"Pretul succesului este invidia, pretul infrangerii, singuratatea"

- Va considerati un om de succes, domnule Lucescu? Si daca da, cum definiti succesul? - Nu ma simt neaparat un om plin de succes. E greu de dat o definitie. As spune ca succesul inseamna foarte multe

- Va considerati un om de succes, domnule Lucescu? Si daca da, cum definiti succesul? - Nu ma simt neaparat un om plin de succes. E greu de dat o definitie. As spune ca succesul inseamna foarte multe lucruri: munca, preocupare, talent. Dar sa stiti ca exista si o parte negativa a succesului. Pretul succesului este invidia, pretul infrangerii, singuratatea. Un om care are norocul sau ghinionul cateodata sa aiba succes trebuie sa si le asume pe amandoua. Cu cat succesul e mai mare, cu atat insuccesele ulterioare devin mai greu de suportat. - Cum reusiti sa faceti fata presiunii psihice pe care o presupune munca dumneavoastra? V-am vazut, pe rand, de multe ori in timpul aceluiasi meci, fericit, trist, disperat, revoltat sau chiar resemnat uneori... - Vedeti? Asta inseamna succesul, ati dat definitia cea mai buna. Acest amestec infernal de stari, de emotii. Succesul e o responsabilitate colosala, credeti-ma. Sunt multi oameni care au succes, dar il pastreaza doar pentru ei. Eu, ca sa ma bucur de el, incerc sa-l impart cu toti cei care ma inconjoara, sa fiu disponibil. In nici un caz, succesul nu trebuie sa te indeparteze de oameni. Atentia care mi se acorda, faptul ca oamenii ma solicita sunt lucruri care ma fac sa ma consider mai degraba un bun public, nu un om plin de succes. De aceea spun ca, intr-un fel, sunt obligat sa impart bucuriile mele cu toti ceilalti. - Ati reusit in Turcia rezultate fabuloase: ati devenit campion atat cu Galatasaray, cat si cu Besiktas. E maximum ce putea cere si primi Turcia de la un antrenor. Sunteti, probabil, singurul om din istoria fotbalului turcesc pe care fanii ambelor echipe rivale il iubesc. Recent, ati fost desemnat cea mai populara personalitate din Turcia, dupa premierul Recep Tayyip Erdogan si, pentru a treia oara consecutiv, ati fost ales antrenorul anului. - Turcii sunt foarte sentimentali si patimasi. Ei, cand se leaga de cineva, se leaga pentru mult timp, uneori pentru totdeauna. Ce mi s-a parut intr-adevar coplesitor a fost ca, in cazul lui Besiktas, suporterii nu numai ca au acceptat, dar au si sustinut un om care venea de la Galatasaray. Pe de alta parte, nu uitati ca si in Romania am avut succes. A fost doar o perioada neagra din activitatea mea atunci cand, inainte de '89, din pacate, se facea politica din sport. Totul era directionat gresit. Apoi, in Italia, unde nu pot sa zic ca am avut parte de cine stie ce realizari, fiindca antrenam o echipa foarte mica (n.n. - Brescia), dar sa promovezi de doua ori cu ea in serie A si sa castigi si un turneu italian a insemnat mult pentru mine. Cu Interul, la fel. Sa joci cinci meciuri pe San Siro si sa marchezi si 25 de goluri fara Ronaldo, cred ca e un record frumos, care va ramane in istorie. - Faima de care va bucurati nu v-a zapacit niciodata? - E nevoie de educatie si de experienta ca sa ramai cu picioarele pe pamant. Nu cred ca e bine sa treci asa, oricum, prin viata. Am avut, dintotdeauna, mare interes pentru tot ce se intampla in jurul meu: pentru oameni, pentru situatii, pentru arta, cultura, pentru absolut tot. Pentru mine, nu exista un domeniu de activitate care sa nu ma intereseze. Daca iau un ziar sa-l citesc, sunt atent la cele mai marunte lucruri. Eu cred ca aceasta foame de a cunoaste m-a tinut conectat la realitate, dar si cu picioarele pe pamant. - Astazi (n.n. - ieri) ati semnat un contract de publicitate, prin care va oferiti gratuit imaginea pentru campania unei firme de produse electrocasnice. Ce v-a determinat sa faceti acest gest? - Firma in cauza e sponsorul echipei mele, Besiktas. Am avut doua motive: relatia mea cu aceasta companie a inceput in momentul in care am avut nevoie de bani pentru transferul lui Pancu, pentru care au platit acesti domni. Acum a fost randul meu sa ii sprijin. Al doilea motiv a fost sponsorizarea acordata de aceasta firma caminelor si spitalelor. Sunt oameni care se vor bucura de niste produse de care au mare nevoie. Eu am avut sansa sa nu am nevoie sa le primesc. - Nu va intoarceti acasa? - Deocamdata nu, pentru ca drumul meu are acum o directie buna. In orice caz, atunci cand ai succes intr-un loc, e greu sa te desprinzi si sa incepi altceva. Nu se stie ce se intampla. - Exista totusi ceva sau cineva pentru care ati parasi Turcia - un loc in care aveti, presupun, tot ce va puteti dori? Poate echipa noastra nationala... - Nu te poti intoarce acolo unde nu esti dorit. Iar pentru bani, in nici un caz n-as parasi Turcia ca sa merg in alta parte, fiindca mi s-a oferit mult mai mult si nu am plecat. Raman in Turcia, fiindca m-am atasat de oamenii de aici si nu vreau sa deziluzionez. Sigur ca in viata se poate intampla orice, in orice moment. Eu ma leg de oameni nu prin contracte, ci printr-un interes reciproc, prin intelegere si incredere. Le am pe toate acolo. - Ati fost de multe ori dezamagit de ceea ce vi s-a intamplat in Romania... - Esti dezamagit pe masura investitiei pe care o faci in oameni. Eu sunt convins ca si multa invidie se invarte in jurul meu, dar stiu, in acelasi timp, ca oamenii sunt mandri de mine. Imi doresc insa sa-i vad zambind mai mult.