Pagina cititorului

Lucian Pop (22 de ani) este unul dintre studenţii din Baia Mare care au ales „Adevărul". El este în anul II la Universitatea de Nord din oraş.

„Sunt mereula curent cu ştirile"

 „M-am abonat la acest ziar pentru că-mi place cum este sintetizată informaţia şi pentru că sunt mereu la curent cu tot ce se întâmplă în ţară şi în lume", spune Lucian Pop.

Studentul este abonat la „Adevărul" de peste un an şi, recent, a decis să prelungească abonamentul cu încă un an: „Nici nu costă mult şi primesc ziarul acasă. Nu mai stau să alerg pe la chioşcuri şi nu mai risc să nu găsesc vreun volum epuizat de la primele ore ale dimineţii". Lucian Pop este de părere că, la ora actuală, „Adevărul" este ziarul cel mai cuprinzător şi mai bine structurat de pe piaţa din România şi, în concluzie, este mulţumit de alegerea făcută.

Viaţa la ţară

Majoritatea orăşenilor sunt săteni urbanizaţi şi încă au multe lucruri în comun cu viaţa la ţară. Categoric, o persoană care a crescut toată viaţa lui cu wireless la uşă, aer condiţionat şi pizza la comandă nu poate fi convertită la un astfel de mod de viaţă. Mai există însă categoria de persoane din care fac parte părinţii noştri, cei care trăiesc dintr-o pensie de maximum 600 de lei. Socrii mei s‑au mutat la ţară acum şapte ani când, forţaţi de împrejurări, au renunţat la mica lor afacere de la oraş. În primul an le-a fost foarte greu, dar acum, după atâţia ani, nu s‑ar mai muta în oraş în veci. Şi da, trăiesc dintr-o pensie de 1.000 de lei şi un salariu de 400 de lei. Au şi maşină, sunt şi aproape de un orăşel, au curent tot timpul, acum îşi fac şi baie în casă. Mai nou, s-a băgat şi internet în sat. Deci, ai toate condiţiile pentru o viaţă normală, ideea e să şi vrei să pui osul la muncă. Dacă stai şi-ţi plângi de milă că nu poţi plăti întreţinerea de 300 de lei din pensia de 500, dar stai într-un apartament de trei camere, atunci scuză-mă, dar îţi meriţi soarta! Problema asta o au foarte mulţi, mai ales că mulţi oameni au în cap ideea că „eu vreau să mor în casa mea". Da, de acord că dacă te muţi într-un sat uitat de lume şi lăsat în paragină nu poţi trăi, dar pe lângă oraşul tău, la o oră de mers cu maşina (60-70 km) sunt o grămadă de sate unde-ţi poţi petrece o bătrâneţe liniştită. Cu 60.000 de euro îţi poţi pune la punct o gospodărie la ţară şi-ţi mai rămân şi ceva bani pentru zile negre. Totul e să vrei!
Am văzut case la ţară mult mai îngrijite şi mai utilate decât multe apartamente din oraşe şi nu, cei care au aşa ceva nu trebuie să fie mari nababi, ci sunt oameni gospodari, cu voinţă şi harnici. Claudiu