De ce taci, mă? De ce nu-l înjuri pe Ponta? De ce nu răspunzi acuzaţiilor că ai făcut trafic de copii, ai? N-ai făcut? De ce nu răspunzi, bă? Ai  5,6,7 case? Te-ai văzut pe ascuns cu Băsescu? Ai avut o înţelegere cu Voiculescu, hmm? Taci, nu? Adică tu nu te cobori la nivelul dezbaterii publice din România, pozezi în neamţul ăla scorţos, cu umerii traşi pe spate şi cu zâmbetul ăla occidental... ‘r-ai tu sa fii cu dinţii tăi mulţi!

Bă, tu vrei să fii preşedintele României şi să taci? Pune, mă, lopeţile alea de mâini ale tale pe oameni. Pupă, mă, obrajii transpiraţi ai românilor pe care noi i-am adus pe tăpşan pentru tine, bă, neamţule. Bă, tu ştii ce greu este să strângi 1.000 de oameni într-un loc pentru tine, veneticule? Bă, neamţule! Nu Angela Merkel o să te voteze pe tine la toamnă, fraiere, tot ăştia de i-am adus noi la un mic şi-o bere. Puah, dacă rămânea, nene, Antonescu... Ai venit tu să taci. Bă, mergi la televizor, e bine că mergi. Bă, dar zi ceva! Poţi să nu mai răspunzi  numai cu da sau nu? Poţi? Poţi pe dracu! Te-am dus la Turcescu, la Rareş Bogdan, te-am dus la Iaşi, bă, să dai piept cu Moldova pesedistă. Şi tu ce-ai făcut? Ne-ai mâncat sufletul...

Şi neamţul... tace. Şi tace. Şi nu-l scoţi din ale lui. El nu face circ la televizor. Nu face băi de mulţime. Doarme noaptea la Sibiu, cu familia. Nu raspunde acuzaţiilor puterii, nici trădătorilor din propriul partid. Este civilizat. Cum dracu să fii candidat la Preşedinţia României şi să fii civilizat? Înjură, mă! Ia zi: Ponta-i hoţ! Huoo! Ridică, mă, tonul! Nu? Nu.

Şi stă pe locul doi în sondaje. Cum aşa? Cum te-ai cocoţat acolo? Păi poporul nu vrea circ? Nu vrea să stea în campania electorală cu punga de popcorn la televizor? Oare să nu mai vrea asta? Pe cine cucereşti tu, bă, neamţule cu civilizaţia ta? Las’ că facem noi sondaje, ai să vezi tu cum te duci la vale... Sunt două Românii? Ai tu vreun electorat de care partidul nu ştie? Şi neamţul tace. Nu renunţă la costum, la cravată, nu merge la biserică în prime-time, nu pupă babe cu batic pe cap.

Şi corporatiştii din clădirile alea de sticlă, care ies la prânz cu legitimaţia la gât vorbesc de neamţ. Şi cei care nu mai au televizor în casă de 10 ani vorbesc de tăcerea lui. Şi ţăranii cu palmele brăzdate de muncă, cei care n-au primit în viaţa lor vreo găleată electorală, vorbesc de el. Şi el tot tace enervând pe toată lumea. Să taci, bă, neamţule, să taci până la capăt!