Politica "Jos Băsescu" (probabil) s-a încheiat. Urmează politica înapoi la Boc?

Titlul acesta va stârni probabil ceva zâmbete (sau grimase) ca de altfel şi pariul făcut deunăzi de cineva pe TV cum că Ponta îl va „copia” pe Boc. Gluma-i glumă, problema pentru ţară este însă una de fond: ori ne refacem, ori ne prăbuşim. Stadiul în care am ajuns nu mai permite jocul de-a politica, jocul de-a puterea.

Se pare că încercarea de a ne ridica din genunchi este condiţionată de doi principali factori: de voinţă şi de pricepere.

Esenţialmente de voinţă pentru că, de mai bine de două decenii, voinţa s-a îndreptat preponderent spre distrugere, prădăciune sau condamnabilă nepăsare. Actualii câştigători ai puterii sunt discipolii necontestaţi ai lui Iliescu şi Năstase. De la primul au putut învăţa cum se abandonează economia pe mâna prădătorilor în schimbul susţinerii la putere; de la al doilea cum se poate mobiliza puterea în scop de jefuire a economiei în interese proprii sau clientelare. Nici de la liberali, neoliberali sau alţii asemenea nu s-ar putea alege cu mai mult. Printre ei se află ceva tineri care poate au generoase intenţii dar şi hrebeciuci, ruşani şi mulţi alţii, tot aşa de vechi sau mai noi, unşi cu toate alifiile, pe care greu este să-i scoţi din croiala mentalitară potrivit căreia, politica şi puterea sunt date nu pentru ţară ci pentru ei. Încât, o tentativă de schimbare de macaz de natură să le afecteze interesele, să le pună în cauză deja colosalele „realizări”, să se revină deci la normalitate, adică la lege şi ordine, este de aşteptat să întâmpine o dârză rezistenţă din interior. L-am auzit pe proaspătul reconfirmat Ponta spunând că ar vrea un socialism de tip laburist. Foarte bine. Cu atât mai vârtos ar trebui să-şi dea seama ce ar presupune transformarea monstruosului capitalism înscăunat ca peste noapte pe meleagurile noastre postdecembriste. Şi cu ajutorul cui? Cu ajutorul „socialiştilor” săi actori şi beneficiari? S-ar putea? Greu. Nu-mi vine a crede.

Este apoi vorba de pricepere, de a găsi formula unei optime strategii. I-am urmărit pe domnii Dăianu, Blănculescu şi alţii în raţionamentele lor de specialişti în finanţe şi economie. Din câte am priceput eu, cu bună credinţă şi responsabilitate, s-ar putea marşa pe două direcţii: pe identificarea şi valorificarea de resurse, concomitent cu echilibrarea cheltuielilor, totul în regim de ordine şi disciplină. Se pare, Boc a voit să urmeze această cale, dar a greşit, fie greşeala i-a fost impusă. Nu atât în privinţa resurselor cât în cea a costurilor, ceea ce i-a adus şi căderea. Urmându-i direcţia, din câte am auzit marţi seara, dl. Ponta se va angaja să evite greşeala, respectiv să pondereze contribuţia la costuri pe măsura capacităţilor de suportabilitate. Înadevăr, aşa cred că trebuiesc tratate lucrurile de vreme ce diferenţierile îşi au izvorul tot din fondul economic naţional. E o chestiune nu numai de echitate ci şi de puternic impact social.

Mai grav este că bună parte din resurse le-am pierdut, se pare, iremediabil. Le-au înghiţit şpăgile, interesele (ComTim, Romtelecom, Pertrom, Alrom, BCR etc.,etc.) Realist, ar trebui să ne îndreptăm spre ce ne-a mai rămas, să le îmbunătăţim, să le valorificăm. Se spune că economia se reglează de piaţă. Da şi nu chiar. Economia de piaţă concepută şi exersată la noi până acum ne-a lăsat fără extrem de importante surse de venit pe linie strategică. Ce ar fi de pildă dacă strategic, statul ar încuraja înfiinţarea de asociaţii agricole în care managerii proprietari să-şi alăture terenurile fărămiţate în scopul îmbunătăţirii randamentului. Idem ferme zootehnice. Ce ar fi dacă aceste asociaţii ar fi sprijinite să-şi construiască propriile mijloace de prelucrare a produselor; să aibă propriile mijloace de depozitare, înmagazinare şi conservare; să aibă propriile reţele comerciale spre valorificare pe linie internă şi externă. Ce ar fi dacă am reface parcul de tractoare, de maşini şi unelte agricole? Ce ar fi dacă statul ar încuraja strategic capitalul autohton în valorificarea resurselor subsolului (aur spre exemplu). Lemnul forestier ar putea fi de asemenea o importantă sursă de venit. Toate acestea pot avea în perspectivă pieţe de desfacere de nădejde dat fiind modul cum evoluează lumea.

Ideea ar fi deci că încă mai avem surse de venit dar că trebuie să fim răspunzători în a le proteja, în a le pune în lucru în interes naţional. Orice îngrădiri, piedici pe teren concurenţial, indiferent dincotro, ar trebui date la o parte. Interesul naţional trebuie să primeze.

Prin puterea electorală adjudecată, actuala garnitură politică poate face multe. O judicioasă strategie investiţională fie şi cu costuri care trebuiesc înţelese ar fi calea de urmat chiar dacă ea fost deschisă, cu anume opinteli cum spuneam, de guvernarea Boc.