Scrisoarea saptamanii - Intre "andocare" si "samarizare"...

Scriu aceste randuri la cateva minute cand, dupa o misiune extrem de complexa si dificila, urmata de amanari repetate, emotii prelungite si suspans maxim si incheiata cu o aterizare cu locatie

Scriu aceste randuri la cateva minute cand, dupa o misiune extrem de complexa si dificila, urmata de amanari repetate, emotii prelungite si suspans maxim si incheiata cu o aterizare cu locatie schimbata si de o precizie temporala si spatiala de natura cosmica, naveta Discovery a revenit pe Terra. In euforia generala a succesului uman si admiratia fata de reusita americanilor si curajul echipajului, ma simt fericit sa vad cat de departe au ajuns ei in Cosmos si trist sa constat cat de departe suntem noi fata de ei, aici, pe Pamant. Asa se face ca ma bantuie o stare de melancolie. O stare pe care V. Hugo a definito ca fiind "fericirea de a fi trist". Acest sentiment contradictoriu este sustinut si de doua cuvinte care imi dau tarcoale, care imi revin mereu in gand si pe care, ca sa scap de ele, leam aruncat in titlu. Recomand cititorilor sa nu se repeada la DEX pentru a afla explicatia lor, din simplul motiv ca nu o vor gasi. Si e normal sa fie asa din moment ce primul e un termen "pur tehnic", pentru dictionare speciale, iar al doilea e o "pura inventie", pentru dictionare imaginare. Ei bine, ca sa nu va pun rabdarea lancercare e momentul sa va reamintesc ca "andocarea" este cuplarea navetei cu Statia Spatiala Internationala (ISS) de care a ramas arimata (agatata) timp de 10 zile, iar "samarizarea" este un mijloc special de transport care se face cu ajutorul magarilor (derivand probabil de la samar). Eu cred ca la baza acestei stari se afla deosebirile de fond si diferentele de nuanta dintre "andocarea" lor, deacolo, de la NASA si "samarizarea" noastra deaici, deacasa. Si iata cateva din ele. Termenul folosit la ei a fost introdus de specialisti de clasa, din necesitate, pe cand al nostru a fost lansat de guvernanti de marca, mai mult de forma, pentru imbogatirea lexicului, de dragul sonoritatii, rezonantei si rimei perfecte cu al lor. Si poate si din orgoliu. Adica ce? Daca ei au andocarea lor, de ce sa navem si noi samarizarea noastra? In timp ce naveta lor transporta 13,5 t de provizii si echipamente pentru 2 oameni de pe ISS, izolati in Cosmos, la noi, cativa magari cara cateva sute de kg, de hrana si haine pentru zeci de mii de sinistrati, izolati de ape. Si daca la intoarcere naveta transporta tot atata "gunoi cosmic" eliberand ISS de deseurile produse la bord, noi nu reusim sa scapam de malul din case, adus de ape. Prin tot ce fac ei se indreapta spre un viitor apropiat si luminos al pamantenilor, pe cand noi ne intoarcem la un trecut indepartat si intunecos al romanilor. Si asta pentru ca ei reusesc sa faca "sa se intample ceea ce se poate intampla" (adica normalul), pe cand noi realizam "ceva ce nu se poate intampla, dar se intampla" (adica absurdul). Asa se face ca, daca ei sunt cu ochin 3,14 la cel mai mic detaliu, atenti la tot si vigilenti in toate, noi ne amagim usor, crezand ca, daca mergem la o cina crestina, luam parte la un ospat pantagruelic si ca e suficient sa ne plimbam printro livada de meri ca sa devenim Newtoni.
Prof. Gicu BUTOI
Comuna DESA Jud. DOLJ