Ştie cineva câţi politicieni de frunte foşti sau actuali şi-au tras domenii cinegetice, cum şi-au făcut asociaţii de vânători şi pescari pe persoană fizică, pardon juridică, şi au făcut totul pentru a putea să jefuiască în voie această bogăţie naţională?

Văd zeci de persoane revoltate, oripilate chiar, că un prinţ străin, vânător, a cumpărat dreptul de a vâna şi a vânat un trofeu de urs carpatin!

Din păcate, ursul Arthur sau cum i se mai spunea, nu este singura victimă din rândul sălbăticiunilor grele, valoroase. Victime ca acesta sigur au căzut sute de alte animale din cele mai apreciate specii care au populat fondul cinegetic naţional. Să nu uităm că la noi, pe lângă vânătoarea conaţionalilor deveniţi împătimiţi ai acestui sport care nu mai este vânătoare sportivă de mult timp, se practică de ani de zile turismul internaţional de vânătoare, care aduce profituri importante gestionarilor acestei ”industrii”.

Ursul brun extrem de valoros şi pe cale de dispariţie în multe ţări occidentale este doar în vârful dorinţelor vânătorilor de trofee care ne vizitează.

Dar nimeni nu se revoltă, nu se oripilează, nu zice nimic despre jefuirea fondului cinegetic naţional, despre masacrul făcut asupra sălbăticiunilor de valoare din ţara noastră chiar de către conaţionali de-ai noştri!

Majoritatea fondurilor de vânătoare şi pescuit bogate, care în trecut au aparţinut de asociaţii afiliate AGVPS sau de diverse instituţii de stat, au fost acaparate-licitate, vândute, cumpărate- de diverse persoane cu putere financiară, relaţii şi influenţă, inclusiv din zona politică.

De-a lungul celor 31 de ani de neodemocraţie în România, sute de politicieni diverşi şi nu numai, au ajuns ”mari pasionaţi” de vânătoare, iar în timp şi-au înfiinţat asociaţii private, unde numai gestionare durabilă şi vânătoare sportivă nu s-au făcut. Legea a fost fentată sau pliată pe interese din moment ce mai marii erau parlamentari, membri ai guvernului, persoane cu putere şi cu influenţă.

Astfel, a fost posibilă apariţia unui număr uimitor de mare, de aproape 1000 de asociaţii private de vânătoare şi pescuit, după cum se poate afla de pe site-ul Ministerului Mediului şi Pădurilor, instituţia care este proprietarul majorităţii fondului cinegetic naţional şi care atribuie prin licitaţii drepturile de administrare ale suprafeţelor de vânătoare.

Ce vânează sau pescuiesc toate aceste asociaţii într-un număr atât de mare? Sau nu o fi chiar aşa mare, ce spuneţi domnule premier Florin Câţu, care aţi declarat că ursul Arthur nu era chiar aşa mare pe cât s-a zis? Ce ziceţi, credeţi că există un jaf mare sau nu chiar atât de mare în ceea ce priveşte fondul cinegetic al României ori, poate, că nu se vede deloc de la înălţimea funcţiei guvernamentale? Întreb aşa, că tot v-aţi pronunţat în privinţa ursului ucis pentru bani, că altfel nu vă întrebam!

Cine nu a auzit în aceşti ani de marii vânători ai ţării, unii dintre ei mai ghinionişti, au suferit şi diverse accidente la vânătoare, cum ar fi împuşcatul în ouă, mai ţineţi minte? Partide de vânătoare care în ultimul timp, se pare că sunt ceva tradiţional, udate cu multă băutură şi ciolhanuri specifice, după ce în prealabil, se împuşcau la greu numeroase exemplare de vânat din cele mai valoroase specii!

Eu cred că s-a practică de zeci de ani, un jaf naţional al fondurilor de vânătoare, completat de un braconaj criminal, care nu au interesat pe nimeni. Oare, ştie cineva câte reclamaţii sau dosare de braconaj au murit în faşă, la autorităţile îndrituite să cerceteze, judece şi pedepsească vinovaţii?

Braconajul cinegetic din România zilelor noastre nu se mai face de către amărâţii care vânau înainte doar pentru mâncare, pentru hrană, ci se face din plăcerea de a împuşca, de a obţine trofee şi pentru profit. Iar braconierii de azi sunt dotaţi cu tehnică modernă, armament performant, au în dotare maşini puternice de teren, sunt potenţi financiar şi au influenţă. Provin din diverse medii înalte şi nu se tem că vor trebui vreodată să dea socoteală pentru încălcarea legii.

Mai rău este că nimeni nu deranjează această mafie care jefuieşte fondul cinegetic naţional! Mai mult, din fondurile gestionate de multe asociaţii private dispare rapid vânatul, care este doar exploatat, împuşcat şi vândut fără să fie gestionat judicios şi durabil.

Şi nu străinii care plătesc şi vin să împuşte trofee sunt vinovaţi. 

Vinovaţi sunt băştinaşii, marii ”vânători” şi profitori din România!