VIDEO Zece ani de la moartea lui George Pruteanu. Moştenirea lăsată de celebrul realizator al emisiunii „Doar o vorbă săţ-i mai spun”

În 27 martie s-au împlinit 10 ani de la moartea lui George Pruteanu, care s-a făcut remarcat prin îndârjirea cu care a militat pentru folosirea corectă a limbii române. Din pasiunea pentru limba română a lui Pruteanu s-a născut şi Legea 500 din 12 noiembrie 2004, cunoscută şi ca „legea Pruteanu”.

Fost jurnalist, om de televiziune, lingvist, critic literar şi politician, George Pruteanu a devenit foarte cunoscut în urma emisiunii „Doar o vorbă săţ-i mai spun” difuzată la sfârşitul anilor ’90 la TVR 1. Un luptător penru folosirea corectă a limbii române, Pruteanu s-a făcut remarcat şi prin criticile aduse manelelor. Pe site-ul pruteanu.ro, într-un fel de jurnal despre manele, George Pruteanu scria în 4 februarie 2004.  

„Am spus şi spun că, faţă de adevărata hrană spirituală (în care intră şi muzica), manelele sunt ca mucegaiul pentru pîine: ceva care alterează. Nu am nimic cu cei care ascultă manele şi nici cu cei care le cîntă; ei pot fi oameni cumsecade (din păcate, prea puţin instruiţi). Eu arăt că «prăjitura» e stricată, avertizez. În rest, e treaba celor care doresc să mănînce prăjituri stricate”, scria lingvistul, care chiar i-a înfruntat într-o emisiune TV pe maneliştii Nicolae Guţă şi Adrian Copilul Minune.

Din postura de om politic, George Pruteanu a intrat în Parlament în 1996 ca senator PNŢCD. În 2000 a fost ales senator PSD, iar în 2003 Pruteanu a demisionat din PSD şi a intrat în PRM-ul condus de Vadim Tudor. „E adevărat, şi eu l-am înjurat pe Vadim şi el pe mine. Aşa a fost la începutul anilor ‘90, apoi am mers pe drumul reconcilierii. Picătura care a umplut paharul şi m-a făcut să plec de la PSD a fost modul în care m-au tratat după votul privind proiectul de modificare a Constituţiei. Am avut şi alte nemulţumiri. Cred că PSD m-a luat în partid ca să mă ţină pe tuşă. Am aceleaşi crezuri ca atunci când m-am înscris în PNŢCD”, explica George Pruteanu decizia sa de a se înregimenta în PRM.

În 2004, George Pruteanu reuşea să îşi vadă împlinit un vis: intrarea în vigoare legea privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice, denumită şi „legea Pruteanu”. Chiar dacă în forma ei iniţială prevedea şi sancţiuni, în forma finală „legea Pruteanu” a fost adoptată fără a prevedea sancţiuni. Actul normativ, care are nouă articole, prevede că „orice text scris sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, trebuie să fie corect din punct de vedere al proprietăţii termenilor, precum şi sub aspect gramatical, ortoepic şi, după caz, sub aspectul punctuaţiei şi ortografic, conform normelor academice în vigoare”.

Legea prevede că este un text cu caracter de interes public „orice text care, în cadrul unor atribuţii de serviciu, este afişat, expus, difuzat sau rostit în locuri publice ori prin mijloace de informare în masă, având ca scop aducerea la cunoştinţa publicului a unei denumiri, a unei informaţii sau a unui mesaj, cu conţinut direct ori indirect publicitar”.

La articolul „legea Pruteanu” prevede că „denumirea, instrucţiunile şi alte explicaţii în limbi străine, relevante pentru consumatorul român, referitoare la produsele comerciale de provenienţă străină, vor fi însoţite de traducerea în limba română, potrivit legislaţiei în vigoare”. Practic, în baza acestei prevederi legislative etichetele produselor importate conţin şi explicaţii în limba română. „Legea Pruteanu” poate fi studiată integral AICI.