Bătălie pentru moştenirea lui Adrian Pintea

Sora actorului, Rodica Austin, declară că va contesta dezbaterea succesiunii. A trăit intens şi a ars la fel, consumându-se înainte de vreme. Dacă boala nu l-ar fi scos de pe scena vieţii,

Sora actorului, Rodica Austin, declară că va contesta dezbaterea succesiunii.

A trăit intens şi a ars la fel, consumându-se înainte de vreme. Dacă boala nu l-ar fi scos de pe scena vieţii, Adrian Pintea ar fi sărbătorit astăzi 53 de ani. O carte despre marele actor, aşa cum puţini l-au cunoscut, este pregătită de sora acestuia, Rodica Austin. Aceeaşi Rodica Austin, în interviul acordat ziarului nostru, declară că va contesta dezbaterea succesiunii şi dezvăluie motivul pentru care nu a participat la funeraliile fratelui său: Lavinia Tatomir, soţia artistului, nu i-a comunicat data înmormântării.

Adevărul: Adrian evoca în interviuri numele surorii lui din Anglia. Cine sunteţi, cu ce vă ocupaţi?
Rodica Austin: Sunt în Anglia de 25 de ani. Iniţial am studiat limbile orientale la Londra unde am luat Masterul în indoneziană şi malaysiană, iar mai recent, după absolvirea Facultăţii de Drept, am fost chemată la baroul avocaţilor Licoln's Inn de la Londra.

- Cât de apropiaţi aţi fost? În câteva rânduri, Adrian a amintit perioada petrecută "la casa de copii".
- Când eram copii, nu puteam unul fără altul. Mai târziu, plecarea mea la liceul de engleză de la Cluj a fost o mare încercare pentru amândoi, dar curând ne-am dat seama că nicio distanţă nu ne va despărţi.
După despărţirea de tatăl biologic al lui Adrian, situaţia a fost de aşa natură încât mama, neavând pe nimeni care să o ajute, a fost nevoită să apeleze la "casa copiilor" unde Adrian a stat o perioadă foarte scurtă, dar enorm de dureroasă pentru mama.

- Care sunt amintirile cele mai pregnante legate de fratele dvs?
- Adrian a fost o minune de copil: foarte frumos, sensibil, afectuos - mai ales faţă de mama. Era extrem de generos - îşi dădea cu drag ultima jucărie oricărui copil ar fi dorit-o - şi bolnăvicios, motiv pentru care, deşi el era mai mare, eu aveam întotdeauna grija lui. Aşa că acei copii care îl necăjeau erau forţaţi de mine (uneori cu o palmă peste cap) să îşi corecteze atitudinea. Părinţii scandalizaţi (mamele, în special) o vizitau pe mama ca pe o atracţie turistică!

- Anunţa ceva din manifestările lui că va ajunge un mare artist?
- Copil fiind, Adrian stătea aplecat ore întregi peste o coală de hârtie şi renunţa doar când desenul prindea viaţă. Tata, care l-a învăţat să cânte la vioară, i-a trezit în asemenea măsură pasiunea pentru muzică, încât era de neconceput să nu devină un muzician strălucit. După ce a citit toate cărţile pentru copii din bibliotecă, a început să scrie cărţile lui. La scurt timp, personaje istorice reale şi imaginare au invadat cartierul şi apoi oraşul: Mihai Viteazul, Robin Hood, Decebal, indieni, cowboys, ofiţeri, Sherlock Holmes, împăraţi şi cerşetori au fost interpretaţi cu atâta convingere încât ne captivau pe noi, copiii-spectatori. A fost un copil înzestrat peste măsură!

- Părinţii dvs cum s-au implicat în aceste demersuri?
- Mama ne-a iubit şi apărat cu o capacitate uluitoare de dăruire şi iertare. Tata, ofiţer de armată regală, ne-a învăţat pe amândoi engleza, "ordinea şi disciplina". (Am mai fost amândoi şi corigenţi, dar nu la engleză!). Un om cu principii de fier, persecutat politic o perioadă, a sfidat şi continuă să sfideze adversitatea. Am fost o familie foarte unită, dar cu asemenea personalităţi "complexe" (adică sucite), inevitabil, au sărit şi scântei!

- Adrian Pintea n-a avut copii. Şi-a manifestat cumva potenţialul patern asupra fetelor dvs?
- Nu a fost timpul lui, dar a fost aşa de aproape de a fi tată… O cruce pe care şi-a dus-o toată viaţa. De aceea, iniţial i-a fost greu să-şi deschidă sufletul către un alt copil. Dar în final nu a putut să reziste fetelor mele, Catherine şi Louisa. Când am plecat la Naţiunile Unite, la New York, a venit să aibă grijă de ele. Adrian era în chinul Hamletului, dar nu l-am văzut niciodată mai fericit! O necăjea pe Louisa, care îi spunea "drace", cânta la chitară cu Catherine, le recita poezii! Dar când l-am văzut pe Hamlet că spală vasele, am intrat în şoc! Fiica cea mai mică, Annabel, l-a cunoscut mai puţin. Îşi pusese toate speranţele în vara asta, dar nu a fost să fie. Fetele au fost de neconsolat după moartea lui!

- Nu aţi fost la înmormântarea fratelui. Cum a fost posibil acest lucru?
- Am aflat de moartea lui Adrian de la o prietenă din Bistriţa care auzise anunţul la televizor. (Cu două zile înainte, ni s-a comunicat că Adrian îşi revenise şi mergea spre bine). Lavinia l-a ţinut de mână… De ce nu am putut să îi spunem şi noi un cuvânt? Nu ştiu. Probabil că cine e jumătate om, jumătate extraterestru, cum s-a declarat Lavinia, dispune numai de jumătate din simţămintele umane. Având în vedere că şi moartea, şi înmormântarea mamei ni s-au comunicat după eveniment, am întrebat când va fi înmormântarea fratelui meu. Răspunsul a fost "săptămâna viitoare". Duminică mi-a dat telefon să îmi spună că l-a îngropat.

- Se deduce, din aceasta, că relaţia dvs cu Lavinia Tatomir, soţia lui, nu a fost foarte caldă…
- Dintre toate relaţiile lui Adrian, pe Lavinia am cunoscut-o cel mai puţin. Ne-am întâlnit numai o dată, în rest am vorbit la telefon. De la ziua înmormântării lui Adrian, nu am mai avut ce să ne spunem. Avocatul ei (bănuiesc, terestru), deocamdată, nu a răspuns comunicărilor mele.

- După înmormântare, în luna iunie, în presa din România s-a scris că rudele lui Adrian vor să recupereze anumite lucruri care i-au aparţinut…
- Nu ştiu cine sunt "aşa-zisele rude" ale fratelui meu. De la înmormântarea lui Adrian, tata nu mai comunică cu familia Tatomir. Restul familiei nici măcar nu ştie cine e Lavinia Tatomir. În ceea ce mă priveşte, am comunicat avocatului Laviniei că voi contesta dezbaterea succesiunii pentru considerente care nu sunt de domeniul public la ora actuală.

- Când v-aţi văzut ultima oară cu fratele dvs?
- La Bistriţa, cu doi ani în urmă. De atunci, au intervenit multe lucruri, schimbări de carieră, examene, filmări, boala mamei care ne-a dus la limita puterilor. De aceea întâlnirea pe care o programasem în vara asta era aşa de importantă! Aveam multe de discutat, multe de rezolvat!

A dat viaţă ultimului şi propriului rol

Adrian Pintea a fost un artist complex: actor de teatru, film şi televiziune, profesor la UNATC, regizor, poet, eseist, cunoscător la perfecţie a limbii engleze. Primul său rol într-un film a fost "Iancu Jianu", care i-a adus o popularitate imensă.

La fel şi Zeno, din serialul tv "Lumini şi umbre", difuzat la începutul anilor '80. A jucat în zeci de piese de teatru (Oedip salvat, Romeo şi Julieta, Pescăruşul, Ifigenia, Domnişoara Iulia, Henric al IV-lea, Orfeu în infern, Nebun din dragoste, Hamlet, Thomas Becket etc.).

În ultimul film de televiziune, "Daria, iubirea mea", a interpretat magistral rolul unui bolnav incurabil. A murit pe 8 iunie 2007, din cauza unei complicaţii severe - ciroză, hipertensiune pulmonară şi renală, insuficienţă cardiacă.