Profesorii ministeriabili lupta la baioneta cu profesorii editori peste capul elevilor

Ziarul Adevarul a gazduit marti o masa rotunda, incercand sa lamureasca cat de cat lucrurile in cazul recentei licitatii de manuale pentru clasa a III-a, vehement contestata de edituri prestigioase

Ziarul Adevarul a gazduit marti o masa rotunda, incercand sa lamureasca cat de cat lucrurile in cazul recentei licitatii de manuale pentru clasa a III-a, vehement contestata de edituri prestigioase si cunoscute in domeniul cartii scolare. Au fost prezenti: ministrul Educatiei, prof. univ. Ecaterina Andronescu, reprezentatnti ai editurilor: All Educational, Teora, Corint, Sigma, Humanitas Educational, Aramis, trustul de presa Mega Press, directorul editurii MacMillan Londra, reprezentantul editurii Oxford University, profesorii Florina Rogalski - Scoala Centrala si Octavian Rusu - Colegiul National "Sfantul Sava" - autori de manuale, ca si prof. univ. Nicolae Manolescu si prof. univ. Gabriel Liiceanu. Dezbaterile au fost moderate de redactorul-sef al ziarului Adevarul, Cristian Tudor Popescu. Prezentam in sinteza interventiile cele mai ilustrative pentru situatia de pe piata manualelor scolare. Cristian Tudor Popescu: Incepem aceasta intalnire pentru lamurirea conflictului aparut intre anumite edituri si MEC. Am sa incep cu ceea ce ma nedumereste pe mine. As vrea sa lichidam din start atitudinile gen devotamentul fata de invatamantul romanesc, despre patriotism, grija pentru elev - eu as spune sa le excludem si sa privim lucrurile dintr-un unghi mai rece, si anume al ciocnirii de interese. Exista aici niste edituri care produc manuale. De partea cealalta, se afla MEC, care are sarcina sa asigure calitatea invatamantului romanesc in regim de accesibilitate. De aici apare ciocnirea de interese. As formula o prima nedumerire in legatura cu manualele de liceu: nu inteleg ce treaba are MEC cu pretul la manualele de liceu. Exista un barem, MEC isi da sau nu avizul, dupa care mi se pare normal ca, atata vreme cat sunt banii editorilor, fluctueaza piata de manualele, MEC sa nu intervina. Ca sa fiu mai explicit: daca, de pilda, in conditiile de piata din Romania, sa spunem ca editorii se grupeaza intr-o formula de monopol, fac o intelegere de trust, vicioasa, mentin pretul sus la manuale (in capitalism se intampla astfel de lucruri)? E lucrul pe care ni l-ati putea spune, ca domnule, se inteleg intre ei mafiotii (caci pot fi mafioti peste tot, inclusiv in edituri), mafiotii se inteleg intre ei, tin pretul sus la manuale si sunt obligati parintii sa plateasca mai mult. Vin si va spun atunci ca acest lucru este valabil la orice produs si este de competenta Oficiului Concurentei, pentru ca reprezinta o violare a legilor antitrust, a legilor concurentei, si atunci face obiectul acestor institutii, nu al MEC. Ecaterina Andronescu: MEC are interesul ca elevii de liceu sa-si poata cumpara manualele. Cristian Tudor Popescu: O sa si le poata cumpara in conditii de concurenta loiala de piata. Ecaterina Andronescu: Din pacate experienta anului trecut nu ne determina sa dam un raspuns pozitiv din acest punct de vedere. De aceea MEC, care are raspunderea manualelor a stabilit niste reguli. Eu nu inteleg care este supararea, pentru ca la urma-urmei, MEC are o raspundere si stabileste niste reguli. Cristian Tudor Popescu: De cate ori a subventionat MEC elevii de liceu cu venituri mici in familie? Ecaterina Andronescu: Sigur ca da. Este de acum o lege. Cristian Tudor Popescu: Ati folosit aceasta posibilitate? Ecaterina Andronescu: Nu n-am folosit-o, dar ea este prevazuta de lege. Cristian Tudor Popescu: Pai si-atunci care este problema? Ar fi trebuit sa ajungeti la concluzia ca nu se poate, dupa ce foloseati toate posibilitatile de subventionare pe care vi le ofera legea si, excedat fiind ministerul de multii elevi care nu pot sa-si cumpere manuale de liceu, ajungeati la interventia in pret . Dar, din moment ce nu ati folosit niciodata posibilitatea asta... Ecaterina Andronescu: Pai nu am folosit-o, dar o analiza, fie ea chiar si superficiala, este relevanta din acest punct de vedere, daca ne uitam pe preturile care s-au practicat anul trecut la manuale. Gabriel Liiceanu: D-na ministru, am venit la discutia de zi, nu ca sa rediscutam ceea ce am facut ieri, pentru ca am ajuns la concluzia ca nici un rezultat nu este posibil in urma unei discutii cu dvs. Am propus ieri sa facem un program de protectie social, MEC impreuna cu editorii astia, care paraziteaza pe spatele copiilor, sa facem un program de protectie sociala pentru elevii din liceu. Am propus ca pentru un numar pe care ni-l da MEC si asupra caruia cadem impreuna de acord, zeci de mii, doua mii, cincisprezece mii de copii, noi sa dam cu un rabat semnificativ, mergand pana la un sfert de pret, pana la jumatate, nu ne-am facut calculele. MEC asa cum a subventionat facturi de intretinere anul trecut are un program de protectie social, venim si ne unim fortele. Solutia nu este sa-i distrugi pe cei care fac manualele, ca sa-i aperi pe copii, ci solutia este sa gasesti impreuna cu ei o solutie concreta. Am spus acest lucru in trei-patru randuri, v-am spus, doamna, va rog sa-mi raspundeti la aceasta mana intinsa. Va rog sa nu alegeti distrugerea editurilor, ci impreuna cu ele sa gasim solutii, pentru ca ne gandim cu totii la copii, dincolo de calcule meschin materiale. Nu mi-ati raspuns la aceasta propunere. Ecaterina Andronescu: Programul de asistenta sociala pe care noi l-am aplicat in sistemul gimnazial ne-a adus in fata o situatie extrem de delicata, peste asteptarile noastre. Aproximativ 1 milion de elevi au avut nevoie de protectie sociala. Sigur, nu ne-am propus sa facem acest lucru pentru liceu, dar nu am nici un fel de argument sa cred ca in liceu situatia nu este comparabila. Si atunci, noi care avem de administrat un sistem avem interesul ca elevii de liceu sa-si poata cumpara manuale, scoala sa fie scoala si sistemul de invatamant sa poata fi asa cum trebuie. Cristian Tudor Popescu: Si interesul editorilor este acelasi, pentru ca traiesc din chestia asta. Daca nu reusesc sa-si vanda manualele, atunci nici editorii n-au facut nimic. Ceea ce a propus dl. Liiceanu mi se pare foarte rezonabil. Vi s-a propus aceasta discutie privat-stat, un lucru de multe ori benefic... Florina Rogalski: Sentimentul nostru este ca participati formal la aceste discutii. Eu am doua interese aici: ca profesoara in invatamantul preuniversitar si apoi mai am un interes in calitate de autor. Ca profesoara mi-as permite sa va spun urmatorul lucru: s-a inregistrat o situatie nefericita la gimnaziu, pe care ati extrapolat-o la liceu. Dar aveti, o situatie cu numarul de elevi de la liceu care n-au cumparat manuale, astfel incat intrebarea d-lui Liiceanu sa-si gaseasca un suport in ceea ce spuneti dvs.? Pentru ca eu, ca profesoara de liceu pot sa va spun ca elevii mei si-au cumparat aceste carti. I-am intrebat pe elevii mei, care lucreaza la lb. romana chiar dupa manualele mele, daca acestea au reprezentat o suma imposibila pentru ei. Elevii mi-au spus asa: d-na profesoara, 300.000 lei reprezinta un pret mai mic decat o singura lectie particulara pe care am lua-o pentru bacalaureat. Un manual de clasa a XII-a, asa cum l-a propus Petrion, inseamna un pret de dumping: 44.900 lei, cand pretul unui manual, acum trei ani, era de 44.000 lei, este o aberatie economica, mai ales in cazul unei asemenea inflatii. Se pare ca dvs. ati renuntat complet la notiunea de continut si nici nu va mai ganditi la ceea ce inseamna cheltuielile pentru edituri. Ori, editurile trebuie sa plateasca si preturile de cost, dar trebuie sa plateasca si autorii. Marea greseala a d-nei Andronescu este ca dumneaei nu a cerut niciodata editurilor care au propus preturi incredibil de mici sa le justifice. Si, nejustificandu-le, ele au putut sa puna orice pret, motiv pentru care la clasa a III-a s-au pus preturile mult discutate de 6.900 lei si parca si de 4.000 lei, am inteles, si preturi de 10.5000 lei, iar la liceu, pretul cel mai mic propus la limba romana, la clasa a XII-a, reprezinta pretul manualului de acum trei ani, de la clasa a IX-a, ceea ce este o aberatie. Ecaterina Andronescu: Dati-mi voie sa va spun ca ati comis, in ceea ce ati spus, mai multe erori. Eroarea nr. 1: MEC nu a stabilit un pret minimal. Noi am schimbat procedura de evaluare. Evaluarea are doua etape: prima este cea a evaluarii calitatii unui manual. Nici un manual nu ajunge in etapa evaluarii din punct de vedere al pretului pana cand nu trece bariera de calitate. Deci, ca nu ne intereseaza calitatea este o eroare grava pe care o produceti, d-na profesoara. Suntem extrem de interesacti de calitate. Dupa aceea, MEC a lasat libera competitia prin metodologia pe care a elaborat-o. Noi nu am stabilit un pret. Dvs. va faceti calculele si veniti cu oferta in functie de costurile pe care le puneti si de profitul pe care vreti sa il aveti si care mi se pare cat se poate de normal. Ce este rau daca eu, cunoscand sistemul de invatamant, accept fata de pretul minim pentru manualele care au trecut bariera calitate... Cristian Tudor Popescu: Pretul minim cum il calculati? Ecaterina Andronescu: Il da editura. Fiecare editura vine cu un pret, pe care noi nu-l controlam. Cristian Tudor Popescu: Dupa ce va orientati in aprecierea de pret pe care o faceti? Ecaterina Andronescu: Domnule Popescu, sa zicem ca pentru limba romana au venit la evaluare 10 manuale. Acestea vin insotite de un pret. Din start, preturile cel mai mare si cel mai mic nu ne intereseaza. Toate cele 10 manuale trec in sistemul de evaluare a calitatii lor. Fiecare din aceste 10 manuale este evaluat de cate 10 evaluatori si analizat din punct de vedere al concordantei cu programa analitica, deci o evaluare de calitate. Din cele 10, sa spunem ca 8 au obtinut cel putin 75 la suta din punctajul maxim acordat pentru calitate stiintifica de continut si calitate tipografica. Dupa ce acelea care au indeplinit punctajul minim pentru calitate au mers la evaluarea din punct de vedere tehnic: care este calitatea hartiei, gradul de alb, numarul de culori. Sa spunem ca de aceasta evaluare tehnica au trecut doar 7 din cele 8 manuale. Acestea sunt evaluate apoi din punct de vedere al pretului. Cristian Tudor Popescu: Daca eu intru in afacerea asta, prima mea grija este sa scad pretul foarte mult, ca sa scot de pe piata niste competitori si, dupa aceea, cand am acaparat piata, imi fac eu pretul, din nou. Cum sa va raportati dvs. la ceea ce face un intreprinzator privat? Ecaterina Andronescu: Din punctul meu de vedere, aceasta carte cu valoarea minima, care de multe ori a obtinut punctajul de calitate maxim, eu sunt interesata sa am aceasta carte. Ce lege nu-mi permite sa fac acest lucru? Cristian Tudor Popescu: Legea concurentei. Este incorect, din punct de vedere al concurentei, sa va raportati la o valoare pe care o impune un intreprinzator privat interesat in aceasta distributie. Ecaterina Andronescu: Dar conditiile au fost egale pentru toti. Cristian Tudor Popescu: De ce sa va raportati la un minim impus de altcineva? Ecaterina Andronescu: Pentru ca, anul trecut, am constatat ca preturile manualelor de liceu au variat de la 24.000 lei la 300.000 lei. Cristian Tudor Popescu: Doamna ministru, nu va dati seama ce arma dati in mana cuiva? Daca cineva doreste sa faca foarte ieftin un manual si se incadreaza aici, el forteaza valoarea asta minima pe care o puneti dvs. si elimina pe toata lumea. Ecaterina Andronescu: Ordonanta 60, pe care se realizeaza toate achizitiile publice, cere ca pretul sa reprezinte intr-o achizitie publica o pondere de 70 la suta. Ordonanta 60 este o lege, pe care eu sunt obligata sa o aplic. Nicolae Manolescu: Dati-mi voie sa spun ceva. Stiti care este nenorocirea acelui pret minim? Este aceea ca el este neeconomic. Dvs. ati vazut preturile minime, nu v-ati intrebat daca se pot face la acest pret? Eu am gasit caietul de care vorbea d-na Rogalski la 17.000 lei, deci cam cat este pretul minim la manualele propuse. Acela este un caiet de 80 de pagini gol, cum o sa faceti un manual cu 17.000 lei? Chris Harisson, director general al Editurii MacMillan Educational, Londra: Totul are un pret, mai ales in aceasta arie a editorialului. In ceea ce priveste productia de carte, exista doua costuri esentiale, care nu sunt costuri romanesti, ci preturi mondiale. Hartia are un pret, in diferite tari. Pretul de tipar din Romania este cam acelasi cu cel din Polonia sau Rusia. Foarte multe edituri au ales sa tipareasca carti in Romania. Alaturi de Longman si Oxford, suntem cei trei mari producatori de manuale de limba engleza din lume. La ultima licitatie organizata de MEC, aceste trei edituri au primit cele mai joase scoruri din istorie. Ati fost surprinsa de acest lucru? Vor fi facute publice rapoartele detaliate ale evaluatorilor? Valentin Cotarta (raspunde d-lui Harisson): Am avut cateva elemente de control atunci cand s-a terminat procesul de clasificare a editurilor si cu surprindere am vazut ca editurile consacrate pe piata mondiala in ceea ce priveste manualele de limba engleza au primit un punctaj foarte jos. Am avut o discutie la MEC. Intr-o prima faza am spus ca este un mod diferentiat de abordare, manualele anglo-saxone fiind cunoscute ca abordand o tehnica pedagogica a notiunilor, in pasi, ilustrate si, in acelasi timp, aplicand un principiu care poate sa deranjeze pe profesorii din Romania, si anume al unui factor de repetare de cel putin 10 ori a unei notiuni. Acesta a fost un prim raspuns pe care vi-l putem da, deci vizavi de maniera pedagogica si cea de scriere a manualelor englezesti. Ecaterina Andronescu: Sustin ca evaluarea anul trecut nu a fost corecta si sustin acest lucru cu manualul de la chimie ca sa nu ma amestec in alte domenii. C.T.P.: - Cine a stabilit ca manualul de chimie a fost evaluat gresit? Ecaterina Andronescu: Au fost 15 manuale la chimie. Cel clasat pe locul 3 in urma evaluarii este plin de greseli si lucrul se poate dovedi. Manualul a ajuns pe bancile elevilor, iar semnalul l-am primit de la profesori. Sistemul de evaluare care a inceput inainte de preluarea mandatului nu avea nici un fel de obiectivitate. C.T.P.: Greselile acelea au fost greseli sau era vorba de trafic de influenta, de favorizarea unui manual care nu merita. Despre ce era vorba, ce v-a determinat sa luati masura respectiva? (nu s-a raspuns) Mihai Penescu: Noi avem o discutie in contradictoriu cu ministerul de circa un an. Cea mai grava problema de care ne lovim e ca de un an, in mod direct sau indirect, d-na ministru spune 2 lucruri: manualele sunt proaste, au greseli, au probleme la calitate si, al doilea, preturile sunt exagerate si profiturile umflate. Aceste lucruri sunt spuse catre profesori, parinti si elevi. Noi suntem niste societati comerciale. In momentul in care ministrul care patroneaza industria in care lucrezi spune in repetate randuri pe diferite canale media, catre clientii tai ca tu esti un producator unde sunt probleme de pret si de calitate, va dati seama ce impact are asupra industriei, productiei noastre. Produsele pe care le furnizam ministerului au in pretul lor procente 70 si 80%, materiale si tipar, asupra carora noi nu putem interveni. La manualele de liceu, 40 la suta pana la 50% sunt costuri de distributie. Noi dam un comision de 30% la difuzori. Avem cheltuieli de distributie. Dam 1.300 de exemplare gratuit fiecarui liceu ca sa se stie ca exista cartea. Toate aceste costuri inseamna jumatate din pretul unui manual de liceu si nu putem interveni in nici un fel. Gabriel Liiceanu: Va multumesc ca ati provocat aceasta intalnire, e un semn al interesului presei pentru o criza. Luni, la capatul a 4 ore de discutii cu d-na ministru, suntem in punctul 0. As vrea sa ne concretizam pe 3 lucruri care risca sa arunce in aer un domeniu intreg. Aici s-au consumat energii, s-au investit experienta, au lucrat sute si mii de oameni si dupa 6 ani de munca, ne-am aliniat la un invatamant de tip european. Intr-o luna, doua, totul e lichidat. Toate aceste edituri sunt edituri de elita. S-au filtrat dupa 6 ani de lucru. Intre ei au intrat edituri de talia Oxford, MacMillan si Longman, iar la noi All, Teora, Sigma, Corint, Humanitas. Acestea sunt fabricile de manuale din Romania. Acestea au bagat bani, experienta, munca, pasiune, ca sa ajunga la rezultatele pe care le vedeti. Dupa 6 ani vine ghilotina ministerului. In ce consta ghilotina? Am aici un contract pe care toate editurile il prezinta ministerului in clipa in care ele sunt angajate in reeditarea manualelor castigate, in '96, '97, '98, obligatia fiind ca dupa castigarea licitatiei sa faca manualul timp de 5 ani. Atunci, in fiecare an se duc la minister si semneaza un contract. E o obligatie a editorului, ca altfel pune in pericol invatamantul. Ministerul are obligatia sa respecte termenii acelui contract care spune asa: editorul face manualul de anul trecut plus pretul inflatiei. Va imaginati ce inseamna cand tu trebuie sa renegociezi 16 manuale, ce reprezinta reeditari in interiorul unui contract-cadru si dupa ce tu pui contractul pe masa si li se calculeaza cu mare bunavointa 11% indicele de inflatie de la un an la altul, care se poate da jos? Editorii semneaza 11% fara sa inteleaga cum reusesc sa tipareasca manualele de anul trecut, la pretul de anul trecut si cu 11% in plus, ca doar s-au intamplat lucrui mari pe piata romaneasca, la cheltuieli. Ministrul Ecaterina Andronescu n-a semnat aceste contracte, le-a trimis inapoi cu aceasta recomandare: daca la licitatia de pe 3 aprilie a.c., ati dat preturi asa de mici, vine Curtea de Conturi si ma leaga pentru ca vede contractul de anul trecut cu reeditarile, le pune fata in fata, deci, haideti, scadeti preturile. In clipa de fata, o editura a angajat miliarde in tipografii, s-a luat hartia. Noi acum nu avem de unde sa dam cadou statului roman 2-3 miliarde. Editurile de varf dau faliment peste o luna pentru ca noi avem in brate o marfa comandata in virtutea unui contract, care in momentul de fata nu mai este recunoscut de minister. Am rugat ministerul sa faca in asa fel, incat sa nu se duca de rapa industria manualelor din Romania. Raspunsul d-nei ministru a fost: "Ma leaga Curtea de Conturi". In felul asta nu se poate solutiona problema. Pe d-na ministru o leaga Curtea de Conturi, pe noi ne leaga d-na ministru, asta-i imapsul. Revenind la liceu. E de neconceput ca intr-un stat in care politica guvernamentala actuala e de orientare spre Occident, sa se vina cu o politica interventionista brutala. Acum statul a intervenit pe piata libera intr-un mod scandalos. Asta inseamna ca ne intoarcem in raiul protectionist al comunismului. I-am propus d-nei ministru, dar fara raspuns, sa facem un program de protectie sociala impreuna, de ce vreti sa ne omorati pe noi in loc de a intinde mana copiilor neajutorati. Ca iesire din impas am propus sa cerem audienta la premier, nu vrea, sa mearga la secretarul general al Guvernului, nu vrea. Si atunci unde e buna-vointa? Ecaterina Andronescu: Eu am avut un program cu Banca Mondiala care s-a incheiat in luna februarie, anul acesta. Programul cu Banca Mondiala s-a derulat pe baza unei reglementari aprobate de Parlament, care prevede o serie de norme prin care acest proiect s-a derulat din '95 incoace. Prin urmare, reeditarile de anul acesta nu pot sa le mai realizez pe baza Memorandumului cu Banca Mondiala, care si-a pierdut valabilitatea. Acum, costurile sunt acoperite din bugetul Ministerului Educatiei. Anul trecut s-a incheiat cate un contract intre minister si fiecare editura care a castigat licitatia. Editurile trebuiau sa tipareasca un anumit numar de manuale, iar ministerul sa acopere costurile. In contractul de anul trecut, se specifica posibilitatea de a prelungi printr-un act aditional la reeditarea manualelor, situatie in care pretul ar trebui sa fie afectat cu cele 11 procente amintite. In acest moment eu nu am o reglementare pe baza careia sa inchei actul aditional pentru ca Memorandumul nu mai este valabil si atunci trebuie sa ma intorc la legea romaneasca (Ordonanta 60). Anul acesta inchei contractl pe licitatia care s-a facut acum, pe preturi care reprezinta 1/3 din preturile practicate anul trecut. Pe buna dreptate, va veni Curtea de Conturi si ma va intreba cum a fost posibil ca in acelasi an sa inchei 2 contracte, in care, intr-unul preturile reprezinta 1/3 din preturile celeilalte. Atunci, singura solutie este ca pentru reeditare sa redeschid negocierea cu cei ce au castigat anul trecut licitatia, ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta. Acest lucru a suparat foarte tare editurile, dar dupa ce se va incheia negocierea, va trebui sa merg in Guvern, la Curtea de Conturi pentru a gasi o modalitate de a incheia contractul legal. Vreau sa-mi iau masuri pentru a nu intra intr-o situatie fara iesire. Cristian Tudor Popescu: Exista posibilitatea ca, din motivele expuse aici, cu care dumneavoastra puteti fi, sau nu de acord, manualele care trebuiesc reeditate sa nu apara pe piata la toamna? Ecaterina Andronescu: Reeditarile nu reprezinta 100%, reluarea tirajului de manuale, ci 10-15%. Intr-o situatie-limita noi putem sa nu mai inlocuim aceste manuale. Sorin Penes: Pe mine ma surprinde ca dl. Liiceanu a pomenit aici, nu e deontologic sa pomenim aici doar editurile care fac parte din Asociatia Editurilor cu Profil Pedagogic. Parerea mea este ca colegial si civilizat este sa amintim... si celelalte edituri. Asociatia "Cartea scolara" nu a fost invitata niciodata de d-na ministru. Dar, lumea ar putea crede ca Aramis ar avea de castigat de pe urma ministerului. Vreau sa spun ca la inceputurile acestor licitatii, edituri precum Humanitas, All i-au luat pe cei de la Consiliul Britanic si s-au imprietenit si i-au ajutat sa inteleaga care este mentalitatea romaneasca si au castigat toate licitatiile. Acum trei ani m-ati eliminat din licitatie spunand ca gramajul hartiei mele nu este corespunzator. Eu nu aveam nici o vina, atata timp cat am cumparat hartia din comertul de stat. Prima mea nemultumire este ca s-au facut niste afirmatii total neadevarate, la adresa editurilor Aramis si Mega Press. Ofertele noastre de 10, 14, 15 mii putem oricand sa le sustinem. Noi vorbim de un pret normal. Acum doi ani editurile Teora si All au pus preturi suspecte, dar atunci nu s-a sesizat nimeni pentru ca inca mai castigasera niste manuale. Octavian Rusu: Cei zece corectori care le vor vedea, trebuie sa fie foarte bine pregatiti, trebuie sa aiba niste cursuri de evaluare. Acesti zece oameni vor trebui sa faca intr-un timp foarte scurt fata celor 7, 8, 9 sau 10 manuale, cate sunt la clasa a XI-a. Dar aceste manuale care sunt vazute de domniile lor sunt deja cunoscute de pe piata. Oricare dintre ei trebuie sa fie cel putin profesor de fizica din preuniversitar sau universitar. Cum sa nu se recunoasca stilul, cand el este manual pe piata? Atunci, aceste licitatii la clasa a XI-a, aceste evaluari sunt doar la pret, pentru ca ele se cunosc. Consider ca este o greseala pentru ca la clasa a XII-a incarcam obligat copiii si la pret: sa ia manual de 210 pagini. Eu vreau sa stiu daca pic la clasa a XII-a ca pic cu un manual color in fata unui manual alb-negru. Pentru ca optica la clasa a XII-a... eu am muncit in ultimii 12 ani ca sa scot niste manuale mai bune decat le-am avut eu cand eram elev sau cat am fost profesor pana in '90. Si am trecut de la o editura la alta ca sa iasa manualul policolor. Dar va spun cinstit: voi avea un gust amar sa vad manualul de a XI-a, care anul trecut a fost color, la pretul care a fost anul trecut, in jur de 90.000 si anul asta va iesi cu 50.000 in alb-negru. Am vrut sa iasa un manual bun la a XI-a si a XII-a, am vrut sa fie niste corectori universitari, si daca e sa va dau un singur nume, profesorul Dan Iordache de la Politehnica, cred ca este de ajuns. In momentul in care unul dintre cei 10 oameni care vor vedea manualul de a XI-a inca o data anul acesta, il va depuncta si din cauza licitatiei va pierde, inseamna ca profesorul Dan Iordache nu mai este exigent cu noi. Daca vom avea acest gust amar, in viata mea nu mai scriu o pagina pentru invatamantul romanesc.