BASTA! Demisia lui Victor Ponta nu e suficientă

Caruselul speranţelor şi deznădejdilor în mişcările sociale este imprevizibil. Protestul de aseară, din Bucureşti şi multe alte oraşe ale ţării, confirmă însă că s-a atins un punct critic, că echilibrul social e pe marginea prăpastiei. Tineri, bătrîni, mame cu copii mici, studenţi, elevi au participat la un carnaval al renaşterii.

România a redevenit o patrie, o identitate colectivă pe care doreşti să o asumi. Speranţa copleşitoare că nu suntem damnaţi, că nu vom vegeta, precum la atât de multe alte abuzuri, că angajarea civică de jos în sus ne poate reda demnitatea este imposibil de înăbuşit.

Suntem din nou cetăţeni, în deplinul sens al cuvântului, pregătiţi pentru o transformare radicală a regulilor. Decenţă la vârful politicii, responsabilitate, consideraţie pentru valorile libertăţii şi ale domniei legii. Până ieri aceste cuvinte păreau golite de sens. Acum, aceste cuvinte inofensive au redevenit mai puternice ca niciodată.

Aseară am fost martorii şi, cel puţin unii, participanţii unui protest neinstituţionalizat, de jos în sus, o mişcare grass-roots autentică, sinceră, fără apetit pentru compromisuri şi concesii. Nu a existat niciun organizator oficial, o agendă publică comună şi cunoscută, o tribună în care revendicările să fie expuse şi motivate. Nu au existat lideri recunoscuţi şi carismatici. Protestele neinstituţionalizate nu se preschimbă în trambulină a leadershipului politic. Partidele de opoziţie s-au ţinut oficial deoparte, pentru că ştiu că nu e protestul lor. Sindicatele au lipsit de asemenea. Mai multe organizaţii nonguvernamentale au susţinut protestul fără a mobiliza oficial participanţi. Mişcările de jos în sus de acest tip pot fi extrem de fragile, dar, adesea, extrem de puternice. Faptul că revendicările sunt realiste şi restrânse le conferă o forţă nemaiîntâlnită.

Portretul categoriilor sociale implicate la marşul de aseară nu poate fi decât schiţat. Poate că unii sociologi se vor apleca, cu metodologii specifice, protestului de aseară şi celor care vor urma. Vechi ”golani” din Piaţa Universităţii din anii 1990, mulţi tineri, elevi, studenţi, părinţi cu copii. Două categorii de participanţi au stârnit admiraţia: persoane în vârstă de 60-70 de ani şi mamele cu copii. Participarea veteranilor ne spune că nu e niciodată prea târziu să revendicăm valorile cetăţii. Cea mai tânără participantă pe care am văzut-o avea un an şi şase luni şi se numea Ada, o blondă mică cu ochi albaştri. Pentru părinţi nu e niciodată prea devreme să iasă în stradă pentru viitorul propriilor copii.

Tipologia participanţilor păleşte însă în raport cu semnificaţia numărului de oameni ieşiţi din confortul căminelor într-o seară de noiembrie (”Dacă vă pasă / Ieşiţi din casă”). Mai bine de 30.000 de oameni au ieşit în stradă în Bucureşti, fără a socoti şi alte centre urbane. Numărul este fabulos! Căile tradiţionale de mobilizare, cele prin sindicate şi partide, se dovedesc neputincioase în raport cu energia, cu freamătul civic autentic. Lecţia pentru reprezentanţii politici este usturătoare.

Cauzele şi dinamica protestului nu constituie un mister greu de elucidat. Premierul a umilit breasla cercetării ştiinţifice şi a sfidat regulile democraţiei cu o consecvenţă nemaiîntâlnită. Retrospectiv, este imposibil de găsit un lider PSD cu un parcurs atât de întunecat. Poate că este vremea ca simpatiile de stânga să se coaguleze într-o nouă formulă politică, dată fiind incapacitatea cronică a PSD de a se europeniza. Ascensiunea fulminantă a vicepremierului pe siguranţă naţională, dl Gabriel Oprea, şi aroganţa conduitei politice manifestată ţin de resorturile unei democraţii nefuncţionale. UNPR trece printr-un şoc care va duce la prăbuşirea sa ca forţă politică de strânsură. Acoperirea cu ”hârtii” a primarului Popescu Piedone constituie o impietate fără margini faţă de tragedia din clubul Colectiv.

Dincolo de profilul sfidător al ocupanţilor vremelnici ai funcţiilor politice se află o dramă colectivă. Moartea absurdă şi tragică a poliţistului Bogdan Gigina, drama copleşitoare a tinerilor din clubul Colectiv ne vor însoţi multă vreme. Până la finalizarea anchetelor în curs nu ne putem substitui procurorilor însă ştim că aceste drame puteau fi evitate. Că e nevoie de o minimă responsabilitate personală şi instituţională să nu expui semenii sau subordonaţii la riscuri.

Năucitoare au fost şi reacţiile la aceste drame. Cadrele surprinse în ultimele două săptămâni trebuie că fac parte dintr-o secvenţă suprarealistă. S-au invocat ”probleme de comunicare”, urgenţe în ”interes profesional”. S-a promis înălţarea unei statui, s-a gargarisit despre ”vinovaţi fără vină”, s-au demis în direct obişnuiţii Acari Păuni. Înconjuraţi de sicofanţi, de incompetenţi, de yesmeni onctuoşi, arivişti de profesie şi ciocoi, mulţi reprezentanţi politici şi-au săpat singuri groapa politică.

Lista revendicărilor poate fi privită din două perspective care se completează. Pe termen scurt, demisiile domnilor Victor Ponta, Gabriel Oprea şi Popescu Piedone au fost şi sunt imperios necesare. Responsabilitatea politică nu mai trebuie să fie orchestrată de trombonişti. ”Să vedem, să cercetăm, să măsurăm”, toată gama de a amâna asumarea răspunderii şi propagată de trepăduşi prin studiourile televiziunilor nelibere. Responsabilitatea juridică aparţine, de drept, anchetelor în curs, nu trebuie să confundăm cele două aspecte.

Pe termen lung, în lista revendicărilor, vorbim despre obsesiile generaţiei noastre: stat de drept, reguli democratice, egalitate în faţa legii, un NU fără ocolişuri corupţiei. Cuvinte mari, concepte vechi, termeni uzaţi şi abuzaţi. Doar că, începând de ieri, aceste cuvinte au din nou rezonanţă. Politicienii care nu le înţeleg sunt pierduţi. La fel şi cetăţenii care le uită.

Demisia prezentului Guvern nu rezolvă imediat cerinţele protestului petrecut ieri în Bucureşti şi centrele urbane. Degeaba îşi freacă unii palmele de bucurie, pentru că îi aşteaptă aceleaşi exigenţe. Vor fi mandate grele şi e clar că punctul critic atins în aceste proteste se va păstra.

Ne-am schimbat. Ori participăm cu toţii la traiul într-o democraţie europeană solidă, ori plecaţi din treburile cetăţii!

Basta!