3 sudişti şi-un ungur, la Cluj
0M-am împrietenit cu câţiva ani în urmă, pe internet cu un tip din Constanţa. După ce l-am vizitat de câteva ori, i-a venit şi lui rândul să mă viziteze la Cluj. Cu încă doi prieteni de-ai lui, pe care nu-i văzusem niciodată şi care nu fuseseră înainte de această experienţă prin Transilvania.
În perioada respectivă eram responsabil cu cazarea în internatul facultăţii la care studiam, aşa că le-am oferit un acoperiş deasupra capului pentru o seară. După ce s-au acomodat, am ieşit cu toţii pe holul internatului şi, după câteva râsete, a urmat acest dialog:
- Şi voi aici sunteţi doar unguri? - Da... - Şi toate cursurile se ţin pe ungureşte? - Da... - Şi vă împrieteniţi doar voi între voi? - Nu chiar, mai scoatem capul şi-n oraş.
A doua zi, i-am plimbat prin centrul oraşului. Pentru început, i-am dus la un restaurant cu specific unguresc, unde au mâncat un gulyás de ţinut minte. Pe urmă, ne-am oprit la statuia lui Matia Corvin. Le-am explicat că, da, a avut strămoşi români/valahi Matia, dar este mult spus că era român (probabil, nu vorbea limba română, a fost crescut de maică-sa, Szilágy Erzsébet, şi nu s-a declarat nicăieri român). Pe urmă am vizitat Biserica Sf. Mihail din spatele statuii mai sus menţionate, unde le-am ţinut un mic discurs despre bisericile tradiţionale maghiare din Transilvania. În cele din urmă am încheiat ziua în Muzeul de Artă din oraş.
La plecare unul dintre ei, după ce mi-a strâns mâna, mi-a spus următoarele:
- Îmi pare bine că ne-am întâlnit. Să ştii că mi s-a mai schimbat părerea despre unguri.
Am zâmbit aprobator, în timp ce mă gândeam: Care părere, din moment ce singurii unguri pe care i-ai văzut au fost la televizor?
Dar voi? Care a fost prima voastră experienţă de acest fel? O primă întâlnire cu „cealaltă cultură“?
Se încarcă comentariile...
