Luciana Tamas povesteste ametitor in acuarele

Pe la 3-4 ani inca nu prea vorbea, dar se exprima prin culoare: cand asternea pe hartie culori vii, parintii se gandeau ca e fericita, iar cand punea culori mai inchise, stiau ca e trista. Au caiete

Pe la 3-4 ani inca nu prea vorbea, dar se exprima prin culoare: cand asternea pe hartie culori vii, parintii se gandeau ca e fericita, iar cand punea culori mai inchise, stiau ca e trista. Au caiete datate, adevarate jurnale in imagini. Ea a ramas la fel de tacuta si acum, la 9 ani, dar acuarelele ei spun povesti ametitoare, care te uimesc si te sperie la un copil. O cheama Luciana Tamas si e o mica minune: o fiinta fragila, cu un par auriu ca "Primavara" lui Boticelli si ochi albastri dupa care n-ai banui ca zac atatea ganduri. La 3 ani a inceput sa deseneze, la 6 ani sa picteze in tempera. La 8 ani era cea mai tanara absolventa a Scolii de Arte din Satu Mare. Cand a intrat in clasa intai avea deja 9 expozitii personale. Lucrari ale sale se regasesc in colectia Imparatului Akihito al Japoniei, a fostului ambasador al SUA, James Rosapepe, si a lui Florin Calinescu. Luciana face pictura abstracta, iar titlurile lucrarilor dezvaluie un univers al cautarilor si descoperirilor: "Fluturi iesind din crisalida", "Imi vopsesc ochii", "Ecoul unui fluviu zambind". Citeste insa, ca orice copil, "Winnetou" si "Cei trei muschetari", iar pe Don Quijote l-a transpus si pe panza. Cu indrazneala varstei, micuta pictorita priveste lumea deschis si direct, dand verdicte in culori vii si contururi ferme. Sub mana artistei, chiar si obiectele din curte sau din pod ies din banalul cotidian si capata valente nebanuite: sertarul, roata sau o ie taraneasca devin universuri, iar lingura de lemn - Ana lui Manole stransa in inclestarea unei rame colturoase. "E un copil normal", considera parintii. "Cand avea 7 ani si citea "Don Quijote" ma intrebam cat intelege totusi din ce citeste. Facea insa niste asocieri teribile; recrea lumea respectiva, intr-un cod al ei". Tatal Lucianei este poet, iar mama, laborant bio-chimist. Nu o trateaza pe fetita ca pe un copil-minune, caci vor ca ea sa isi traiasca in voie copilaria. Incearca insa, atat cat pot, sa ii asigure toate conditiile ca talentul ei sa continue sa infloreasca. Pana acum cea mai grea decizie a fost daca sa ramana sau nu in Franta, unde fiica lor a avut doua expozitii si unde sansele ei ar fi fost, poate, altele. Cu doua lucrari vandute acolo au platit aproape integral calatoria si impresarul. "90% dintre prieteni ne-au zis ca suntem idioti ca ne-am intors", spune cu tristete dl Tamas. Luciana a trebuit sa refuze anul acesta inca doua invitatii, in Olanda si Suedia, din cauza scolii. A expus in schimb la Cotroceni si l-a incantat pe presedintele Iliescu, caruia i-a daruit si lucrarea ei preferata, "Omul cu umbrela". Urmatoarea escala va fi la Padova, in octombrie, urmand ca drumul sa o duca apoi pe micuta mare pictorita incotro talentul sau ii va netezi calea.