Stenogramele întâlnirii între patru ochi dintre Ceauşescu şi Tito, de la Timişoara. Ce-l neliniştea pe iugoslav

Ceauşescu şi Tito într-un Mercedes, pe bulevardul C.D.Loga din Timişoara

Cea mai importantă vizită de rang înalt organizată la Timişoara, după război, a fost cea făcută de preşedintele iugoslav Iosip Broz Tito. Evenimentul a avut loc în 1 februarie 1969, când Tito a fost aşteptat în Gara de Nord de delegaţia română în frunte cu Nicolae Ceauşescu şi primul-ministru Ion Maurer.

În 1 februarie 1969, la Timişoara a avut loc o întâlnire la nivel înalt între Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito, preşedintele Iugoslaviei. Convorbirile au avut loc în sediul Consiliului Judeţean de Partid (actuala Prefectură şi CJ Timiş). 

Ziua următoare, Tito i-a solicitat lui Ceauşescu o întâlnire, pentru o convorbire intimă. Discuţiile au durat 50 de minute şi au fost consemnate de aparatul de stat. Tito era îngrijorat de ţinerea în România a unor manevre ale forţelor militare ale ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia. 

Ceauşescu a spus că nu era vorba de o manevră militară de anvergură, ci de o aplicaţie cu tema forţarea Dunării, la care urma să participe o divizie sovietică, două divizii ungureşti şi a unei divizii din RDG. Dacă această manevră s-ar organiza în Banat, spunea Tito, “Iugoslavia va fi nevoită să protesteze pe lângă guvernul URSS şi României”.

Ceauşescu a arătat că nu este vorba de manevre militare de anvergură, ci de o aplicaţie cu tema „forţarea Dunării”.

„Această aplicaţie a fost inclusă încă în urmă cu trei ani în programul de pregătire stabilită de ţări participante la Tratatul de la varşovia. Ea a fost amânată de mai multe ori de partea română. Ultima dată orientativă pentru ţinerea ei a fost stabilită în luna octombrie 1969. Se prevede participarea alături de unităţile româneşti, a unei divizii restrânse sovietic, a două divizii ungureşti şi – probabil, a unei divizii din RD Germană. Pentru aplicaţie, pe teritoriul RP Bulgaria vor fi dislocate unităţi ale armatei bulgare. Întreaga organizare, ca şi elaborarea planului de desfăşurare a aplicaţiei, revin comandamentului român”, scrie Cezar Stanciu în cartea „Prietenul de la Belgrad”.

Tito voia o colaborare cu România pentru fabricarea unui avion

Tito a spus că ţara sa a luat măsuri speciale de apărare a ţării sale. Pentru nevoile înarmării, au fost prevăzute sume suplimentare în bugetul ţării. Iugoslavia considera că este necesar ca tot armamentul de care are nevoie să fie produs în ţară. Aceasta pentru că în caz de război, furnizorii externi nu ar mai livra piese de schimb. 

“În acest context, Tito a arătat că numeroasele intreprideri iugoslave au trecut sau sunt pe cale de a trece la producţia de armament. Iugoslavia producea aproape întreaga gamă a armamentului de care are nevoie, inclusiv tancuri şi avioane. Tito voia şi producerea de avioane cu viteze supersonice, pentru care ar putea fi stabilită o strânsă colaborare cu România. Ambele ţări doreau să obţină licenţa avionului francez Mirage. 
 

În continuarea convorbirii, Tito s-a interesat dacă personal Ceauşescu a simţit vrei modificare în atitudinea sovetică faţă de România. Întreba acest lucru pentru că Iugoslavia făcea eforturi pentru menţinerea unor relaţii normale cu URSSS după evenimentele din 1968. 

Ceauşescu a arătat că relaţiile României cu URSS şi cu celelalte ţări socialiste evoluează normal”, mai scrie Cezar Stanciu, care a publicat în „Prietenul de la Belgrad” şi stenogramele întâlnirii de la Timişoara.

Întâlnirea de la Judeţeana de Partid

Fiind o întâlnire neoficială, cele două părţi au avut un schimb de păreri despre preocupările din ţările lor cât şi despre problemele internaţionale. Primul care a vorbit a fost Tito. 

„Pe plan internaţional au avut loc modifciări substanţiale. S-a ajuns la o anumită acalmie în problema vietnameză. Se pare că se întrevede o oarecare prespectivă de rezolvare pozitivă a acestei probleme, datorită faptului că s-a ajuns la această întâlnire de la Paris, la care este reprezentat şi Frontul Naţional de Eliberare. Aceasta înseamnă că americanii au suferit un eşec, pentru că ei considerau că vor putea rezolva problema vietnameză pe cale militară, iar acum au ajuns să fie convinişi că o asemenea soluţie nu este posibilă. Experienţa poporului vietnamez a arătat în modul cel mai elocvent că un popor care luptă pentru apărarea independenţei şi libertăţii sale nu poate fi supus pe care militară…În ce priveşte situaţia din Orientul Apropiat, acolo lucrurile se complică tot mai mult. Pe noi ne îngrijorează situaţia de acolo, pentru că s-a ajuns la o confruntare tot mai direct între marile puteri maritime. Conflictul arabo-israelian a ajuns într-un punct mort şi în momentul de faţă nu vedem o ieşire prea uşoară din această situaţia”, a spus Tito.

“Bulgarii sunt tot mai agresivi”

Preşedintele Iugoslaviei a vorbit apoi despre relaţiile bune cu celelalte state, unele dintre ele membre NATO.

“Relaţiile noastre cu Italia nu a fost niciodată mai bună ca acum, în ciuda faptului că Italia este membră NATO. Raporturile economice sunt deosebit de dezvoltate. Cu Franţa, de asemenea, relaţiile noastre se îmbunătăţesc tot mai mult şi acest lucru este foarte important…În legătură cu Grecia, după cum ştiţi acolo a avut loc o lovitură militară, care a fost primită deosebit de negativ în întreaga lume, inclusiv la noi, în Iugoslavia, însă aceasta nu a tulburat reporturile noastre cu Grecia…Pe noi ne îngrijorează cel mai mult situaţia de la frontiera cu Bulgaria, deoarece bulgarii sunt tot mai agresivi, negând neîntrerupt existenţa naţiunii macedonene, şi se înţelege, o asemenea manieră de abordare a problemei nu poate fi favorabilă liniştei în Balcani…De asemenea vreau să amintesc Austria, ţară cu care noi avem relaţii foarte bune…Noi am condamnat deosebit de dur invadarea Cehoslovaciei de către cele cinci ţări socialiste. ..Relaţiile noastre cu polonezii sunt foarte slabe, cu Germania democrată avem unele relaţii, cu Ungaria raporturile noastre sunt ceva mai bune. Pentru România, popoarele noastre au simpatii deosebite, există şi puţină îngrijorare, deoarece problema independenţei României are multă tangenţă cu independenţa noastră… În ce ne priveşte, nu am fîăcut nimic pentru a dezvolta în rândul poporului ura împotriva Uniunii Sovietice, pentru că noi facem distincţie între conducătorii sovietici şi popoarele Uniunii Sovietice, iar poporul nostru înţelege acest lucru”, a mai punctat Tito.
 

Dezvoltarea relaţiilor americano-iugoslave

Relaţiile Iugoslaviei cu Statele Unite al Americii au fost şi ele foarte bune în acel an 1969, schimburile comerciale fiind în creştere. 

“Înainte de a-şi încheia mandatul de preşedinte, Johnson mi-a trimis două mesaje prin care îşi exprima dorinţa ca relaţiile americano-iugoslave să se dezvolte şi acesta pentru că are admiraţia faţă de felul cum îşi apără Iugoslavia independenţa şi punctele sale de vedere. Nixon, de asemenea, mi-a trimis un mesaj, în care arată că şi el se pronunţă pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor americano-iugoslave. Politica noastră externă, relaţiile noastre internaţionale se dezvoltă cu toate acele ţări, care doresc să colaboreze, să aibă relaţii cu noi pe baza deplinei egalităţi în drepturi. Se înţelege, nu vom permite nimănui, nici SUA, nici unei alte ţări să se amestece în treburile noastre interne ”, a mai spus cel cunoscut ca “mareşalulTito”, care a preşedintele Iugoslaviei între 1953 şi 1980. 
 

“Trebuie să acţionăm în direcţia îmbunătăţirii relaţiilor cu Uniunea Sovietică”

Apoi, în calitate de gazdă, a luat cuvântul Nicolae Ceauşescu. Mai întâi a vorbit despre poziţia României faţă de invazia Cehoslovaciei de cele cinci ţări ale Pactului de la Varşovia. 

“Noi considerăm că această acţiune a adus mari daune ţărilor socialiste, mişcării comuniste şi muncitoreşti şi în general cauzei securităţii în Europa. Este clar că problema nu a fost rezolvată complet şi nu va putea fi rezolvată până când trupele sovietice nu vor fi retrase din Cehoslovacia. Am considerat că, idiferent de deosebirile de păreri în ce priveşte situaţia din Cehoslovacia, trebuie să acţionăm în direcţia îmbunătăţirii relaţiilor cu Uniunea Sovietică şi cu celalte ţări…Am constatat că există o anumită dorinţă şi din partea URSS, şi a altor ţări de a ajunge la o anumită îmbunătăţire a situaţiei şi a relaţiilor dintre noi. Am avut chiar şi o convorbire telefonică cui Brejnev, la iniţiativa lui, în problema organizării unor întâlniri a ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia, care se prevede să aibă loc în decembrie, dar care ulterior s-a amânat…Este adevărat că şi noi, imediat după evenimentele din Cehoslovacia, am avut situaţia aceasta de sistare a livărărilor de armament din partea sovieticilor. Ulterior, însă, ceea ce trebuia livrat pentru anul trecut, a fost livrat…În ceea ce priveşte relaţiile economice, ele sunt, oarecum bune…deci, am putea spune că, în general, ca în momentul de faţă relaţiile cu URSS merg satisfăcător şi există o anumită dorinţă pentru dezvoltarea lor”, a spus Nicolae Ceauşescu. 

“Avem relaţii bune cu Franţa”

Ceauşescu a trecut apoi în revistă şi relaţiile României de pe plan extern.

“Cu bulgarii, lucrurile merg în general bine; în presa lor au apărut puţine atacuri la adresa României, ca de altfel şi în presa sovietică. De asemenea, cu maghiarii lucrurile merg bine. În ultimul timp lucrurile au început să meargă bine şi cu RD Germană. Cei care au fost şi sunt cei mai activi în criticarea României sunt polonezii, deşi relaţiile economice dintre noi sunt destul de bune... Cu celelate state din Europa, relaţiile noastre s-au dezvoltat bine în a doua jumătate a anului. Avem relaţii bune cu Franţa. Guvernul francez şi-a manifestat destul de activ dorinţa de a dezvolta relaţiile cu România. De asemenea, cu Italia relaţiile noastre sunt foarte bune, cu Turcia se dezvoltă mai bine. Şi cu Grecia, în ultimul timp lucrurile merg mai bine. Cu RFG avem relaţii bune şi trebuie spus că se observă o preocupare din partea lor de a nu se încorda lucrurile…N-am vorbit nimic de relaţiile dintre România şi Iugoslavia, întrucât ele sunt foarte bune şi în viitor se vor dezvolta şi mai mult. am dori să avem asemenea relaţii şi cu celelalte ţări vecine”, a mai spus Ceauşescu. 

În ce priveşte relaţiile cu SUA, din punct de vedere economic ele sunt la un nivel destul de scăzut, se plângea Ceauşescu. “În schimbul de mesaje cu Nixon s-a subliniat dorinţa de a se întări şi dezvolta aceste relaţii”, a punctat şeful de stat român.

“În acest an am prevăzut un program de majorare a salariilor”

Convorbirile s-au întrerupt la ora 13.30. Ele au fost însă reluate la orele 17.00, urmând ca cei doi şefi de state să discute despre situaţia ţării lor şi problemele relaţiilor bilaterale. 

“Bilanţul pe anul trecut în industrie s-a încheiat cu rezultate bune. Pe trei ani avem un ritm de creştere la producţia industrială de peste 12%, iar prevederile pe acest an sunt superioare prevederilor planului cincinal. Producţia agricolă a fost influenţată anul trecut de seceta de pe care am avut-o, însă păe trei ani avem o creştere de 12% . În ce priveşte comerţul extern, a crescut şi exportul şi importul. Luând pe total, avem o balanţă pozitivă de 200 milioane lei valută cu ţările din CAER. Cu ţările capitaliste avem un deficit de câteva sute de milioane lei valută. În acest an am prevăzut un program de majorare a salariilor. Am început deja cu profesorii şi învăţătorii, cărorar li s-au majorat salariile cu 19%. De asemenea, de la 1 februarie, se majorează salariile în industria uşoară şi alimentară cu 14-15%... Ne-am propus să realizăm un volum mai mare de construcţii de locuinţe, în aşa fel ca în 1969-1970 să realizăm 100.000 de apartamente în plus faţă de plan….Situaţia din ţara noastră este bună, atmosfera, de asemenea. Există o unitate deplină. De asemenea, există poziţie bună din partea naţionalităţilor conlocuitoare -  germani, maghiari şi altele”, a mai spus Ceauşescu. 

La întâlnirea de la Timişoara, din partea română au mai participat Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, Emil Bodnăraş, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, Chivu Stoica, secretar al CC al PCR, Manea Mănescu, preşedintele Consiliului Economic, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor extrene, Aurel Mălnăşan, ambasadorul României la Belgrad. Din partea iugoslavă au venit la Mialko Todorvovici, secretar al Comitetului Executiv al CC al UCI, Kiro Gligorov, Vladimiri Popovici, secretar general al preşedntelui republicii, Mişo Pavicevici secretar de stat pentru afacerile externe şi Iksa Petrici, ambasadorul Iugoslaviei la Bucureşti.

Au vizitat şi fabrica Electrometal
 

Şefii de stat au fost îmbarcaţi în limuzine decapotabile Mercedes, iar pe tot traseul pe care s-au deplasat erau întâmpinaţi de mii de timişoreni care fluturau steaguri iugoslave şi româneşti.
 

În cadrul vizitei de prietenie de la Timişoara, Tito a făcut o vizită la fabrica Electrometal. În cele cinci zile petrecute împreună la Timişoara, Ceauşescu şi Tito au luat masa la restaurantele Palace, la Continental şi la vila Internaţional.

Vă mai recomandăm:

Cum decurgeau întâlnirile dintre Ceauşescu şi liderii străini: pepene adus cu MIG-ul pentru Tito şi zeci de mii de oameni scoşi în stradă pentru dictator

„Războiul Rece“ dintre România şi Serbia, pentru Banat. Evacuarea armatei sârbe şi instaurarea primei administraţii româneşti, în anul 1919

Stenograme din arhivele moscovite. Cum a încercat Tito să-l convingă pe Stalin să-i cedeze Timişoara şi Reşiţa

Pădurea de lângă Timişoara unde au vânat Hruşciov, Tito, Jivkov, Honneker, Ceauşescu sau Dej. Domeniul are acum chiar şi un heliport