Delict de propagandă

E incredibil cum, în faţa unui dezastru, oamenii fac pe dracu-n patru să iasă basma curată şi să dea vina pe ceilalţi.

Articolul de azi n-are treabă cu „politica“. Nici nu s-ar putea, întrucât chiar nu mă pricep la asta. De cinci ani, de când scriu editoriale pentru ziarul „Adevărul“, nu ştiu cum se ia şi de ce se ia o decizie politică. Habar n-am. Nu cred că marile hotărâri se urzesc în sfere abstracte, în laboratoare secrete. O, nu! Ceea ce denumim noi „politică“ e deseori un aranjament meschin şi umoral. În schimb, cred, fără modestie, că mă pricep la oameni. Îmi place să-i ascult, chiar când spun prostii, pentru că atunci sunt adevăraţi. Politicienii nu fac excepţie. Mă fascinează felul în care toarnă minciuni, aranjându-şi un făţău de călugăr ascetic. Îmi place să-i prind cu ocaua logică mică. Să le văd ochişorii nevinovaţi când mint cu neruşinare.

De aceea, un ziarist trebuie să aibă în vizor puterea. Întrucât puterea şi-a schimbat stăpânul, mă veţi vedea tot mai rar criticând fosta guvernare. Cu timpul, se va atenua şi greaţa. A fost o echipă hrăpăreaţă şi arogantă. Sunt dispus să iert, dar n-am să uit. Articolul de azi, însă, încearcă să arate cum se sminteşte omul atunci când ideologia îi întunecă minţile. Câţiva parteneri, candidaţi sau protejaţi ai fostei puteri, oameni care au pupat regimul în fund de i s-au înroşit fesele continuă să nu înţeleagă nimic. Îşi acoperă ochii ca să nu-şi vadă nasul alungit. Limbându-şi plimba-n gură, practică aceeaşi propagandă găunoasă.

„Lipsa de cultură politică şi de demnitate cetăţenească a multora dintre români.“ (Alex Ştefănescu) „Poporul în ciuda tuturor evidenţelor, logicii şi bunului-simţ, angajează nişte piromani ca să-l păzească de incendiu, iar apoi toată lumea trebuie să cadă pe spate extaziată de înţelepciunea Poporului?“ (Dragoş Paul Aligică) „Lucrurile erau limpezi: România se îndrepta, încă din aprilie 2012, odată cu înlăturarea forţată (prin traseism fără ruşine) a guvernului [MRU], în direcţia restauraţiei cleptocratic-autoritariste.“ (Vladimir Tismăneanu) „USL a beneficiat din plin de pe urma alienării electoratului, ajuns profund înstrăinat de principalele norme care stau la baza oricăror alegeri democratice.“ (Tom Gallagher) „Alegerile din România şi re-sovietizarea Europei de Est“ (Cristian Câmpeanu) „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ asemuieşte victoria USL în alegeri cu cea a NSDAP-ului condus de Adolf Hitler, în anul 1933. Autorul articolului din FAZ e taman celebrul propagandist Karl-Peter Schwarz. În opinia dlui Schwarz, votul dat de români poate fi înţeles, însă nu poate fi iertat. Aici, propaganda atinge concomitent apogeul şi ridicolul.

Te sperie o astfel de gândire găunoasă. E un discurs antidemocratic în blană de oaie care decide: poporul imbecilizat l-a ales pe noul Hitler şi nu poate fi iertat (!). Păi, să-i luăm poporului dreptul de a vota, că-l strică. În această mare de inconştienţă, atitudinea raţională a dlui Sever Voinescu e floare rară. Da, sunt şi eu îngrijorat peste măsură de puterea la care a acces USL. Da, îi cunosc parlamentarii şi nu îmi fac iluzii. Da, mă pregătesc, resemnat, de o guvernare la fel de arogantă şi de abuzivă. Însă, spre deosebire de gogomăniile de mai sus, cred că niciodată amărăciunea nu m-a făcut s-o iau pe arătură. Recitiţi-mi, vă rog, articolul de săptămâna trecută. Fără statistici, fără expertize, am dat rezultatul corect. Cum? Oamenii din stradă mi-au spus ce se va-ntâmpla. Ei sunt vinovaţii. Luaţi-le jucăria!