Noi, mioriticii

George Stanca

Iar probleme de arbitraj. Iar probleme. De scandal. De miticisme. De mahala. Suntem incurabili. Nu putem să extragem şi să ejectăm mahalaua din noi. Ce mi-au auzit urechile la televizor, mai ales după meciul FC Vaslui - Univ. Craiova, mai rar. Acum, sigur, imaginaţia umană este nemărginită (dovadă, pictori ca Bosh, Arcimboldo, scriitori ca E.A. Poe sau G.G. Marquez, amicul lui Fidel Castro, ar zice un general de comedie), dar să îţi devastezi tu, vasluian, propriul vestiar, ca să arăţi vandalismul vizitatorilor, e de Ionesc". Absurd. De neconceput! Pare a fi devenit un obicei ciudat însă faptul că echipa vasluiană, aparţinând ex-marelui arbitru, e ades acuzată de umblare la prestaţiile conducătorilor de joc. Acum a fost Salomir. şi, cum avem de-a face cu un recidivist, unele lucruri par a fi credibile. Nu trebuia el să fluiere. Ca telespectator, vă zic: dintre debitul verbal, viteza de exprimare în limba maternă şi iq-ul patronului vasluian, pe de-o parte, şi însăilările ilogice mititeleşti, pe de alta, le prefer pe primele. Dar, repet, urlă, ţipă, jeleşte agresiv-ostentativ, mahalaua din noi. Nu ne putem dezbăra de aşa ceva. E ca un pigment. Ca o râie. Să ne dăm în petic de stambă. Noi, mioriticii. Am şi o dezamăgire la faptul că eu, unul, de bună-credinţă, l-am proclamat pe Colţescu ca fiind un arbitru onest. Retractez, după cum a fluierat la Steaua cu Poli. Încep să cred că presiunile invizibile, insesizabile, intruvabile, absconse şi abisale de la meciurile steliştilor sunt reale. La meciurile cu ghencenii parcă le bagă cineva, ceva, un duh, o substanţă, o vrajă, o iarba fiarelor, arbitrilor. În suflet. şi în haine. Oricum, nemulţumind ambele părţi cu decizii vădite, Colţescu şi-a (în)casat singur soclul. Alunecând uşor şi pe Giuleşti, eu nu înţeleg cum de Copos nu l-a recuzat pe viaţă, şi nu de ieri, pe brigandul Savaniu, cel care, fiind la centru, a modificat, cândva, la Bacău, numele campioanei. Din Rapid în Steaua. A fost scos, spre a reveni, cuvios ca Paraschieva, asistent. Cât a stat în suspensie, băiat cinstit, nu a mai furat niciun meci. Oricât s-ar da peste cap şi dom' Copos, şi Costică-Vâlcea, preşedintele CCA, cu toţi savanìi lui, când banditul acesta e prezent în teren, se lasă cu furăciune. Chiar dacă nu fură el. Ci, nomina odiosa, unu' Iliescu. Că n-o să-l acuz de părtinire pe fiul lui Nelu Crăciunescu! În scurt, valoarea giuleştenilor - n'est pas, Zicoù? - trebuia dovedită cu o diferenţă mare de scor. Au stat într-un gol şi asta le-a fost. Fatal. Rapidiştii.

PS. Aflu că Nicolae "Gicu" Dobrin a mai obţinut recent o victorie. De viaţă. Mă bucur nespus şi îi urez, la onomastica de mâine, viaţă lungă!