„Raportul legiştilor: Preotul din Suceava cercetat pentru decesul unui bebeluş după botez este nevinovat”, titrează Digi 24.

„Medicii legişti din Suceava au constatat că decesul bebeluşului survenit în ianuarie, la 12 ore de la botez, nu are legătură cu procedura din biserică. Ei susţin că micuţul a murit ca urmare a unei probleme cardio-respiratorii”, citim în ştire.

„Moartea s-ar fi datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă sindromului de detresă respiratorie acută instalat pe fondul pneumoniei interstiţiale, complicată în evoluţie cu bronhopneumonie severă la un nou născut prematur şi nevaccinat. Concluzia este că afecţiunile pe care le prezenta copilul (pneumonie interstiţială, cel mai probabil de etiologie virală, complicată în evoluţie cu bronhopneumonie formă severă), prin gravitatea lor, au fost sigur şi direct letale, scrie in raportul medico-legal.”

Şi alte titluri în presă:

„Medicii legişti spun că preotul din Suceava, acuzat că a provocat moartea unui bebeluş, e nevinovat. Ce indică raportul acestora” (Capital.ro)

Preotul din Suceava cercetat pentru decesul unui bebeluş, după botez, este nevinovat. Ce arată raportul legiştilor” (AlephNews)

Dar mai ţineţi minte titlurile de acum două luni? Ziarele şi unii influenceri se înghesuiau, care mai de care, să scrie despre „botezul criminal” sau „botezul groazei”. Era o întreagă competiţie de acuzat (iarăşi) Biserica, în urma tragediei de la Suceava, că este „troglodită”, „criminală” sau „nazistă”.

Câteva zeci de mii de oameni au semnat o petiţie prin care cereau să fie schimbat ritualul botezului. Alţii cereau, direct, să se desfiinţeze botezul creştin.

În timp ce 20 de oameni mureau arşi de vii la Matei Balş, „botezul criminal” a ţinut, vreo două-trei săptămâni, capul agendei publice din România.

Iată ce scriam atunci la cald aici pe blogul de pe platforma Adevărul:

„Nu avem încă toate datele despre ce s-a întâmplat acolo, şi din ce ştim pare că o serie de împrejurări nefericite a condus la această tragedie. (...) Oricum ar sta lucrurile, greşeala, dacă există, pare a fi una individuală. Investigaţiile în curs vor lămuri ce s-a întâmplat acolo şi cred că e bine să aşteptăm rezultatele anchetei, fără a da cu piatra sau a judeca prematur. Cert este că astfel de accidente sunt extrem de rare, iar în acest caz vorbim foarte probabil despre o eroare umană. Pe baza căreia nu poate fi atacat sau desfiinţat un ritual vechi de 1500 de ani; sau nu poate fi incriminată Biserica in corpore.”

Şi, mai departe:

„Am citit însă legat de acest caz foarte multe comentarii care s-au grăbit să incrimineze, să dea verdicte tranşante, să o ia înaintea justiţiei – or, într-un stat de drept nu ar trebui să lăsăm justiţia să îşi facă treaba, în mod independent? Nu tocmai asta înseamnă statul de drept – respectarea prezumţiei de nevinovăţie, indiferent cine sau ce ar fi persoana incriminată?”

Acea reacţie emoţională pavloviană nu avea nici o legătură cu faptele sau adevărul, arătam atunci:

„Mă tem însă că aceşti «experţi ad-hoc în orice», dintre care pe cei mai mulţi nici măcar nu îi interesează cu adevărat subiectul, caută doar explicaţii sau sloganuri facile care să le confirme şi alimenteze pornirile emoţionale. Şi resping, apriori, orice explicaţie care nu îi satisface din punct de vedere emoţional.”

Nu am putut să nu observ şi un alt aspect:

„Culmea este că mulţi dintre cei care strigă acum împotriva Bisericii sunt aceiaşi care susţineau, explicit sau tacit, acum doi ani, legalizarea avortului până în ultima zi a sarcinii la New York şi în alte state americane. Ironia amară face că vorbim în acest caz despre moartea unui copil născut prematur, la şapte luni. Conform oripiliaţilor de serviciu contra Bisericii, dacă acest copil ar fi fost ucis în mod legal, la şapte luni, într-o clinică de avort, nu ar fi fost nici o problemă. Nu vorbeam despre o crimă sau despre o tragedie.”

Foarte important era contextul în care se desfăşura această campanie de presă:

„Nu putem, apoi, să discutăm despre tragedia botezului de la Suceava în afara contextului mai larg al acestor zile. Acest caz a devenit problema numărul 1 pe agenda mass-media în timp ce 20 de oameni au murit arşi în incendiul de la spitalul Matei Balş, acesta fiind al şaselea incendiu (dacă am numărat eu bine) din spitalele româneşti, în doar trei luni. Preferăm să ne uităm în altă parte şi să nu recunoaştem că tragedia de la Matei Balş, la fel ca tragedia din noiembrie 2020 de la ATI Piatra Neamţ reprezintă un semnal de alarmă extrem de grav şi este cu adevărat o chestiune de interes public şi naţional. Încercăm oare să nu vorbim despre răspunderea unor politicieni care sunt deja de un an şi jumătate la guvernare?”

Despre preot spuneam următoarele:

„Să nu se înţeleagă că iau prin cele de mai sus apărarea, fără rezerve, a preotului de la Suceava. Dacă ancheta va arăta că preotul a greşit, omul va fi tras la răspundere. Trebuie asumat ceea ce este de asumat. Am toată compasiunea pentru familia micuţului şi sunt conştient că trece prin nişte momente extrem de dificile. Însă nu pot să nu am un strop de empatie şi pentru acel preot, văzând cum a fost transformat de mass-media într-o fiară umană, într-un monstru fără de chip. Şi în special pentru creştinii asumaţi, care sunt iarăşi demonizaţi, nazificaţi şi transformaţi în ţapii ispăşitori pentru orice merge rău în ţară. Se întreabă cineva, vreo secundă, oare cum percep aceşti oameni realitatea? Cum văd lucrurile unii din fraţii noştri, din părinţii noştri, din cetăţenii României, din cei care trăiesc zi de zi alături de noi?”

Şi în final:

„Nu pot să nu observ, dincolo de asta, că agenda publică din aceste zile este una dezechilibrată, şi că nişte probleme foarte arzătoare, care ţin de cel mai important subiect al acestor ani de pandemie  – cel al sănătăţii populaţiei – sunt „băgate sub covor”. Mie unuia această campanie mediatică disproporţionată şi tendenţioasă despre «botezul criminal» îmi pare a fi o formă de disperare. Oare nu denotă această campanie disperarea de a muşamaliza răspunderea morală a unei părţi din clasa politică şi a vinovaţilor pentru ceea ce este o adevărată tragedie naţională: cea a spitalelor româneşti?”

Să nu se creadă că scriu acest text pentru a spune „I told you so: am avut, încă o dată, pentru a câta oară, dreptate, când cea mai mare parte din mass-media se înşela şi se ducea iarăşi după isterie, iar cititorii – după fentă”. Fac această postare pentru a atrage atenţia asupra unui aspect mult mai important: şi anume, întunericul extrem de dens, ceaţa extrem de groasă în care trăim. Întuneric care ne acoperă ochii şi sufletele. Şi care face ca mulţi, atât de mulţi dintre cei care se consideră „elite”, „jurnalişti” şi „intelighentia” să nu vadă toate lucrurile atât de simple şi de evidente de mai sus.

P.S.: E inutil să sperăm la nişte scuze sau nişte dezminţiri. Nu va exista, ca de obicei, nici o retractare, nici un act de reparaţie morală. Ce putem face însă este să-i ţinem minte pe acei isterizaţi care l-au demonizat şi l-au târât prin noroaie pe preotul de la Suceava, împreună cu ritualul botezului. Apropo, într-o ţară democratică şi civilizată, o astfel de campanie de presă mizeră, cum a fost cea despre botezul de la Suceava, ar fi sancţionată ca o încălcare flagrantă a libertăţii religioase. Cum la noi nu e cazul de aşa ceva, tot ce putem face este să luăm cu foarte mare rezervă orice ne-ar spune de acum înainte acei „influenceri” sau „jurnalişti” cu apucături vădit menşevice.