Supravieţuitorii fotbalului din „Epoca de Aur“

Există în Liga I şi personaje care activează la cluburile lor încă din vremurile când România era condusă de temutul dictator Nicolae Ceauşescu.

În 1989, anul în care a căzut regimul Ceauşescu, cluburi de fotbal care activează astăzi în Liga I, precum FC Vaslui, FCM Târgu-Mureş, Voinţa Sibiu sau CS Mioveni, nici măcar nu erau înfiinţate. Şi totuşi, în fotbalul românesc sunt încă oameni care activează în cadrul echipelor lor de pe vremea când apa caldă şi căldura erau un lux, curentul electric se întrerupea când îţi era lumea  mai dragă, iar pe rafturile alimentarelor găseai cu greu chiar şi celebrul salam cu soia. Fără îndoială, cel mai vechi angajat al unui club de fotbal din România este medicul echipei FC Braşov, Laurian Taus, în vârstă de 85 de ani.

Taus, singurul medic român atestat la FIFA

Taus s-a născut în timpul domniei Regelui Ferdinand, a trăit ororile celui de-al Doilea Război Mondial şi a început să lucreze la „Steagul" când la conducerea ţării se afla predecesorul lui Nicolae Ceauşescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej. „În tinereţe am făcut şi atletism de performanţă, iar la FC Braşov activez ca medic încă din anul 1959. Am lucrat cu 40 de antrenori până acum şi sunt legat sufleteşte de toate generaţiile de jucători care au activat la FC Braşov. De asemenea, mă mândresc şi cu faptul că sunt singurul medic sportiv român atestat la FIFA.

Diploma este semnată de însuşi Sepp Blatter", a declarat „Tata Ucu", care e şi cetăţean de onoare al oraşului de sub Tâmpa din anul 2003. „Munca te face să ai energie, să ai justificarea faptului că nu eşti un inutil. Alţi oameni la 85 de ani şi-au pierdut orice fel de speranţă. Eu nu pot să accept aşa ceva", a explicat Taus motivul pentru care continuă să lucreze la o vârstă atât de înaintată.

Tot medicul echipei este şi angajatul cel mai longeviv al campioanei Oţelul Galaţi. Doctorul Mihail Troacă, care are azi 63 de ani, profesează ca medic sportiv din 1973, iar la Oţelul activează fără întrerupere de 25 de ani, adică exact din momentul în care echipa de pe malul Dunării a promovat pentru prima oară în eşalonul de elită al României.

Mitică Neagu a luat CCE acum 25 de ani

Având în vedere că pe la echipă se perindă în medie câte patru-cinci antrenori pe sezon, este greu să te gândeşti că la Steaua mai există încă angajaţi de dinainte de Revoluţie. Şi totuşi, maseurul Mitică Neagu rezistă cu stoicism încă din 1970. Avea 20 de ani când a fost angajat la echipa roş-albastră şi se regăseşte şi azi în stafful lui Ilie Stan.

Ce-i drept, a lipsit timp de trei sezoane, în care a activat la Concordia Chiajna. „Când am venit eu la Steaua, pe locul unde e acum stadionul din Ghencea era un maidan. «Maracana» i se zicea", a povestit Neagu, omul care a prins la Steaua inclusiv antrenori ca Pişti Covaci, Titi Teaşcă sau Valentin Stănescu. Pentru că s-a numărat printre cei care au adus Cupa Campionilor Europeni la Bucureşti, Mitică Neagu a fost decorat în 2008 de preşedintele Traian Băsescu cu medalia Meritul Sportiv clasa a III-a.

Când te gândeşti la cel mai longeviv angajat al clubului Rapid, eşti tentat să crezi că este vorba despre Marian Rada, cel care a fost, pe rând, jucător, organizator de competiţii, director sportiv, vicepreşedinte, antrenor secund, antrenor la copii şi juniori sau chiar antrenor principal. În realitate, cel mai vechi e Gică Păun, maseurul care a venit la Rapid în 1983. Spre deosebire de actualul antrenor secund, care a mai jucat timp de un sezon şi jumătate şi la Universitatea Craiova, „Nea Gică", care are acum 51 de ani, a activat fără întrerupere în Grant în ultimii 28 de ani.

Dănilescu are 27 de trofee cu Steaua şi Dinamo

Un angajat foarte longeviv este şi directorul sportiv al „câinilor roşii", Constantin Dănilescu. „Nea Tică" activează de 12 ani la Dinamo, după ce a mai petrecut încă 15 şi în curtea eternei rivale Steaua. În total, Dănilescu are în palmares 27 de trofee: 17 în Ghencea şi 10 în „Ştefan cel Mare". Începuturile lui Dănilescu în fotbal se leagă de generalul Victor Atanasie Stănculescu. „Ministrul Apărării mi-a zis, la începutul anilor '80, să fac o echipă de rezervă pentru Steaua. Era într-o toamnă. Până vara viitoare, trebuia s-o promovez pe Steaua Mizil din «C» în «B». L-am avut aghiotant pe Tică Dănilescu. Uzina de la Mizil îmi era subordonată direct. În vestiarul arbitrilor erau frigidere bogate ca la un hotel de cinci stele: şampanie, vin, felurite cadouri", a povestit Stănculescu.

După „rodajul" de la Mizil, Dănilescu a ajuns în Ghencea, unde a rămas până în 1999. Exceptând o scurtă perioadă, în care a fost trimis în exil la Scorniceşti. „După fuga lui Belodedici, Ilie Ceauşescu m-a trimis la Scorniceşti. Norocul meu a fost că Ion Alecsandrescu, conducătorul Stelei, m-a ajutat în tot acest timp", a povestit Dănilescu, care a fost adus la Dinamo de Cornel Dinu, cu care este prieten şi cu care a fost coleg de bancă în şcoala generală.

"Este o plăcere pentru mine, în fiecare dimineaţă, să mă trezesc şi să mă duc la stadion. Acesta este farmecul vieţii mele.''
Laurian Taus medic FC Braşov

Hizo, secund la Inter Sibiu

Dintre antrenorii aflaţi acum în Liga I, doar Viorel Hizo era în branşă şi pe vremea lui Ceauşescu. Hizo a fost secund la Inter Sibiu, între 1984 şi 1991. Actualul director general al celor de la Gaz Metan Mediaş, Ioan Horoba, a intrat în fotbal chiar în anul căderii „Dictatorului", 1989, când a devenit vicepreşedintele Gloriei Bistriţa, funcţie în care a rămas vreme de două decenii. De asemenea, administratorul-delegat al lui Dinamo, Cornel Dinu, era antrenor principal la FC Olt Scorniceşti în momentul căderii comunismului. În arbitraj activau şi actualul patron al celor de la FC Vaslui, Adrian Porumboiu, respectiv administratorul Stadionului Dinamo, Jean Grama.

Sandu Matei transfera pentru CFR cu vagoanele

Sandu Matei (stânga) e de 30 de ani în Gruia

CFR Cluj îl are şi ea pe directorul sportiv Sandu Matei. Secretar al „feroviarilor" încă de la începutul anilor '80, când echipa ţinea efectiv de Căile Ferate Române. Relaţia cu această instituţie, motor al economiei socialiste, le-a adus pe atunci clujenilor numeroase avantaje, mai ales în privinţa transferurilor de jucători.

Corpodean, adus de la ocna mureş

„Am vrut să-l luăm pe Sorin Corpodean, care era jucător la Soda Ocna Mureş. Mi-a zis directorul Regionalei, Donea: «Du-te până acolo şi zi-le că-l vrem». Mă duc, dar conducătorii de la Soda l-au luat pe «Nu» în braţe. Mă întorc cu refuzul la domnul Donea, care găseşte imediat soluţia: «Le tăiem vagoanele». A doua zi m-au sunat cei de la Ocna Mureş să semnăm actele de transfer.

La fel s-a întâmplat şi cu portarul Horea Cârlan, de la Industria Sârmei Câmpia Turzii. Secretarul clubului era unul Voroneanu, care mi-a zis: «Sandule, eu ţi l-aş da pe Horică, că suntem prieteni, dar mă dau ăştia afară». Le explic celor din Regională că Voroneanu n-are forţa necesară să ne rezolve şi că numai directorul Combinatului poate. La care Donea îl sună pe director şi-i zice: «Bă, v-am sistat vagoanele, nu mai puteţi exporta nimic!». În două zile, portarul era al nostru, tot pe bază de vagoane", a povestit Matei în cartea „100% CFR - Centenarul unui vis".

Chiar dacă astăzi o poveste de genul acesta nu prea pare veridică, în acele timpuri suspendarea vagoanelor de marfă, fără de care fabricile sau combinatele româneşti nu-şi puteau îndeplini planurile la export trasate de conducerea superioară a Partidului Comunist Român, era un atu extrem de puternic aflat în mâna directorului Regionalei CFR Cluj.

"Pe vremea lui Ceauşescu supravieţuiam şi noi cum puteam în fotbal.''
Sandu Matei director sportiv CFR Cluj

Jean Pădureanu e conducător din 1964!

Supranumit „Lordul", Jean Pădureanu (foto), care a împlinit în acest an 75 de ani, este conducător la Gloria Bistriţa din 1964, bătând orice record în materie de longevitate în fotoliul de şef al unui club de fotbal din România. Iniţial a fost vicepreşedinte, apoi, din 1970, a devenit preşedinte. A plecat o singură dată de la Bistriţa, în 1995, la Rapid, dar a revenit după un sezon. Sub conducerea sa, Gloria a promovat în primul eşalon în 1990 şi nu a retrogradat niciodată pe teren. În acest an, a fost trimisă însă în Liga a II-a, întrucât nu a primit licenţa. Mai nou, Pădureanu vrea să modernizeze clubul. „Vom face o societate pe acţiuni, astfel ca toţi bistriţenii să poată deveni acţionari", a explicat „Lordul".

Dragomir era la Victoria, Sandu la FRF

Dumitru Dragomir este şi el unul dintre „nemuritorii" din fotbalul românesc. În 1977, la doar 31 de ani, a devenit preşedinte al clubului Chimia Rm. Vâlcea.  Timp de zece ani s-a perindat apoi pe la FC Olt Scorniceşti şi FC Braşov, pentru ca între 1987 şi 1989 să conducă clubul de fotbal al Securităţii, Victoria Bucureşti. „Una din încercările din destinul meu a fost când am ajuns în anchetă, arestat la şase luni după Revoluţie. Nu mi-au găsit nicio vină, doar că n-am respectat ordinul militar dat de Postelnicu, legat de organizarea unei deplasări", a povestit actualul preşedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal.

„Naşul", impus de Nicu Ceauşescu la federaţie

Celălalt şef  al fotbalului românesc, Mircea Sandu, îşi începea înainte de Revoluţie o carieră la FRF care nu s-a terminat nici astăzi. „Naşul" a devenit oficial al Federaţiei în 1987, când a primit în responsabilitate sectorul de copii şi juniori. Fusese impus acolo de Nicu Ceauşescu, care voia ca Sportul Studenţesc, unde Sandu activase 15 ani ca fotbalist, să aibă un reprezentant la FRF. În 1989, „Naşul" a ajuns secretar genaral al Federaţiei, iar un an mai târziu s-a urcat pe scaunul de preşedinte , de unde nu s-a clintit nici până în momentul de faţă.