Profilul copilului care ajunge în grija statului

0
Publicat:

România are, în continuare, un număr mare de copii care intră în sistemul de protecție, peste 4.000, anual. Majoritatea dintre cei care au intrat în 2021 nu aveau dizabilități, proveneau din familii, aveau vârste sub 10 ani și fuseseră supuși abuzurilor și neglijențelor de tot felul.

România are aproape 45.000 de copii în sistemul de protecție Foto: Arhivă
România are aproape 45.000 de copii în sistemul de protecție Foto: Arhivă

Un studiu făcut cu sprijinul Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Băncii Mondiale în iulie 2022 și care cartografiază nevoile, serviciile și infrastructura disponibilă pentru copiii expuși riscului de separare de familie arată conservarea unei situații grave.

Asta pentru că în ciuda faptului că în ultimii 15 ani numărul copiilor ajunși în sistemul de protecție a scăzut constant și legislația a fost aliniată la cea internațională, în practică, lucrurile nu funcționează. Prin urmare, avem în continuare un număr mare de copii care sunt preluați de stat, deși au părinți care ar trebui să se îngrijească de ei.

Motivele pentru care ei sunt preluați de stat sunt neglijarea, abuzul și exploatarea – în 55% dintre cazuri – dar și sărăcia, condițiile precare de locuire, părinții minori și consumul de alcool al părinților sau al altor adulți din familie – 26%. Datele mai arată că 90% dintre copiii care au ajuns în 2021 în sistemul de protecție aveau familii, 91% erau fără dizabilități, iar 65% aveau vârste sub 10 ani.

Mentalitate greșită

Sistemul însă nu este potrivit pentru abordarea problemelor acestor copii, potrivit analizei. Nu avem suficiente centre de zi, de consiliere și sprijin sau alte serviciile de tip familial (asistență maternală și familii de plasament) care să poată substitui incapacitatea temporară sau definitivă a familiilor de a se ocupa de creșterea și îngrijirea copiilor.

”Centrele de zi pentru familia cu copii sunt foarte rare în rural (doar 20 comune cu 20 centre) și în orașe (numai 6 orașe cu 6 centre). Chiar și la nivelul municipiilor, doar 27 de municipii dispun de un total de 35 de centre de zi pentru familia cu copii. Mai mult, în contextele cu multe familii cu copii expuse la o multitudine de factori de risc de separare a copilului de familie – comunele cu zone marginalizate și comunele sursă pentru sistemul de protecție specială, acest tip de centre sunt aproape inexistente”, se mai arată în document. 

În plus, în multe comunități, autoritățile locale tind să separe cu multă ușurință copilul de familie, pe motiv că familia este săracă, comunitatea neputincioasă, iar copilului i-ar fi mai bine într-un serviciu de tip rezidențial al DGASPC. ”Atât timp cât aceste practici și credințe sunt răspândite (la nivelul autorităților, dar și al populației), serviciile de prevenire a separării copilului de familie și cele de suport din comunitate au slabe șanse de a primi atenție și de a fi dezvoltate”, subliniază raportul.

Potrivit Mihaelei Nabăr, directorul fundației World Vision România, deschiderea acestor centre de zi cu susținerea statului sunt o soluție foarte bună pentru copiii din comunităție sărace dezavantajate. ”Aceste centre acoperă nevoile de educație, de protecție, de consiliere, de suport social, emoțional al copiilor care nu au acces la resurse. Noi, în acest moment, ducem lipsă de resurse umane în primul rând, dar și financiare. Pentru că aceste centre sunt foarte costisitoare activități. Pentru că trebuie să ai echipe multidisciplinare de specialiști pentru că vin copiii cei mai vulnerabili. Și ei nu au un singur tip de vulnerabilitate. Adică ei sunt abuzați, nu ajung la școală, au rezultate proaste, au stimă de sine scăzută, mai au și o situație în familie care nu le permite să mănânce în fiecare zi. Ceea ce înseamnă că în aceste centre trebuie să existe toate aceste servicii împreună și pe lângă infrastructura care să permită integrarea serviciilor să avem și o masă caldă, îmbrăcăminte și încălțăminte, pentru copiii care nu au. Deci, ele sunt costisitoare pentru că sunt centrate pe copil”, a explicat Mihaela Nabăr.

Statul ar putea subcontracta acele servicii pentru care nu are specializare către anumite organizații nonguvernamentale care au, adaugă Nabăr: ”Rolul organizațiilor nonguvernamentale este de a oferi servicii complementare celor asigurate deja de serviciile publice de asistență socială de la nivel local. Acestea sunt obligatorii și prevăzute în legislație”

România are comunități-sursă

Cu toate acestea, în județe precum Teleorman, Giurgiu, Prahova, Covasna, Hunedoara, Bihor, Timiș sau Dolj există multe unități administrativ-teritoriale fără niciun serviciu esențial, se mai precizează în documentul citat mai sus. La nivel național, doar una din 10 unități administrativ-teritoriale aveau la 1 ianuarie 2022 cel puțin un centru de zi pentru copil sau familia cu copii, dintre care 78% erau concentrate în municipii și doar 7% în comune.

Studiile Băncii Mondiale au arătat că în România există „comunități-sursă” din care, în comparație cu celelalte localități/zone, un număr semnificativ mai mare de copii ajung în sistemul public de protecție specială a copilului. Astfel, în mediul urban, 222 de orașe (din cele 320 din țară) însumează 37% din totalul copiilor/tinerilor din sistem, iar în mediul rural, 519 de comune (dintre cele 2.861 din țară) concentrează 30% (sau 8.232) dintre copii/tineri din sistem.

Ori, serviciile de prevenire a separării copilului în familie trebuie dezvoltate în primul rând în comunitățile-sursă pentru sistemul de protecție a copilului, se mai arată în document, precum și în comunitățile marginalizate în care abundă factorii care contribuie la separare (sărăcie, locuințe inadecvate, comportament parental nedorit și familii dezorganizate.

Raportul subliniază și lipsa specialiștilor din sistemul de protecție, de la asistenți sociali și educatori pentru copiii cu dizabilități și cerințe educaționale speciale și până la asistenți medicali comunitari și mediatori sanitari, pentru zonele în care există mari comunități de romi. Toate acestea duc către o părăsire timpurie a școlii și la creșterea cifrelor abandonului școlar.

Analiza a fost  realizată la cererea Ministerului Familiei și prezentată în contextul lansării apelului pentru construirea unui număr de 150 de centre de zi pentru copiii din familii sărace.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite