Dacă n-ai şti că ocupă funcţia de ministru al Educaţiei, nimic nu te-ar îndreptăţi să crezi că dl Daniel Funeriu este altceva decât un savant distrat, pentru care lumea se compune din teorii, ecuaţii, formule. Şi care a ieşit din laboratorul său, plin de retorte şi eprubete, doar ca să ia o gură de aer proaspăt printre noi, pământenii de rând. E o comparaţie pentru care nu trebuie să faci niciun efort de imaginaţie.

Îl vezi pe sticla micului ecran, invitat la vreo emisiune despre veşnica reformă a învăţământului, şi te cuprinde deodată senzaţia că omul a nimerit din greşeală în vâltoarea vieţii reale. Înfăţişarea de „şoarece de bibliotecă", discursul plin de neologisme, vocale lungi şi multe r-uri, de intelectual căruia îi place să se audă vorbind, până şi costumaţia corectă, dar uşor ponosită ne dezvăluie un demnitar depăşit de însemnătatea funcţiei care l-a scos din anonimat.

Aşa încât, atunci când am auzit că junele membru al Guvernului ne propune o nouă lege a educaţiei, prima reacţie a fost să mă umfle râsul. Apoi, au năvălit peste mine întrebările. Cum, abia s-a instalat pe scaunul ministerial că, gata, dl Funeriu e pregătit să întoarcă învăţământul cu susul în jos? Adică să şteargă cu buretele reformele predecesorilor săi, de la Marga până la Miclea şi de la Androneasca până la Adomniţei, pentru a-şi pune în practică propria reformă?

A trebuit să citesc o sinteză a proiectului ca să înţeleg că actualul ministru vrea (sau mai bine zis, visează!) nu să îmbunătăţească sistemul, ci să-l schimbe din temelii. După „modelul finlandez" care, ne asigură specialiştii, ar fi cel mai bine cotat de pe mapamond.

Să spicum câteva dintre prevederile noii legi: grupa mare de la grădiniţă va deveni clasa întâi, iar clasa a noua va fi inclusă în gimnaziu; părinţii vor putea participa la conducerea şcolii, dar vor fi amendaţi dacă au copii chiulangii; liceul va dura doar trei ani, iar admiterea se va face pe bază de dosar; elevii vor avea un cont de educaţie permanentă, în timp ce profesorii vor fi salarizaţi în funcţie de performanţă.

Evident, totul sună minunat pe hârtie. Însă, ideile finlandeze nu vindecă şcoala românească de sărăcie, corupţie, violenţă, dezmăţ. Sunt boli care, din păcate, nu se pot trata fără bani. Aşa că „tratamentul" pe care ni-l propune „doctorul" din fruntea ministerului (adevărat, doctor în enzime, dar ­ce-are a face?) va avea cel mult efectul unei frecţii la un picior de lemn.

Vorba aia, măcar cu o poantă să rămână şi dânsul în istorie: Riga Funeriu care s-a îndrăgostit de Lapona Educaţie!