Cultura, untold pentru tineri

Circulă în reţelele sociale un videoclip filmat în timpul festivalului Untold prezentând câţiva tineri care îi identifică pe Margaret Thatcher, John F. Kennedy, Ronald Reagan, David Cameron etc. drept maeştri ai platanelor. Cameron este “chill şi ca lumea”, Reagan “bagă ok”, Nixon “nu e chiar ok dar cu atmosfera din seara asta o să facă show.”

Evident că răspunsurile stârnesc hazul. Şi apoi te gândeşti dacă sunt şi alţii care ar fi răspuns la fel. Iar internetul este generos în a-ţi satisface curiozitatea. Mimăm un soi de dezamăgire şi cam atât. Acelaşi proces haz-dezamăgire îl experimentăm odată cu postarea perlelor de la Bac.

Marea cultură nu mai există. Nu mai reprezintă o busolă, un factor generator de bun gust, rafinament intelectual. Este trecută la categoria vechituri. Platon, Voltaire, Chopin, Marie Curie, Petrache Poenaru etc sunt nişte morţi despre care tinerii mai aud, din când în când, dar despre care nu au habar. Vedeţi şi intro-ul reporterului din clipul video cu tinerii de la Untold, acesta folosindu-se de “nişte nume de preşedinţi americani morţi”.

Totul ţine acum de imaginea personală, de sensibilităţi personale, de ce spune celălalt despre mine. Dorinţa de a fi văzut, remarcat cu orice preţ, de a câştiga bani cât mai uşor reprezintă principalele ţinte pentru o bună parte a tinerilor. De aici şi cultura selfie-urilor şi dorinţa acută de validare prin likes şi shares. Frica de eşec, de greşeală, de nevalidare golesc tânărul de simţul penibilului şi îl transformă într-un părerolog fără noimă. Au o părere chiar şi atunci când nu au habar despre subiect. Iar acest fenomen nu este unul specific românilor. Îl veţi întâlni peste tot în lume.

Absenţa modelelor, dispariţia valorilor, desprinderea de norme sunt ingredientele care au condus tinerii la acest soi de superficialitate, de ignoranţă.  Nu mai vorbesc despre sistemul de educaţie care nu îşi propune nimic. Care nu formează, nu construieşte. Ci doar generează un individ debusolat, cu o minte aglomerată, care vorbeşte despre toate şi despre nimic, fără a fi conştient de abilităţile si competenţele personale. Şcoala nu-l învaţă pe tânăr cum să înveţe. Nu îi explică procesul de a selecta informaţiile utile dintr-un spaţiu virtual extrem de generos dar haotic. De aici şi lipsa de atenţie şi de concentrare a tinerilor captivi între a căuta pe google, a verifica timeline-ul pe Facebook, a da un like pe Instagram şi a căuta un pokemon în bucătărie.

Mass media îşi aduce şi ea contribuţia la parazitarea tinerilor promovând false modele, facilul, descurcăreala şi comoditatea de vacanţă. Cultura nu face rating. Totul este business şi nimeni nu este dispus să investească în ceva care nu aduce profit. Vezi şi dispariţia TVR Cultural.

Fără repere, fără ghidaj din partea sistemului de învăţământ, cu părinţi preocupaţi să asigure traiul de pe o zi pe alta, tânărul se agaţă de televizor şi de spaţiul virtual. Nu cred că este o soluţie să-i batjocorim pe cei care scot perle la Bac sau care dau răspunsuri trăsnite la nu ştiu ce festival. Reprezintă o realitate îngrijorătoare şi de aceea avem nevoie de soluţii nu de haz de necaz. Este nevoie de atitudini constructive.