Alina Mungiu-Pippidi: Are PSD viitor?

Ţara cu cea mai mare inegalitate din Europa are nevoie de un partid de stânga, dar de unul pe bune. Partidul cel mai reprezentativ din România, după numărul de membri şi primari, se adună să îşi hotărască soarta. Deşi câştigător a două rînduri de alegeri legislative succesiv şi distribuitor generos de beneficii generalizate (pensii, venit minim) şi concentrate (profesori, doctori), partidul e în cel mai greu moment din istoria sa.

O combinaţie de factori l-au adus aici.

Prima categorie ţine de performanţa proprie. În ultimii doi ani partidul a guvernat adesea fără un minim de meritocraţie, acela care permite supravieţuirea. Europarlamentari cu zero influenţă la Bruxelles. Un număr de incompetenţi scăpaţi de sub control, de genul lui Darius Vîlcov, au produs sute de modificări ale Codului fiscal, unele modificînd prostii făcute tot de ei, pînă la un haos care a devenit nu doar coşmarul oricărui contabil, dar şi al oricărui om normal. Să nu se întrebe de ce a pierdut alegerile cineva care ameninţă peste un milion de contribuabili la pensii private că poate li se confiscă (sau poate nu) rezultatul muncii lor. Să nu se întrebe de ce ajung şi cei cărora le-ai crescut fără precedent salariile (doctorii) să nu te voteze - pentru că văd că nu ai un plan cum să organizezi sănătatea astfel încât banii aceştia să nu se piardă. La ora asta, doctorii în multe spitale riscă să fie linşaţi de pacienţi care filmează cu mobilul etc. E mai uşor să aloci miliarde decît să dai nişte bilete cu numere la rînd sau să faci programări online? Oare nu ne putem înţelege că managerii de spital trebuie selectaţi meritocratic sau degeaba construim spitale? O majoritate parlamentară scăpată de sub control a mutilat legi privitoare la justiţie şi coduri o dată la cîteva luni, întreţinînd scandalul. Cînd ajungi în situaţia fără precedent în care judecătorii de la Înalta Curte beau şampanie că e băgat la puşcărie şeful unui partid (cam pe de-a moaca) nu îţi pui întrebarea cum ai făcut să alienezi nu unul, doi oameni, ci o întreagă categorie profesională? Cum să avansezi spre alegeri trecute şi viitoare avînd în frunte un batalion de zombi de dincolo de zid, de genul lui Şerban Nicolae sau Eugen Nicolicea, în timp ce în guvern şi pe baricadele preşedinţiei UE sunt oameni tineri, competenţi, devotaţi muncii lor, pe care nu îi vedem la nicio televiziune, deşi sunt pesedişti? Pe 26 mai a fost unirea viilor contra zombilor, mai lăsaţi-o cu furatul alegerilor! A fost o performanţă că i-aţi unit. Că viii le vor trage ţeapă alegătorilor, e sigur, dar lumea preferă să ia ţeapă de la vii, iar dacă te branduieşti ca zombi nici ai tăi nu mai au curaj să iasă din casă să te susţină, de teama contaminării.

Al doiea set de factori nu ţine de PSD. Mă îndoiesc că oricine, oricîtă majoritate ar avea în Parlament, ar putea supravieţui unei diversiuni profesioniste de genul 10 august şi campaniei online interne şi externe unde cele mai avansate cibernetic facţiuni din instituţii bugetare (dar necontrolate), au pus umărul în mod nelegal. A fost ca la Brexit, şi pe faţă, dar spre deosebire de Brexit a lipsit partea educată din opinia publică. Aceasta ar fi putut să observe că în România opinia publică nu există decît cînd are norocul să fie de aceeaşi parte cu serviciile secrete. Cînd unul de al lor, cum a fost Plahotniuc, pune mîna pe un stat întreg, nu se mai pot strînge la ora asta nici cinci semnături de ONG-uri în semn de solidaritate, başca demonstraţii şi alte asemenea. L-am văzut pînă şi pe Mihai Şora citat pe pagina 1 a ziarului plahotnician principal (evident, contra înţelegerii Occident-Putin, şi deci de partea PD). Asta reţea de exploatare a inocenţilor! Cît despre ziarul Politico, mare luptător cu PSD, toată săptămîna cît democraţia din Chişinău a fost suspendată, a avut pe pagina 1 doar o enormă reclamă plătită de Plahotniuc. Despre Moldova nu merită să scrii decît pe bani, nu? Să fie clar, niciun partid curat şi cinstit la ora asta nu poate lupta cu nişte servicii secrete scăpate de sub orice control democratic, iar PSD nu e nici curat, nici cinstit, băieţii lui erau primii la cules roadele dărniciei crimei organizate de dincolo de Prut la un loc cu toată lumea. Dar cert e că indiferent de faptele sale, PSD a fost pierdut de alinierea dintre servicii şi Bruxelles. În Polonia, Ungaria şi Cehia, liderii care ameninţă statul de drept, deşi ostracizaţi de europeni, au cîştigat cu mare majoritate. De ce e România altfel, om fi cumva superiori celor care ne dădeau lecţii de civism în 1989? Nu: ca şi atunci, cînd ăia erau spontani, noi ieşim la revoluţii mai ales cînd securiştii ne instigă. Şi cînd nu, nu.  Asta-i situaţia.

Merită să supravieţuiască PSD?

Pentru cine nu a băgat de seamă, atît Timmermans, cît şi Merkel, adică dreapta şi stînga europeană, tot spun de vreo cîteva luni că trebuie să ajungem cît mai repede la un venit mediu european (a fost principalul punct în campania lui Timmermans). În afară de PSD, nu există la această oră vreun program al altui partid românesc în acest sens. Şi nu, europenii nu vor să spună venit mediu comun după ce competitivitatea se va fi aliniat, că asta e la sfîntul aşteaptă. Chiar dacă unii din noi avem rezerve că acest lucru e posibil, are dreptate mai distinsul meu coleg, profesorul Claus Offe, cînd spune că acesta e de fapt scopul primordial al UE: idealul social democrat aplicat la oaameni, ca la regiuni. Evident, unul meritocratic şi realizat prin mijloace post-moderne (nu companiile municipale serelizate ale lui Gabi Firea, nici fondurile europene date la baroni, ca în Andaluzia), dar pentru asta merită Europa, dacă trăieşti în Sicilia, sau în Vaslui, sau în Creta.

Vezi însă că în ţările cîndva predominant rurale social democraţia nu se poate desprinde de patronaj (coordonez în străinătate o selecţie de articole despre patronaj zilele astea, cu titluri ca 60 de ani de patronaj de partid în Belgia... sau Italia... identic cu al nostru...). România a fost şi rămîne o ţară materialistă, fără idealuri şi capacitate de auto-reflecţie prea mare (lumea vrea jeepuri, gresie şi termopane ca în telenovelele de pe ProTV), care în ultimii doi ani a mai devenit şi populist agresivă din populist pasivă. Sunt şanse pentru un alt partid de stînga în condiţiile astea? Nu cred: în toate ţările corupte din Europa - Grecia, Italia, Spania, etc, cînd stînga clientelară cedează, locul ei nu e luat de o stîngă modernă, ci de una populist-naţionalistă. De ecologism, nici vorbă: în ţările corupte ecologiştii nu prind, lumea nu se înhamă la subiecte post-materiale. Fiecare are ceva mult mai important de rezolvat: pe sine însuşi decît natura sau alte din astea. România are cea mai mare inegalitate din Europa la ora asta şi pe persoane, şi pe judeţe, asta înseamnă că e indispensabil un partid cu misiunea redistribuirii, care va avea întotdeauna electorat şi e probabil mai bine să îl aibă ei decît un Cinque Stelle, cu care a votat toată lumea prin sudul Italiei. Populiştii ard ca flacăra şi după ei nu rămîne chiar nimic.

În ultimii 20 de ani am văzut multe partide de stînga reinventîndu-se. În Albania, Ungaria şi Polonia, Europa e de partea foştilor comunişti, care însă nu mai sunt demult comunişti. Şeful social democrat albanez e un amic de pe vremea pactului de stabilitate, atunci era la dreapta, acuma a ajuns şeful reformator al stîngii... Nimeni însă nu s-a confruntat cu o anticorupţie ca la români- şi nici nu va mai face nimeni aşa ceva din vecini, toţi au învăţat lecţia. Dublă provocare pentru PSD să devină un partid de viitor, cînd duşmanii lor sunt pregătiţi să inculpe pe oricine ar avea curaj să se prezinte la preşedinţie...

Dar tocmai de asta duşmănia istorică faţă de PSD e cazul să dea înapoi. PSD trebuie să se cureţe de zombi şi să îşi pună cenuşă în cap că nu au avut şi nu au un program clar de bună guvernare, dar nici noi nu trebuie să aplaudăm situaţia în care cel mai mare partid din ţară nu poate avea candidat la preşedinţie fără să rişte să îl ia DIICOT sau DNA. Sistemul nostru de partide are nevoie în continuare de o stîngă, care trebuie să piardă doar la alegeri, nu la dosare secrete. Trebuie să rămînem o democraţie, chiar dacă societatea noastră e încă destul de coruptă.

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată