Decreteii lui Marian Sarbu

Razboiul Guvernului cu viitoarele mamici din Romania a avut un deznodamant neasteptat. Acum cateva zile, o ordonanta de urgenta a scos in strada sute de femei, multe cu prichindeii atarnati de fuste.

Razboiul Guvernului cu viitoarele mamici din Romania a avut un deznodamant neasteptat. Acum cateva zile, o ordonanta de urgenta a scos in strada sute de femei, multe cu prichindeii atarnati de fuste. Respectivul act normativ plafona indemnizatia pe care statul o plateste in timpul concediului pentru cresterea copilului la 4.212.000 de lei, indiferent de marimea salariului, deci si de cotizatia platita de mama la fondul de asigurari sociale. Mamele "chiabure", cu cotizatii mari, cum ar fi managerii, informaticienii sau profesoarele universitare, au declansat proteste in serie, vrand sa stie de ce le dijmuieste statul banii care li se cuvin pe drept. Si statul, prin Ministerul Muncii, le-a raspuns printr-o alta ordonanta de urgenta. Aceasta prevede ca toate mamele vor primi o indemnizatie fixa egala cu 85% din salariul mediu pe economie, indiferent de salariul pe care l-au avut. Cu alte cuvinte, in conceptia lui Marian Sarbu, ministrul Muncii, toti bebelusii Romaniei trebuie sa manance la fel, sa se imbrace la fel, in general sa traiasca la fel, ca de aia avem un partid social-democrat la conducerea tarii. Practic, statul, ca un haiduc modern, ia ce poate de la mamele mai avute si da ceva la cele mai sarace. Totusi, protestatarele de azi pot sa stea linistite. Ca o atentie delicata, Guvernul le-a oferit o sansa, pentru ca ordonanta respectiva intra in vigoare pe 1 ianuarie 2004, adica peste noua luni. Pana atunci va functiona vechiul sistem al indemnizatiilor proportionale cu contributiile. Deci, daca se grabesc, femeile care au iesit in strada pot sa toarne repede un copil, caci bebele va primi vechile drepturi, mai substantiale. In acest fel, in Romania anului 2004, o ordonanta de urgenta lansata de Marian Sarbu devine un important element de planing familial pentru o droaie de familii. Acum, oficialii Ministerului Muncii sustin ca masura va impulsiona cresterea demografica, ca tot a pierdut Romania un milion de cetateni in ultimii 10 ani. Asa o fi, dar, din pacate, cresterea asta nu va fi uniforma pe toate segmentele populatiei. Pentru unii 4 milioane de lei reprezinta o suma mica, iar pentru altii inseamna o mica avere. In fond, in multe familii sarace, de ce ar mai trebui sa lucreze sotia pe un salariu de mizerie cand poate sta acasa "producand" copii, pentru care va incasa o suma dubla? In acest fel, nasterea unui copil va deveni o masura de autoprotectie sociala pentru multe categorii defavorizate ale populatiei. Dar Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, care isi poate schimba usor numele in Ministerul Procrearii Sociale, face aceasta protectie la nivel minim. Pentru mama medie, cele 4 milioane reprezentand "bebelusul minim garantat" nu sunt deloc suficiente. Aici intra banii pentru cresterea copilului, dar si banii necesari pentru intretinerea mamei, caci ea si-a pierdut salariul. De aceea, mamele cu salarii mari se vor gandi de doua ori inainte de a face un copil. In aceste conditii, pe termen lung, masura va duce la schimbarea calitativa in rau a populatiei. Asa cum, candva, Romania s-a umplut cu "decreteii" lui Ceausescu, peste cativa ani tara se va umple cu "ordonanteii" lui Marian Sarbu. Dupa aia statul nu va mai avea altceva de facut decat sa completeze programul "Cornul cu lapte" pentru scolarii saraci cu alte programe de genul "Haina si pantofii" sau "Caciula si paltonul". Apoi, ordonanta lui Sarbu va avea si un efect pe termen scurt. Asa cum la pensionarii romani conteaza mult momentul propriu-zis al pensionarii, in 2004 vom avea si categorii diferite de copii, cu drepturi financiare diferite, desi nasterea lor se va produce la un interval de cateva ore. In aceste conditii, nu va fi de mirare daca unele mame vor dori sa nasca prin cezariana doar sa evite nasterea pruncului in anul "Sarbului de foc". De asemenea, masura are un caracter profund imoral. Sistemul de protectie sociala contributiv e facut sa acopere unele riscuri sociale, cum ar fi boala, batranetea sau nasterea unui copil. Contributiile populatiei la fondul de pensii si la asigurarile de sanatate sunt destinate tocmai acestui scop. Pana la urma, statul nu este decat un simplu administrator al acestor bani, iar "dijmuirea" acestor contributii este un furt indirect. Marian Sarbu da mereu exemplul Finlandei, unde exista indemnizatie de maternitate unica. Dar acolo lumea nu plateste contributii pentru asta deoarece societatea e atat de bogata, incat poate acoperi aceste cheltuieli din impozite. Pana la urma, cel mai grav lucru nu e aceasta bulibaseala legislativa, ci modul in care se face politica sociala in Romania. In acest domeniu vital, de ani de zile se lucreaza empiric, cu masuri luate de pe o zi pe alta, masuri ale caror efecte pe termen lung nu sunt calculate de nimeni. De exemplu, de ce era nevoie acum de o alta ordonanta de urgenta data in doua zile, daca acest act normativ va intra in vigoare abia peste noua luni?