A doua rectificare bugetară la Primăria Capitalei, în mai puţin de o lună: 26 de milioane lei în plus la spitale, peste 4 milioane lei în plus la instituţii culturale 3

Au făcut o stea din flori galbene în spaţiul verde din intersecţie. Trecem pe lângă ea dimineaţa în tramvaiele infecte şi ar trebui să ne simţim mai bine. Steaua de flori are menirea să te trezească la viaţă, să îţi spună: „Hei, chiar dacă lucrurile nu stau prea bine în general, uită-te totuşi la noi cât de drăguţe suntem, hei!, e clar că vor veni şi vremuri mai bune“.

… dacă Primăria Capitalei continuă să ignore legea şi realizează piste pentru biciclete fără să facă dezbateri publice. Atât a primit şi Oprescu până acum, dar contorul încă nu s-a oprit.

Lipsa coerentă de reglementare, lipsa unei viziuni, lipsa luării unui “puls” din asociaţiile de proprietari, va duce la apariţia unor dispute, ce nu îşi au rostul, atât timp cât ele vor afecta, în final, toţi proprietarii.

Din cercetarea unor dosare de arhive referitoare la proprietăţi pe Bulevardul Dacia, au reieşit noi date despre familia Ioanid şi Grădina omonimă. Dosarul 197B din 1931 conţine informaţii despre procesele între fraţii Ioanid din 1900-1903 dar şi planurile de arhitectură ale imobilelor moderniste (1931-1934) realizate pe colţul străzii Polonă cu Blvd. Dacia.

Ne aflăm în tramvaiul 36. Protagoniştii sunt un bărbat foarte înalt şi foarte gras şi o femeie scundă şi slabă. Cei doi nu se cunosc, dar „atârnă“ la propriu unul lângă celălalt în tramvai. Femeia are cu ea o plasă cu roşii şi castraveţi (a urcat la Obor), iar bărbatul poartă servietă.

Proiectul de lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari a primit votul a 273 de deputaţi, 2 au votat contra şi 4 s-au abţinut. Camera Deputaţilor fiind cameră decizională, urmează promulgarea şi publicarea actului normativ, dată de la care va intra în vigoare.

Cade în sarcina administratorului întocmirea corectă a listelor de întreţinere, respectiv repartizarea cheltuielilor conform legislaţiei în vigoare.

Legenda spune că o pensionară din cartier plimba de dimineaţa până seara un bebeluş cu căruciorul prin faţa blocului. Îi cânta în toate felurile, îl legăna, îi vorbea, aruca detalii despre nepotul ei în conversaţiile de convenienţă cu ceilalţi.

Sâmbătă, în Sectorul 3, am văzut o maşină parcată ilegal pe trotuar. Sunt zeci de mii de maşini parcate ilegal pe trotuarele din Bucureşti, dar aceasta era personalizată. Scria mare: www.oradeeducatierutiera.ro. Pe geamul lateral era o carte de vizită: Liviu Zorilă.

În cartierul bucureştean în care locuiesc eu nu există pisici, mi-am zis săptămânile trecute. Doar câini mici şi foarte mici, ciudaţi, agresivi şi mereu puşi pe lătrat. Proprietarii lor, în mare parte pensionari, petrec foarte mult timp în faţa blocului, cu aceşti căţei scoşi să se aerisească.

Organele de conducere ale asociaţiilor de proprietari nu sunt rupte de normele legale aplicabile şi nici nu pot decide într-un mod unilateral, altfel decât prevede legea specială în materie.

Când văd tramvaiul 36 trecând din sens opus mă ia spaima, zice o femeie cu fusta în carouri vernil şi pantofi cu bot de raţă. Tramvaiul 36 trecând în sens opus înseamnă că mai avem de stat încă vreo 15-20 de minute până ajunge la capăt de linie şi întoarce spre noi. Asta dacă nu cumva este deja unul pregătit la capăt de linie, ceea ce nu se întâmplă niciodată.

Intră doi bărbaţi la vreo 60 de ani. Amândoi au pantaloni cu dungă. Unul poartă cămaşă în carouri şi un flanel, celălalt – o cămaşă albă, excesiv de largă, scoasă din pantaloni, şi o şapcă (tot albă, să-l protejeze de soare). Tocmai s-au întors de la tribunal, iar domnul cu şapcă este avocatul.

În asociaţiile de proprietari în care activitatea funcţionează la cota de avarie, pentru că doar două sau trei persoane se implică, suntem în situaţia în care cei ce se implică „reprezintă legea“, încercând a impune anumite aspecte contrare prevederilor legale în materie.

O iniţiativă legislativă a fost primită cu multă speranţă de către proprietari, de către cei care în mod constant se lovesc de un zid al indiferenţei, al mitocăniei şi al propriului interes din partea „aleşilor“.

1 milion de automobile pe 200.000 de locuri de parcare. Citeam acum câteva luni, într-un ziar naţional românesc, despre situaţia parcărilor din Bucureşti. Nu ştiu dacă mai avem nevoie de statistici. Situaţia poate fi observată cu ochiul liber: maşinile nu mai încap în Bucureşti!

Am scris în ultimul an de mai multe ori despre lipsa refugiilor în multe staţii de tramvai din Bucureşti şi am dat ca exemplu una pe care o folosesc eu foarte des, Fabrica de Glucoză. Acolo, în pustiu, vântul suflă mult mai tăios decât printre blocuri, mai ales de când perdeaua de copaci a fost decopertată din faţa câmpului, pentru a face loc branşării autostrăzii A3.