Criza întăreşte identitatea naţională a ucrainenilor

Evenimentele din Ucraina au contribuit la creşterea identităţiii naţionale în rândul ucrainenilor, se arată într-o analiză Stratfor ce poartă semnătura lui Eugene Chausovski.

Autorul a călătorit în oraşul Lviv, considerat de acesta unul dintre cele mai europene oraşe ale Ucrainei, şi a constatat că mulţi ucraineni au suferit o transformare emoţională în urma Euromaidanului şi conflictului din est, prin care şi-au redescoperit sentimentul naţional. În opinia sa, Lvivul va juca un rol important în ceea ce priveşte viitorul Ucrainei. 

Oraşul ucrainean Lviv este situat în extremitatea de vest a ţării, la mai puţin de 60 km (37 mile) de frontiera poloneză. Lviv a făcut odată parte din principatul Haliciului, care a inclus părţi din Ucraina şi Polonia de astăzi. Oraşul a fost mult timp cunoscut ca centru al culturii ucrainene, umbrind Kievul ca forţă principală în dezvoltarea unei identităţi naţionale. Lviv a jucat un rol deosebit de important în perioada dintre Primului Război Mondial şi al Doilea Război Mondial, când Ucraina a obţinut pentru prima dată independenţa şi ulterior când Uniunea Sovietică s-a prăbuşit. În timpul tensiunilor din Ucraina ce au avut loc în 2014, oraşul s-a aflat din nou în avangarda istoriei.

Însemnele istoriei europene

Demonstranţii din Lviv au luat cu asalt clădirile guvernamentale locale şi au declarat oraşul independent cu două zile înainte ca protestatari Euromaidanului de la Kiev să-l forţeze pe preşedintele Victor Ianukovici să renunţe la putere şi să fugă în străinătate.

Din toate marile oraşe din Ucraina, Lvivul este cel mai european , atât în ceea ce priveşte istorie cât şi cultura pe care o reprezintă. Oraşul a fost condus de Polonia din secolul al XIV-lea până în secolul al XVIII-lea, când Polonia a fost împărţită de puteri rivale şi apoi a fost controlat de Imperiul Austro-Ungar până la Primul Război Mondial.

După război, naţionaliştii din Lviv au încercat să formeze un stat independent, dar au eşuat în cele din urmă, şi Polonia a recuperat oraşul în 1919. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial oraşul a căzut sub controlul Moscovei ca parte a Republicii Sovietice Socialiste Ucraina. Kievul, prin contrast, se afla sub influenţa Rusiei de trei secole deja. Lvivul poartă însemnele istoriei europene şi are caracteristici distincte faţă de Kiev şi estul Ucrainei. Limba ucraineană predomină pe străzile din Lviv, unde domină şi arhitectură europeană clasică şi gotică.

Steaguri ucrainene şi steaguri europene

Catedrale catolice, cum ar fi Biserica Sfintei Comuniuni şi Catedrala Latină fac parte din istoria veche a oraşului. Pe artera principala Svobodi există un simbol puternic al orientării vestice a oraşului, respectiv un cort memorial dedicat luptătorilor pentru libertate ce au ţinut piept separatiştilor proruşi din est. În apropiere este amenajată o mică baracă înfiinţată de partidul naţionalist Svoboda, condus de liderul Oleh Tiahnibok, originar din Lviv, care a jucat un rol important în timpul demonstraţiilor. Steaguri ucrainene şi steaguri europene pot fi văzute pe fiecare stradă în Lviv. Multe magazine şi cafenele sunt decorate cu galben şi albastru, culorile steagului ucrainean. Peste tot sunt afişe care exprimă sprijinul populaţiei faţă de Kiev în contextul conflictului prelungit cu separatiştii din est.

Atitudinea ucrainenilor s-a schimbat

Eugene Chausovski povesteşte cum s-a întâlnit cu prietenii săi ucraineni în Lviv şi cum a ajuns la concluzia că identitatea naţională se află în plin proces de consolidare. ”În centrul oraşului, în acest decor m-am întâlnit cu câţiva prieteni ucraineni ce aveau aproximativ 30 de ani. Prima mea întrebare s-a concentrat pe ceea ce gândesc ei în prezent despre criza naţională a Ucrainei. Unul dintre ei mi-a răspuns că nu contează părerea oamenilor despre acest conflict deoarece nu se va schimba nimic indiferent de poziţia şi părerile oamenilor. Înainte de plecarea lui Ianukovici aceasta era atitudinea dominantă a tinerilor din Ucraina. Am fost surprins să aud aşa ceva mai ales în contextul tumultos din prezent. Acest cinism contrazice acţiunile anterioare ale prietenii mei apolitici care, pe perioadă Euromaidanului, au devenit interesaţi de ce se întamplă în politică. În timp ce fatalismul era foarte răspândit în rândul populaţiei, atitudinea lor faţă de autorităţi s-a schimbat după izbucnirea protestelor proeuropene în noiembrie 2013 când poliţia a început să bată studenţii ieşiţi să protesteze. Prietenii meu au furnizat alimente şi provizii pentru protestatari şi au fost încântaţi de plecare lui Ianukovici”, relatează Chausovski.

Corespondentul Stratfor îşi continuă relatarea din Ucraina: ”Când Rusia a anexat Crimeea şi a acordat sprijin pentru separatiştii din estul Ucrainei, prietenii mei s-au transformat deodată în patrioţi. Înainte de 2014, nici unul dintre ei nu votase vreodată. La alegerile parlamentare recente au votat. Doi dintre ei au ales partidul preşedintelui ucrainean Poroşenko şi doi au votat pentru partidului radical Sectorul de Dreapta. Alegerea celor din urmă m-a şocat. Când i-am întrebat de ce au ales acest partid radical de dreapta, au spus că acest partid a fost singurul complet angajat să apere naţiunea. În mintea lor, celelalte partide păreau mai mult interesate şi dispuse să se vândă celui mai bun ofertant. Nici unul dintre prietenii mei nu s-a arătat interesat de aderarea Ucrainei la UE, dar toţi au subliniat că Rusia este în mod clar o ameninţare şi Ucraina are nevoie de ajutor pentru a face faţă acestei ameninţări”.

Ucrainenii vor o schimbare cât mai repede

Toţi prietenii lui Chausovski au fost afectaţi de instabilitatea şi conflictul început anul trecut, atât emoţional, psihic cât şi financiar. Creşterea preţurilor, care i-a nemulţumit pe mulţi dintre ei, va continua ca parte a procesului de austeritate şi reformă guvernamentală, care reprezintă calea prin care Ucraina poate obţine fonduri de la instituţiile financiare internaţionale. Disponibilitatea lor de a îndura austeritatea a existat, dar dorinţa de schimbare imediată a situaţiei politice şi economice din ţară i-a determinat să spună că Poroşenko s-ar putea să aibă soarta lui Ianukovici dacă nu se vor vedea rezultate curând.

Sentimentul patriotic va fi greu de contracarat

Un şofer de taxi din Lviv a povestit că viaţa lui s-a înrăutăţit din 2014. Cele mai multe dintre plângerile sale au fost cu privire la economie, respectiv preturile mari la gaze şi alimente şi stagnarea salariilor. În plus, el a subliniat că se simte uşurat că Ianukovici a plecat din Ucraina.

Părăsind Lvivul a devenit clar că oraşele din apropiere resimţeau criza mult mai intens. În drumul spre Kiev, am observat că toate semnele de-a lungul drumului erau tipărite atât în limba ucraineană cât şi în limba engleză, nici unul nu era în limba rusă.

Intrând în centrul oraşului Kiev, am trecut podul peste Nipru, care era acum iluminat cu galben şi albastru. Văzând culori naţionale ale Ucrainei, unul dintre prietenii mei a spus ”Nu este frumos?”. Auzind această vorbă, din partea unui individ care în trecut nu era interesat deloc de evoluţiile politice şi economice ale Ucrainei a demonstrat existenţa unei schimbări mentale pe care o anticipasem anterior. Mulţi ucraineni au suferit o astfel de transformare emoţională.

Identitatea lor s-a schimbat. Ei erau constienţi că războiul cu Rusia va fi dificil şi lung, ştiau că economia este fragilă şi Guvernul va fi în continuare corupt şi influenţat de oligarhi. Cu toate acestea acum se simt mai ucraineni decât se simţeau înainte. Asta nu înseamnă că vor suţine necondiţionat acţiunile guvernamentale. În schimb vor avea mai multe pretenţii din partea politicienilor. S-a produs o schimbare adâncă a sentimentelor pe care le nutreşte populaţia. Guvernul poate la fel de uşor să plece ca şi cel anterior, având în vedere această nouă realitate psihosocială care nu va fi uşor de contracarat. Noile atitudini politice din Lviv vor juca un rol important, atât intern cât şi extern, în modelarea viitorului Ucrainei.