Census pe uliţă

Dacă la recensământul european „Euro Census 2011“, ce se desfâşoară în aceste zile şi în România, locuitorii vor fi număraţi după voia primarilor, populaţia ţării ar putea să crească statistic.

„Căpşunarii"  au însemnat salvarea familiilor rămase în ţară, dar şi a unei bucăţi din buget. Autorităţile centrale au scăpat de câteva mii bune de ajutoare sociale ce ar fi trebuit probabil plătite pentru familii ale celor plecaţi, care nu ar fi reuşit să totalizeze din câştigurile proprii venitul minim garantat de stat. La nivel local, pur şi simplu s-a schimbat faţa a numeroase comune de unde localnicii au migrat în grupuri: au apărut case mari, dotate cu toate utilităţile unei locuinţe din secolul al XXI-lea, iar primăriile au încasat mai multe taxe din aceste noi imobile ridicate din remitenţele „căpşunarilor". Totalul sumelor trimise în ţară de românii plecaţi la muncă a fost de aproximativ 6,6 miliarde de euro, în 2008. Şi mai există un aspect: civilizarea localităţilor de unde s-a plecat masiv, schimbarea comportamentală, chiar dacă acolo trăiesc doar copiii sau părinţii „căpşunarilor".

Este un detaliu surprins foarte bine de primarul unei astfel de omune, Gura Şuţii, din judeţul Dâmboviţa. Comuna cuprinde două sate, Gura Şuţii şi Sperieţeni. Din primul sat au plecat mai puţini, dar de la Sperieţeni au migrat peste 30% din oameni, şi asta se vede pe uliţă. „Plecarea asta a fost de bun augur, a crescut nivelul de trai din comună, dar a crescut şi nivelul de civilizaţie", spune primarul Dinu.

Nefericirea primarilor cu „căpşunari"

De două săptămâni, toată povestea cu „căpşunarii" s-a transformat într-o mare durere de cap pentru primari. Mai precis, de când au aflat că toţi consătenii plecaţi în străinătate de mai mult de 12 luni nu vor mai fi număraţi în populaţia localităţii lor, ci în ţara-gazdă. Este principiul fixat prin regulamentul Uniunii referitor la „Euro Census 2011", regulament după care se desfăşoară obligatoriu recensământul.

Pornind de la această noutate absolută în materie de contabilizare a locuitorilor, statisticienii au o imagine de ansamblu a rezultatelor numărării. Mai ales că există deja rezultatele unor recensăminte din ţările unde pleacă românii, iar la noi s-a făcut în luna mai o probă a marii operaţiuni de acum. Astfel, e sigur că vom avea o depopulare a localităţilor mici din anumite zone, de unde s-a plecat masiv la muncă. Această realitate s-ar putea să nu apară însă în statistici, dacă primarii vor reuşi să-şi impună dorinţele, adică îi vor convinge şi pe oameni, dar şi pe recenzori să înregistreze distorsionat informaţiile despre cei plecaţi.

Le scade rangul

Miza apare în comunităţile mici, unde proporţia plecaţilor este semnificativă, nu în aglomeraţiile urbane, unde influenţa reducerii populaţiei este fără importanţă. Asta, pentru că în funcţie de numărul de locuitori se stabilesc o mulţime de lucruri. Unele dintre comune şi orăşele se vor trezi că le scade rangul după recensământ, spune în termeni tehnici Vladimir Alexandrescu, purtătorul de cuvânt al Institutului Naţional de Statistică (INS), instituţia care coordonează acţiunea. Asta înseamnă că se intră în altă categorie, în funcţie de care se distribuie bani şi posturi din administraţie. În funcţie de numărul locuitorilor se dau banii de la buget, se aprobă proiecte europene sau naţionale şi valoarea acestora (canalizare, aprovizionare cu apă, asfaltare etc.).

Tot numărul de locuitori contează pentru organigrama primăriilor. O localitate de până la 1.500 de locuitori are voie la cel mult 10 angajaţi, una cu populaţie între 3.001 şi 5.000 - 12 salariaţi, între 5.001 şi 10.000 - 16 angajaţi etc. Salariul primarilor se stabileşte, potrivit legii-cadru a salarizării bugetarilor, în funcţie tot de numărul locuitorilor, dar diferenţele sunt mici: un primar de localitate cu între 3.000 şi 7.000 de locuitori are un coeficient de 5,35 aplicat la indicele de bază, pe când edilului unei comune cu sub 3.000 de locuitori îi corespunde un indice de 5,20. Şi la viceprimari oscilează coeficientul funcţie de aceşti parametri. Numărul consilierilor locali, potrivit Legii administraţiei publice locale, este stabilit tot în funcţie de locuitori.

Bătălia pentru cota 5.000

O comună care riscă retrogradarea de la categoria comunelor cu peste 5.000 de locuitori la una situată în grupa celor între 3.000 şi 5.000 este Gura Şuţii, judeţul Dâmboviţa, formată din satele Gura Şuţii şi Sperieţeni. Constantin Dinu este la al patrulea mandat de primar la Gura Şuţii şi va candida şi pentru al cincilea. Ca atare, pretinde că el cunoaşte ca-n palmă comunitatea pe care o gospodăreşte: „În scripte avem pe la 5.700 de locuitori. La alegerile din 2008 am avut pe liste cam 4.800 de oameni".

La ultimul recensământ, cel din 2002, spun însă documentele INS, au fost număraţi 5.400 de locuitori. În 2009, erau 5.322 de locuitori, din care 4.201 cu drept de vot, adică peste 18 ani. Cu vreo 600 de votanţi sub ce era înscris la primărie. Ei bine, după recensământ, Gura Şuţii ar trebui să cadă o treaptă, adică să pice sub plafonul de 5.000 de locuitori, pentru că cel puţin o treime din locuitorii satului Sperieţeni sunt plecaţi în Spania şi rezistă acolo eroic, în pofida recesiunii. Chiar primarul Dinu spunea prin vară, înainte de a afla cum e cu numărarea migranţilor: „Oamenii ­s-au mai întors, dar le este greu să vină acasă, pentru că au credite în Spania, şi-au cumpărat case acolo".

Funcţionarii îşi recenzează posturile

În prima zi de recensământ, edilul Constantin Dinu se declara optimist în privinţa socotelilor. Întrebat câţi locuitori crede că va avea la finalul recensământului, Dinu estima: „De la 5.700 sperăm să coboare în jur de 5.500. Fiindcă oamenii sunt plecaţi, dar sunt plecaţi temporar. De la noi n-au plecat definitiv, ca pe la alţii, mulţi au venit pe perioada vacanţei".

O teorie asemănătoare susţine şi unul dintre recenzorii de pe uliţele Sperieţenilor, Elena Radu, referent la primărie şi operator de teren pe perioada recensământului: „Nu au plecat definitiv. Au venit ­mulţi astă vară şi, să vă spun drept, aşa cum mi-au zis ei, au muncit mai mult în ţară, decât au făcut-o la muncă afară. Vin în vacanţă, stau câte o lună şi lucrează la case, zugrăvesc, curăţă grădinile. Nu sunt plecaţi definitiv. Trebuie să ţinem cont de ultima plecare şi, dacă au fost în vacanţă astă-vară, au mai puţin de şase luni de la ultima plecare, nu sunt 12 luni, aşa că nu-i trecem plecaţi".

În aceste comune, cu rare excepţii, recenzorii sunt funcţionari ai primăriilor şi ei fac acele codificări, în funcţie de răspunsurile primite de la rudele rămase în ţară. Funcţionari ale căror posturi se vor reduce în funcţie de încadrarea comunei, după cum spuneam. Din cauza acestui fenomen, al dublei contabilizări a „căpşunarilor" - atât în ţară, cât şi în străinătate - n-ar fi exclus să constatăm că, strict statistic, cetăţenii României s-au înmulţit până spre vreo 24 de milioane de persoane, deşi în realitate ei sunt sub 21 de milioane.

Am figura, în caz extrem, cu aproape 21 de milioane de români acasă şi alţi 3 milioane răspândiţi prin Europa şi surprinşi de "European Census 2011" prin Spania, Italia, Grecia, Marea Britanie etc.

„Ne cheltuim banii şi ne întoarcem în Spania"

Verişorii Ionuţ Ivan şi Petre Nicolae sunt două astfel de cazuri tipice, pe care se bat primarul şi adventiştii să-i prindă în statistica naţională. I-am găsit la poartă, cu cizmele afundate în betonul pe care-l toarnă. Lucrează în Spania şi s-au întors în concediu, pentru două luni. „Cheltuim banii", spun ei glumind, referindu-se la casa pe care o ridică, „apoi ne întoarcem în Spania. Ce să facem aici?". De alături, părinţii şi alte câteva rude  se amuză şi ei de varianta revenirii în ţară. Ionuţ Ivan are 27 de ani, este de 5 ani la Madrid şi munceşte în construcţii. „Data viitoare când venim ne luăm şi familiile şi plecăm toţi", spune tânărul. O singură înregistrare „greşită" în chestionarul recenzorilor şi aceste două persoane pot apărea ca locuitori ai României, nu ai Spaniei.

Cifrele de azi ale recensământului

10 zile au mai rămas pentru recenzarea locuitorilor României

1.576.453 de persoane au fost numărate în prima zi, joi, a Recensământului populaţiei şi locuinţelor

Adventiştii depăşesc planul

„Căpşunarii" din Sperieţeni sunt în majoritate adventişti şi pe aceste reţele au emigrat în Spania. Acest aspect religios face ca pentru înregistrarea sperieţenilor în ţară, chiar dacă ei se află de mulţi ani în străinătate, să se bată nu numai primarul, ci şi şefii cultului respectiv. Pe pagina de internet a adventiştilor de ziua a şaptea figurează instrucţiuni clare: „La întrebarea 10 din formularul P, referitor la persoane, se va preciza TEMPORAR PLECATĂ.

La întrebarea numărul 11 din formularul P, «Pentru câte luni a plecat persoana din localitate», se va preciza numărul de 1 - 11 luni. IMPORTANT! Dacă se precizează mai mult de 11 luni, aceste persoane nu vor fi luate în calcul la efectuarea statisticii referitoare la Religie... ... Rezultatele acestui Referendum sunt extrem de importante deoarece statisticile referitoare la numărul membrilor sunt folosite în ultimul timp de autorităţi ca bază a multor discuţii".

Procedura

Vladimir Alexandrescu, de la INS, explică procedura pentru cei care muncesc în străinătate: „Cei plecaţi de peste 12 luni, dar veniţi în vacanţă, intră în populaţia ţării unde muncesc. Avem şi o întrebare ajutătoare pentru rude sau pentru cei care sunt găsiţi acasă, în vacanţă: când se vor întoarce în străinătate acei oameni?", spune purtătorul de cuvânt al INS.

Recensământul a ajuns în Texas şi în Vietnam

Recenzorul Marian Constantinescu este şi el de etnie-romă

Unul dintre momentele sensibile ale recensământului 2011 este numărarea etnicilor rromi, care locuiesc de obicei în cartiere cu nume exotice. De pildă, ţiganii de pe strada Burebista, din Braşov, l-au întâmpinat ieri-dimineaţă pe recenzorul Marian Constantinescu cu urarea „Bine aţi venit în Texas!". „Să aveţi pregătite buletinele şi actele. O să vă întreb câţi sunteţi, cum locuiţi, ce etnie aveţi şi ce religie", le-a explicat recenzorul. „Veniţi, veniţi! Că vă primim. Vă spunem că suntem rromi şi vorbim romani. Că doar ăsta e adevărul", au spus în cor doi bărbaţi care tăiau nişte lemne în faţa unei case. „Eu nu am mâncat, dom'le, nicio lebădă şi nici n-am omorât pe nimeni cu maşina! Eu sunt mândru că sunt rrom, dar nu-mi place când alţii ne bagă pe toţi în aceeaşi oală", adaugă Bodian Dezso.

„Noi, ţiganii, pe unde mergem, «muncim»"

Ştefan Gabor, un rrom de 55 de ani, spune recenzorului că are o fată şi un ginere plecaţi „la muncă" în Polonia şi că şi-a tras singur curentul electric de pe stâlp. „Fata e plecată pentru vreo două-trei luni, dar bărbatu-său e plecat de mai demult. Muncesc acolo, ce să facă? Că doar noi, ţiganii, pe unde mergem, «muncim»", spune râzând bărbatul, făcându-ne cu ochiul. Gabor s-a declarat fără ezitare român de etnie, romă, vorbitor de limba romani şi de religie ortodoxă. De-o viaţă face cazane de ţuică din cupru şi se laudă că în anii '90 avea bani mai mulţi decât are acum Ioan Neculaie, cel mai bogat braşovean.

Maricel Cătălin Lupu este unul dintre cei opt recenzori rromi din Botoşani aleşi ­să-şi numere etnicii din oraş. A trecut printr-o selecţie drastică unde au contat „calitatea de om, pregătirea profesională şi cunoştinţele de limbă romanes". De profesie „secretar al etniei rrome", Maricel are pe „inventar" 100 de familii din Parcul Tineretului din Botoşani, cunoscut în oraş sub denumirea „Vietnam". Şi-a făcut un plan de bătaie: „Dacă recenzez 10 familii pe zi, e bine", spune tânărul, mulţumit că va câştiga 50 de lei pe zi pentru munca depusă. A contribuit Mihaela Iacob

Numărare în Ferentari: pe banca din faţa scării

În cartierul Ferentari din Bucureşti, toată scara participă la completarea formularelor Foto: Marian Iliescu

Pe strada Iacob Andrei din cartierul bucureştean Ferentari, recensământul se face în faţa blocurilor. Cu formularele în braţe, doi recenzori împărţeau ieri o bancă şi completau pe genunchi răspunsul la întrebări. „Când am venit, erau două femei în faţa blocului, beau cafea. Am intrat în bloc şi am ciocănit pe la uşi, dar nu ne-a răspuns nimeni. Ne-am aşezat apoi pe bancă şi le-am întrebat pe cele două femei dacă stau în bloc şi dacă vor să participe la recensământ. Aşa au început să iasă toţi cu buletinele în faţa blocului", povestea Viorel Pârvu, recenzor.

Cu buletinele în mâini, oamenii aşteptau la coadă să le vină rândul la recenzat, datele, considerate personale şi confidenţiale, fiind expuse în auzul tuturor. Lucru bun, mai ales pentru acurateţea răspunsurilor, pentru că s-a dovedit că vecinii ştiu mai bine ce e în casa altuia, mai bine decât însuşi proprietarul. „Cum spui tu că ai termopane, când ai tocuri din lemn la geamuri?", îşi apostrofa un bărbat vecina mai în vârstă.

Concubină sau amantă?

Uneori nu înţelegeau exact întrebarea recenzorului şi atunci puneau întrebări ajutătoare: „Cum adică, dacă stau în concubinaj, adică dacă am amantă?", întreba, uşor deranjat de neruşinata întrebare, un bărbat trecut de prima tinereţe. Rromii nu aveau reţineri în a-şi declara etnia, dar se încurcau atunci când alegeau drept limbă maternă „româna", şi nu „romani". Doar Traian ­Neacşu, fost puşcăriaş, actualmente „căutător de serviciu", nu se poate decide dacă să răspundă întrebărilor recenzorului pentru că îi era teamă că, odată declarat în acte rrom, nu ar mai beneficia de aceleaşi dreptul ca şi românii.