Conferință explozivă la US Open! Fanii americani, făcuți praf: „Lipsiți de respect! Nu merită un show“ VIDEO
0Cândva, tenisul era supranumit „sportul-alb“ pentru că era despre eleganță, fair-play și un comportament admirabil. Atât din partea spectatorilor, cât și jucătorilor. Desigur, au existat și niște sportivi catalogați drept „bad-boy“, precum John McEnroe, Jimmy Connors sau chiar Ilie Năstase. Dar ei erau niște excepții de la regulă, considerați niște „nebuni frumoși“ ai jocului.
Între timp, „nebunii“ s-au înmulțit! Atât pe teren, cât și în tribune. Și nici nu prea mai sunt frumoși, ci niște grobieni dezgustători! Ultima dovadă: ce s-a întâmplat în meciul Laura Siegemund (Germania, 35 de ani, 121 WTA) – Cori Gauff (SUA, 19 ani, 6 WTA). A fost un meci fabulos, printre cele mai bune la fete în runda inaugurală de la US Open. Doar faptul că partida s-a decis după 2 ore și 52 de minute, scor 3-6, 6-2, 6-4 pentru Gauff, vorbește despre nivelul și dramatismul meciului.
Din păcate, după această partidă fabuloasă, nemțoaica Laura Siegemund a trebuit să vină în fața jurnaliștilor și să vorbească despre orice altceva în afară de tenis. Pentru că, de-a lungul partidei, Siegemund a fost victima hărțuirii permanente din partea spectatorilor americani. Acest comportament agresiv și jenant al fanilor lui Gauff a fost atât de urât, încât, în timpul conferinței, Siegemund a început să plângă, pur și simplu! Declarațiile ei, oferite de Adevărul în rândurile de mai jos, ne arată cum s-a ales praful de atmosfera elegantă care, cândva, era o mândrie a tenisului.
Ce a spus Laura Siegemund?
*Cred că a fost un show grozav. S-a jucat un tenis extraordinar. Amândouă am luptat. Cred că spectatorii nu puteau să aibă parte de un meci mai bun la sesiunea de seară. Și aici trebuie să spun că sunt foarte foarte dezamăgită! Din cauza felului în care oamenii m-au tratat astăzi. Cred că sunt o luptătotare. N-am făcut niciodată nimic împotriva fanilor. Am rămas calmă. N-am făcut nici măcar cel mai mic gest provocator la adresa fanilor. N-au avut niciun pic de respect pentru mine! N-au avut niciun pic de respect pentru felul în care am jucat. N-au avut niciun pic de respect pentru jucătoarea care sunt. N-au avut niciun pic de respect pentru tenis! Pentru tenisul de calitate! Iar asta, mă simt nevoită să o spun, e foarte dureros.
*OK, nu există niciun dubiu că mă mișc mai încet pe teren. Am și primit penalizare din partea arbitrului pentru asta. E clar că trebuie să mă mișc mai repede. Dar, în același timp, așa joc eu, sunt foarte lentă în mișcări. Nu fac asta intenționat, ca o armă împotriva adversarei.
*Să aplauzi, cu mare bucurie, când o jucătoare ratează primul serviciu? Sunt lucruri pe care nu le pot înțelege... Am fost foarte dezamăgită. Mă gândeam că o să joc pe arena principală și o să mă simt minunat pe „Arthur Ashe“, dar trebuie să spun că nu m-am simțit bine deloc! Iar asta numai din cauza spectatorilor. Pentru că eu am jucat un tenis bun, am fost concentrată pe tenis tot timpul. Arbitrul? Îl știu, n-avem o relație tocmai bună și a fost o chestiune nefericită că a fost delegat la acest meci.
*Bineînțeles că sunt dezamăgită că am pierdut meciul, dar sunt mult mai dezamăgită din cauza felului în care m-au tratat pe teren. Un asemenea comportament l-am întâlnit numai pe „Arthur Ashe“! Acest comportament lipsit de respect la adresa jucătorilor care nu sunt americani există doar aici! Nici măcar nu pot să spun că lucrurile stau la fel pe celelalte terenuri din cadrul complexului care găzduiește US Open. Doar pe pe „Arthur Ashe“. Și vă mai spun ceva: când joc acasă, la Stuttgart, de pildă, oamenii sunt înnebuniți după jucătorii nemți. Așa că înțeleg că oamenii de aici sunt înnebuniți după americani și că au vrut să câștige Gauff astăzi. Dar să tratezi adversara în acest fel? Pur și simplu, nu e bine pentru tenis. Dacă cineva reușește o lovitură incredibilă trebuie să încurajezi un pic.
*Ceea ce s-a întâmplat acum mă face să mă gândesc de două ori înainte de a mai juca aici, la US Open! Adică, am câștigat de două ori aici (n.r. – Laura Siegemund are un trofeu la dublu la US Open 2020 și altul la dublu-mixt la US Open 2016) și așa mă tratează?! Adică, m-aș mai întoarece aici doar pentru că e un Grand Slam. Dar în niciun caz nu m-aș întoarce aici pentru oamenii din tribune, pentru a le oferi lor un spectatol. Adică, dacă așa se comportă, ei nu merită niciun spectacol! Sunt șocată, trebuie să spun asta...
*Dacă jocul meu a fost afectat de comportamentul publicului? Deloc! Sunt mândră de mine. Mental, sunt foarte puternică. Nu-mi pasă. N-am nevoie ca spectatorii să fie de partea mea. Dar, dacă m-aș bucura ca oamenii să strige, să te încurajeze, să-ți ofere respectul pe care îl meriți după ce reușești o lovitură extraordinară? Bineînțeles că m-aș bucura!
*De ce joc tenis? Eu am 35 de ani. De ce mai joc tenis? OK, câștig mulți bani. Dar, probabil, nu o să-mi mai egalez cea mai bună clasare. Cel puțin, nu la simplu. Joc pentru oameni! Joc pentru că îmi place efortul depus. Corpul meu îmi oferă șansa de a mai juca puțin. Și știu că sunt spectatori care apreciază lupta, care apreciază că nu renunți, care apreciază sportul de calitate.
*Cred că e prima dată când plâng într-o conferință de presă. Ca jucătoare de tenis, ești o sportivă de performanță. Ai o datorite față de spectatori, față de cei mici care se uită la meciuri. Ai o datorie față de oamenii care plătesc mulți bani pentru un tichet (n.r. – vorbește deja printre lacrimi). Iar la sfârșitul zilei, mă pot duce acasă și să spun: Am făcut o treabă excelentă! Dar am primit ceva la schimb din partea spectatorilor pentru efortul depus? OK, poate că nu pot să spun că n-am primit nimic. N-a fost chiar zero, dar se simte ca un mare zero acum. De fapt, mai puțin de zero, pentru că s-au purtat urât cu mine. M-au tratat de parcă eram o trișoare. De parcă încercam să câștig acest meci în mod necinstit. M-au tratat de parcă eram un om rău. În schimb, sunt jucători care aruncă racheta, care urlă, care fac gesturi provocatoare către public.... Nici măcar o dată n-am făcut așa ceva. Deși era o partidă foarte tensionată. Pur și simplu, singura mea vină a fost că m-am mișcat mai încet între puncte. Iar pentru asta am primit penalizare din partea arbitrului și e OK.
*Nu știu dacă spectatorii au crezut că mă mișc încet, în mod intenționat sau nu. Eu cred că spectatorii vor atât de tare ca cealaltă jucătoare să câștige, încât încearcă să facă în așa fel încât să fii doborât. Scot tot felul de zgomote ca să-ți distrugă concentrarea. Vor să pătrundă în capul tău. Dar ce pot să spun cu tărie e că n-au reușit! Mie nu-mi pasă! Când sunt pe teren, nu-mi pasă. Dacă e frumos să faci așa? Nu. Dar nu-mi afectează jocul. Dar după ce ieși de pe teren și te gândești la o astfel de experiență, îți amintești de ce s-a întâmplat, te întristează un asemenea comportament.
*Și mai e ceva de spus: nu mai sunt tânără. Între puncte, am nevoie de cele 25 de secunde de pauză, potrivit regulamentului. Și, în plus, transpir foarte mult și, de aceea, trebuie să merg să-mi iau prospoul și să mă șterg mai des.
Se încarcă comentariile...
