Emil Constantinescu s-a luptat pana i s-a aplecat

Emil Constantinescu a fost presedintele care, din prima pana in ultima zi a mandatului, a luptat neostoit cu coruptia. In calitate de comandant suprem al fortelor angajate pe frontul anticoruptie,

Emil Constantinescu a fost presedintele care, din prima pana in ultima zi a mandatului, a luptat neostoit cu coruptia. In calitate de comandant suprem al fortelor angajate pe frontul anticoruptie, Emil Constantinescu a condus operatiunile prin declaratii televizate, la ora de maxima audienta. Privind fix poporul in ochi, prin sticla televizorului, presedintele anilor 1996-2000 anunta, la 2-3 luni o data, fie declansarea razboiului total impotriva coruptiei, fie relansarea luptei, dupa esecul precedentelor batalii. Abia instalat la Cotroceni, Emil Constantinescu declara public, pe 7 ianuarie 1997, ca razboiul anticoruptie a inceput. Fiind o chestiune de razboi, este discutata si aprobata, cum e si firesc, in sedinta a CSAT. La sfarsitul aceleiasi luni, presedintele infiinteaza o institutie care avea sa devina celebra: CNAICCO (Consiliul National de Actiune Impotriva Coruptiei si Crimei Organizate). CNAICCO functiona pe langa CSAT si era condusa, bineinteles, tot de Emil Constantinescu. Imediat se infiinteaza, in teritoriu, Comisii Anticoruptie Judetene. Toata tara este cuprinsa de frenezia luptei impotriva coruptiei. Emil Constantinescu vorbeste, in martie, la un simpozion privind coruptia si afirma cu toata taria ca va da publicitatii marile cazuri. Cand toata tara astepta nominalizarile cu sufletul la gura, presedintele face doar o constatare: "Activitatea Comisiilor Anticoruptie s-a impotmolit." La forumul Crans-Montana, seful statului declara mai optimist: "Jaful a fost stopat, gruparile mafiote stau in expectativa". In iulie 1997, Valerian Stan, sef al Corpului de control al Guvernului, declanseaza scandalul caselor pentru demnitari. Emil Constantinescu accepta ca Valerian Stan sa fie demis, pentru a se musamaliza afacerile locative ale multor demnitari din coalitia de guvernamant. In august, presedintele isi da seama ca actiunea Comisiilor Anticoruptie reprezinta un esec. Dar lupta continua. La un an de la investire, Emil Constantinescu relanseaza, tot la televiziune, batalia anticoruptie. Seful statului ii acuza pe cei care au condus Romania intre 1990 si 1996 ca au jefuit tara. In aprilie 1998, incepe scandalul Tigareta II. Emil Constantinescu povesteste natiunii cat de "minutios" a fost organizata operatiunea si cum s-a dat o lovitura naucitoare traficantilor de tigari. Presa relateaza despre legaturi ale traficantilor cu inalte personaje din anturajul prezidential. Presedintia nu reuseste sa dea explicatii convingatoare. Aspectele obscure ale acestui caz nu vor fi lamurite. Este momentul in care credibilitatea presedintelui ca lider al luptei impotriva coruptiei se prabuseste iremediabil. Comisiile Judetene Anticoruptie incep sa se autodesfiinteze din lipsa de activitate. Urmeaza un nou sir de simpozioane in tara si peste hotare pe teme de coruptie. La unul dintre acestea, presedintele are o strafulgerare: "Gata, acum Romania este complet corupta." Din strainatate vede altfel lucrurile si declara, in Anglia: "Coruptia a fost lichidata". In ultima parte a mandatului, Emil Constantinescu mai relanseaza de cateva ori lupta impotriva coruptiei. In martie 2000, face o chemare la lupta cetatenesca. In mai, anunta ca nu va ierta pe nimeni, nici macar pe membrii guvernului. In iulie, mare surpriza : presedintele anunta ca nu va mai candida, pentru a se dedica total luptei cu coruptia. Apoi cere infiintarea unor noi organisme specializate pentru combaterea acesteia. Nu le mai infiinteaza insa. Declara doar ca a fost infrant ca presedinte, dar va continua lupta ca cetatean: "De aceea nu mai candidez, ca sa fiu un cetatean simplu si sa pot de acolo sa fac ceva".