De câţiva ani, în spaţiul public
românesc se vorbeşte tot mai intens despre transformarea oraşelor în oraşe
inteligente şi despre beneficiile majore pe care folosirea soluţiilor smart le
poate avea asupra calităţii vieţii cetăţenilor şi dezvoltării economice.
Asociaţiile de
proprietari care au „sărit” adunarea generală de anul trecut, în acest an, în
primul trimestru, au obligaţia de a convoca adunarea generală.
Primarul trebuie să fie la un click distanţă de cetăţeni! Prioritatea este diigitalizarea administraţiei locale. Aceasta este premisa de la care ar trebui să plece orice administrator al vreunui oraş din România.
Până la începutul acestui an, exista, practic, un singur pol al restaurantelor de top din Bucureşti, unde să găseşti mai multe foarte bune într-un perimetru restrâns.
Restanţele la cotele de întreţinere
generează în primul rând penalităţi de întârziere dar şi bătăi de cap pentru
organele de conducere.
În data de 23.11.2019, de la ora 12:00, Asociaţia Istoria Artei, cu sprijinul Universităţii "Spiru Haret", a organizat un tur ghidat la vila Mathildei Luchian Rădoi(u), clădită în 1896-1897, după planurile arh. N. C. Michăescu (1863-1934) şi decorată de arh. A. Clavel (1875-1916) împreună cu pictorul Ştefan Luchian.
Pe vremuri exista un întins cartier
al Bucureştiului, numit plasa Gorgani, care pornea de la Cişmigiu şi se
oprea aproape de Cotroceni. Era de fapt un ţinut, format din 14
mahalale, mai mari sau mai mici, adică din comunităţi strânse în jurul unei
biserici. Inima acestui cartier era chiar mahalaua Gorgani, situată aproximativ
vizavi de Cişmigiul de azi, în jurul marelui Gorgan, despre care tocmai am
scris în romanul Homeric.
Fragment dintr-o lume întoarsă cu susu-n jos, localizată în burta peştelui şi străbătută de maţe intrate în putrefacţie.
Victoriţa o chema pe mama lui Don Marino. Iar Don Marino e Marian Cuzdrioreanu, cel care a deschis acest restaurant de peste acum 30 de ani. Se pare că toţi cei din familie au avut legătură cu peştele, şi au şi în continuare, şi asta se vede în felul de a face lucrurile.
O listă cu toate restaurantele de lux, cafenelele, ceainăriile şi localurile închise în Bucureşti în acest an. Printre cele mai cunoscute se numără Madame Pogany, Gallo Nero, Bistro Ateneu sau Clubul Ţăranului Român.
Reşedinţa Athanasovici este tipică pentru un hôtel particulier de la cumpăna secolelor XIX-XX, fiind realizată în stil eclectic cu elemente clasicizante; planurile de arhitectură depuse spre autorizare în 1900 nu sunt semnate, fiind menţionat antreprenorul Julius Hraby, dar numele arhitectului Dimitrie Maimarolu este legat de realizarea acestui monument de arhitectură de clasă B
Puţine surse mai amintesc astăzi de primul sediu al Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, realizat în 1874-1876 de către ing. Alfred Gottereau, arh. Paul Gottereau, maimarbaşa Dobre Nicolau şi antreprenorul Maximilian Tonolla.
Cu toate că plimbările în zona Dacia-Ioanid sunt organizate destul de des, pe urmele proprietarilor, arhitecţilor şi antreprenorilor de altă dată, nu am pătruns uşor într-un colţ ascuns al Bucureştiului, Intrarea mareşal Józef Piłsudski, fostă Aleea Năstăsescu/Intrarea Polonă.
Zona cuprinsă între str. Gr. Alexandrescu şi blvd. Iancu de Hunedoara a fost parcelată de un industriaş interbelic, însă suprafeţele mici de teren, problemele de fundaţie şi interesele noilor proprietari au condus la nenumărate abateri.
Matei Gh. Corbescu (1876-1923) a fost un publicist, ziarist şi politician liberal, care a ocupat funcţia de prefect (1908 - 1910) şi de primar al Bucureştiului în perioada februarie - decembrie 1922. Practic el a pregătit momentul încoronării familiei regale la Bucureşti şi lui îi datorăm primul Arc de triumf, după proiectul lui Petre Antonescu. Dincolo de activitatea sa oficială, de numele său se leagă o mică parcelare privată, în zona centrală.
Cercetarea documentelor de arhivă ale fostei bănci Marmorosch Blank au dus la identificarea şi completarea unor informaţii despre trupurile de moşii şi terenurile achiziţionate în 1919-1922, nucleul de mai tărziu al parcelării Jianu-Bordei.
În actuala situaţie politică, nu cred că modificarea
legii asociaţiilor de proprietari este o prioritate şi nu cred că pe agenda
vreunui partid va fi această propunere de modificare.
