, de pildă?

În primul rând trebuie să punem în discuţie dacă România nu cumva este unicat în lume, cu 306 taxe. Lucrurile astea trebuie rezolvate. Aceste biruri, care nu mai sunt nici taxe, nici impozite, sunt de fapt disperarea economică în care România se află. Suntem într-un uragan economic provocat tot de noi pentru că ne-am ţinut băţoşi. Dacă domnul Băsescu şi-a permis să spună că Marea Neagră este un lac rusesc, sigur că nu ne mai dau nimic decât la preţ foarte mare.

S-au întâmplat lucruri din acestea şi până să vină Băsescu. De ce nu s-a făcut nimic atunci?

Cădem în păcatul de care am vorbit, cu "greaua moştenire". S-a dorit un fel de eliberare de un stigmat, de un lucru care apăsa România şi toate ţările din zona fostei Uniunii Sovietice. Dar asta nu înseamnă că trebuie să dăm cu piciorul la tot. O relaţie cu statele din spaţiul ex-sovietic, cu China, cu ţările care încă au mai rămas sub amprenta fostei orânduri comuniste nu este de lepădat, pentru că aici nu mai negociezi politic, negociezi economic.

Ce portofoliu v-aţi dori într-un viitor cabinet?

Nu mi-am dorit niciodată niciun portofoliu. Eu am fost şi sunt foarte activ în Comisia de cultură a Camerei Deputaţilor. Mai mult decât atât, în 2003 când s-a perfectat bugetul pentru 2004, iar domnul Mihai Tănăsescu din partidul meu nu a dat suma pe care o votasem, am decis să fac greva japoneză, alături de colegii mei. A doua zi, singurul care a venit cu banderolă albă am fost eu.

În politica românească, perversitatea şi trădarea sunt virtuţi

Domnul Tănăsescu, la o interpelare pe care am făcut-o, a spus că bagă bani în cultură, dar nu câştigă nimic. Şi i-am spus că în cultură niciodată nu bagi bani de pomană şi nu te aştepţi să câştigi nici măcar ce ai băgat. Pentru că din cultură câştigi respect, prestigiu, faimă, recunoaştere. Astea nu au preţ. Dacă acum ar fi să-mi aleg un portofoliu, cu siguranţă ar fi învăţământul. Am şi eu copii şi mă apasă îngrijorarea că vom avea o generaţie care nu ştie nimic. Cât de buni ar fi copiii, tot sunt marcaţi de un gen de nihilism cronic pentru că ni s-a indus chestia asta. Bunicii nu se mai ocupă de copii, părinţii nu au timp.

I-aţi identificat pe cei care dau preferenţial banii pentru proiectele destinare rromilor?

Din 1992, Partida Rromilor a devenit reprezentantul ţiganilor în Parlament. Sigur că, cine împarte, parte îşi face. Ei au primit cei mai mulţi bani. Majoritatea ţiganilor din România s-au îndreptat către partida romilor care avea fonduri. Alţii, care nu aveau acces la aceste fonduri, ori au fost nevoiţi să treacă într-un fel de stand-by, să mai ciupească din proiecte cu UE, cu fundaţii, care aduceau nişte venituri, ori s-au adaptat la politica Partidei Rromilor.

Eu nu cred că a fost corect aşa. Dar acum nu mai este aşa. Eu am cerut ca banii să nu se mai ducă direct la organizaţii, fundaţii sau ONG-uri. S-au dus direct la guvern. Vreau să spun că majoritarii au ciordit mai mult decât ţiganii din banii care veneau de afară. Asta se poate verifica.

Şi nu i-aţi identificat pe cei care făceau astfel de lucruri?

Păi şi dacă îi identifici, ce? Dar să zicem că în momentul ăsta nu ar fi cel mai grav lucru. Grav este că mulţi copii nu se duc la şcoală. Păi nu vedeţi, ei se căsătoresc sub pretextul că e tradiţie. Nu le e ruşine! Sunt nişte criminali dacă îşi însoară copiii la 11-13 ani.

Ei spun că este doar o promisiune de căsătorie.

Nu este adevărat, astea sunt basme. Eu am foarte mulţi prieteni şi cunoscuţi în rândul unei anumite bresle, în special căldărarii, care promovează ideea că este un obicei. E fals! Chiar dacă ar fi un obicei te lepezi de el. Nu poţi să omori un copil că asta este o tradiţie. Nu are nici păr pubian. Ce să-l însori! Nu poate să facă nici copii. Eu ştiu de ce o fac... În mare parte, ca să-şi menajeze averile. Să fie apăraţi între ei de un fel de înţelegere de a nu-şi înstrăina bunurile.

Mai sunt valori în România, la Conservator?

Noi am avut o şcoală foarte bună de muzică. Cum ruşii aveau de balet, englezii de canto, noi am avut o şcoală de muzică instrumentală chiar respectată şi recunoscută unanim. Această prăpastie care s-a creat cu începutul anilor '90, din păcate a devalorizat şi şcoala cu renume în muzică a românilor.

În cultură niciodată nu bagi bani de pomană şi nu te aştepţi să câştigi nici măcar ce ai băgat.

Şi majoritatea copiilor talentaţi pleacă. Avem o fundaţie, Fundaţia Internaţională "Ion Voicu", care oferă burse, care face master class în ţară şi în străinătate. Am oferit şi instrumente multor copii talentaţi care au reuşit să se împlinească în străinătate, nu aici, pentru că aici nu i-a mai cultivat nimeni.

Din punct de vedere financiar, vă consideraţi un om care nu mai are grija zilei de mâine?

Cred că da, dar sunt atât de risipitor şi cu timpul meu, şi cu nervii, şi cu banii... Poate sunt un tip mai boem, dar nu am ştiut să strâng. De asta s-au ocupat părinţii mei şi familia. Pot fi mulţumit că eu, copiii mei şi probabil nepoţii vor avea, pe lângă veniturile pe care îmi doresc să le dobândească, şi o viaţă asigurată.

Cel mai redutabil adversar

Cred că duşmanul meu cel mai mare tot eu sunt. Am avut de multe ori încredere în oameni, am ţinut mult la oameni. Îmi ofer prietenia deliberat şi am luat nişte lovituri încât am început să fiu mai atent. Sper ca modul meu de a fi, corect şi deschis, să nu fie o armă îndreptată împotriva mea, ci un exemplu pentru ceilalţi care nu au învăţat asta.

Îmi ofer prietenia deliberat şi am luat nişte lovituri încât am început să fiu mai atent

Oamenii "din umbră"

Tata m-a susţinut enorm, dar a fost împotriva intrării mele în politică. Foarte tare mă susţin copii şi mama. În rest, nu ştiu dacă ar putea cineva să-mi mai dea vreun suport. Cred că aici nu e vorba de bani. Nu sunt un om sărac, însă cred că nimeni nu se poate îmbogăţi de pe urma salariului. Poţi eventual să trăieşti un pic mai bine. În schimb, mulţi intră în politică cumpărându-şi funcţiile pentru influenţă, iar apoi fac averi.

Foarte tare mă susţin copii şi mama

Poveste de viaţă

"Nu pot să mă compar cu tata"

Bunica mea din partea mamei, care era dintr-o familie de aristocraţi, mă obliga, şi pe mine, şi pe sora mea, să facem anumite munci în casă. Lunea trebuia să curăţăm legume la bucătărie, marţea ştergeam geamurile şi făceam curăţenie, miercurea ştergeam argintăria. Şi într-o zi m-am revoltat, întrebând-o de ce trebuie să fac eu toate chestiile astea. Şi mi-a zis că nu se ştie cum voi evolua în viaţă. "Dacă vei avea norocul să ai servitori, ca să ştii ce să le ceri treuie să le fi făcut tu înainte. Eu te învăţ cum trebuie să ceri în condiţiile în care vei ajunge la nivelul ăsta", mi-a spus. Şi aşa am devenit o persoană care ştie să se descurce în orice situaţie, oriunde şi cu oricine.

"Tata a învăţat să cânte pe prispă"

Tata îmi spunea că nu contează ce cânţi, populară, rock, contează să cânţi bine. Toată muzica e compusă din şapte note, plus accidenţii respectivi. Nu poţi să compui decât muzică bună sau muzică proastă. El cânta nişte hore şi sârbe extraordinare. A învăţat întâi pe prispă. Pe urmă, văzându-se că e talentat a fost promovat. A fost descoperit la vârsta de cinci ani, când taică-su, venind de la o nuntă, i-a adus o vioară mică. Într-o zi a învăţat să cânte o horă de jucau vecinii după el. El a fost un personaj dotat şi cu talent, şi cu spirit, şi cu sensibilitate, din capul locului.

Am înregistrat 23 de CD-uri cu muzică simfonică, 16 cu muzică lăutărească şi două cu muzică rock

Nu pot să mă compar cu tata. Dar din punctul de vedere al înscrierii mele pe traseul artistic, am reuşit o carieră strălucită, nu fulminantă ca a lui tata. Pot să vă spun că am înregistrat 23 de CD-uri cu muzică simfonică, vreo 16 cu muzică lăutărească, aranjată, scrisă şi cântată de mine şi două CD-uri cu muzică rock.

Carte de vizită

- s-a născut la 10 iulie 1952
- a studiat vioara, apoi dirijatul, la Conservatorul din Bucureşti
- a concertat în ţară şi în străinătate cu tatăl său, marele violonist român Ion Voicu
- deputat în Parlamentul României din partea minorităţii rrome, apoi a PSD
- membru al Comisiei pentru cultură a Camerei Deputaţilor