Stresul, propus să fie recunoscut ca boală profesională. Topul profesiilor expuse

Angajaţii români sunt tot mai stresaţi, spun specialiştii

Stresul la locul de muncă este tot mai prezent în rândul angajaţilor români, care ajung tot mai des la spital din cauza palpitaţiilor sau a bolilor cardiovasculare. Specialiştii, care consideră că stresul ar trebui să fie inclus pe lista bolilor profesionale.

Stresul ar putea fi recunoscut ca boală profesională, susţin specialiştii, conform cărora cazurile de atacuri vasculare cerebrale şi infarcte apar tot mai des în rândul angajaţilor cu vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani.

Asta spre deosebire de restul ţărilor europene, unde stresul la locul de muncă a ajuns nu doar în atenţia angajatorilor, care aplică diverse metode de destresare pentru angajaţi, dar şi în atenţia autorităţilor care iau măsuri în acest sens. Cele mai recente statistici furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii scot la iveală faptul că unul din şase cazuri de depresie are printre principalii factori generatori stresul la locul de muncă.

„Stresul este o boală care a început să toace din greu angajaţii, cu implicaţii compexe şi consecinţe grave. Sunt state care au activităţi în zona asta, au gândit modele de destresare ale angajaţilor. Când vorbim de stres, el nu afectează doar persoanele aflate în funcţii de conducere ci şi personalul care efectează munci repetitive, lucrătorii comerciali”, a declarat, pentru Adevărul, Dumitru Costin, preşedintele Blocului Naţional Sindical (BNS).

BNS: „Stresul ar trebui inclus ca boală profesională”

Potrivit acestuia, stresul ar trebui inclus în categoria bolilor profesionale, având în vedere tendinţele din ultimii ani, dar şi numărul tot mai mare de oameni care se îmbolnăvesc din cauza stresului la locul de muncă. De altfel, statisticile notează că depresia este în prezent principala cauză de incapacitate de muncă la nivel mondial. Medicii, artiştii, profesorii, contabilii şi agenţii de vânzări se numără printre cei mai stresaţi angajaţi, arată un top internaţional al profesiilor expuse riscului de depresie.

„La noi sunt angajatori care au luat decizii în sensul de reducere a stresului la locul de muncă - au adaptat spaţiile din companii pentru a face şi camere de recreere, au reorganizat programele de lucru, se fac paşi, dar sunt mici. Însă vorbim strict de companii mici şi mijlocii”, a apreciat Dumitru Costin.

Munca de rutină poate crea un stres angajatului

Pe de altă parte, şi specialiştii în recrutare afirmă că românii sunt din ce în ce mai stresaţi la locul de muncă, în special tinerii, care preiau foarte multe sarcini şi care îşi doresc să avanseze rapid în carieră. Cei mai expuşi sunt angajaţii care au meserii solicitante intelectual şi care nu-şi iau pauză.

„Ţine mult şi de felul omului de a fi, dar şi de metoda şefului de a-şi manageria echipa. Sunt şefi care îşi împing oamenii de la spate să lucreze şi nu fac altceva decât să îi streseze şi să scadă, în final, productivitatea echipei. O persoană stresată are deficit de atenţie, nu mai are aceeaşi coerenţă ca înainte, îi scade interesul de a relaţiona”, a explicat şi Gabriel Chicioreanu, specialist în recrutare.
În opinia specialistului, Ministerul Muncii ar putea vedea care sunt locurile de muncă solicitante.

„Munca de rutină poate şi ea crea un stres angajatului, care dacă nu este rotit şi pe alte activităţi, poate ajunge în situaţia de a sări anumite etape şi de a greşi”, a completat specialistul în recrutare. Ministerul Muncii înregistrează anual aproape o sută de mii de plângeri legate de stresul la locul de muncă. Cu toate acestea, în momentul de faţă nu există la nivelul instituţiei vreun proiect de lege prin care stresul să fie inclus ca boală profesională, au arătat oficiali din minister.

Topul profesiilor expuse la stres

1. Specialiştii din domeniul sănătăţii (medici, asistente, terapeuţi), care lucrează adeseori foarte mult, pot avea un program de lucru imprevizibil şi sunt în permanenţă expuşi unor situaţii-limită în care, nu de puţine ori, viaţa pacienţilor este în mâinile lor.
2. Artiştii, scriitorii şi oamenii din industria divertismentului, a căror profesie se asociază de multe ori cu ore de lucru imprevizibile, venituri inconstante şi izolare.
3. Profesorii, prin prisma specificului activităţii lor, ei având rolul să răspundă exigenţelor copiilor, părinţilor şi celor ale managementului şcolii, fiecare dintre aceştia având aşteptări şi criterii diferite de eficienţă.
4. Agenţii de intermedieri financiare, consultanţii financiari şi contabilii, care au un grad foarte redus de control asupra pieţei pe care activează şi de predictibilitate asupra rezultatelor muncii lor, cuplate cu o responsabilitate foarte mare pentru utilizarea adecvată a resurselor financiare ale unor întregi companii sau a finanţelor personale ale clienţilor persoane fizice.
5. Agenţii de vânzări, din cauza deplasărilor numeroase care îi izolează de familie şi prieteni, a numărului de ore lucrate, a presiunii constante pentru obţinerea rezultatelor aşteptate, precum şi a imprevizibilităţii veniturilor.