O familie din Olt îşi caută ruda dispărută de 15 ani. „În 2003 am vorbit ultima dată, zicea că-l ia şi pe fratele lui în Italia, iar de-atunci...“
0
Fratele şi cumnata unui bărbat din judeţul Olt plecat de acasă de la 14 ani încearcă să dea de urma rudei lor. Ultima dată au vorbit în 2003, pe când bărbatul se afla în Italia.
Gheorghe Staicu, sau George, cum îi spuneau prietenii şi apropiaţii, născut la 3 decembrie 1977, a plecat de acasă, din comuna Vulpeni, judeţul Olt, de la 14 ani, a povestit cumnata sa, Liliana Staicu. Crescut de bunici, cărora mulţi ani după le-a trimis scrisori înduioşătoare, într-o zi a visat să scape de viaţa grea şi a luat calea străinătăţii. A lucrat mai întâi în Grecia, într-o fermă, după care s-a hotărât să plece în Italia. Cu fraţii rămaşi în ţară vorbea din când în când, nu des, pentru că nu aveau telefoane mobile şi nici posibilităţi materiale, iar convorbirile telefonice pe atunci erau un lux, a povestit cumnata.
De la plecarea din ţară, „cu un buletin în mână şi atât“, pe George cei doi fraţi rămaşi acasă nu l-au mai văzut decât în fotografiile pe care tot rar le mai trimitea în ţară. Cu aceste fotografii fratele cu trei ani mai mic al lui George încearcă acum să-i dea de urme în Italia, ultima destinaţie de care familia ştia fiind Torre Boldone, din provincia Bergamo, o adresă rămânând pe ultimul pachet trimis de George rudelor din ţară.
„Aflase că făcusem copilul şi ne-a trimis un pachet: jucării, haine pentru el...“, şi-a amintit cumnata Liliana. Ultima dată au vorbit înainte de sărbătorile din iarna 2003/2004, după care nu s-au mai auzit. Stabiliseră ca şi fratele său, soţul Lilianei, să meargă în Italia, cu atât mai mult cu cât copilul avea probleme de sănătate, ulterior suferind 11 operaţii chirugicale, şi aveau nevoie de bani.
„Ultima dată în 2003 am vorbit cu el. Ne suna rar, nu aveam un telefon fix, ne suna la o vecină, telefoanele mobile erau cum erau, costa mult convorbirea... Şi în 2003 am vorbit ultima dată. I-a spus soţului că-l ia acolo, în Italia, şi n-am mai auzit de el. Cred că avea atunci mai mult de 8-9 ani de când era în Italia. Indiferent cum ar fi, vrem să ştim şi noi ceva. Că trăieşte, că are o familie... Asta am zis şi noi, să ştim, dacă în caz că s-a întâmplat ceva rău... Ultima dată spunea că este cu o fată, dar... Îmi pare rău că n-a apucat să plece soţul meu cu el. Eu aveam băiatul şi, de când l-am născut, a avut probleme de sănătate, şi asta l-a reţinut în ţară atunci. Copilul are 11 operaţii. Îi tot spunea soţul: «Vin! Vin, dar vino tu mai întâi în ţară!», dar nu s-a mai întâmplat“. Între timp vecina la care George suna pe fix s-a prăpădit şi o vreme rudele s-au împăcat cu ideea că, cel mai probabil, bărbatul este bine, dar nu-i poate contacta.
Deşi în toţi aceşti ani i-au dus dorul lui George, lipsa posibilităţilor materiale i-a făcut să nu plece să-l caute în Italia. În cele din urmă, o vecină care lucrează şi ea în peninsulă le-a dat ideea să contacteze publicaţia românilor din Italia, Rotalianul, i să încerce astfel să-i dea de urmă.
„Ne-am gândit că aşa s-au găsit şi alţii. Nu ştiu, poate cineva îşi aminteşte de George, sau Gheorghe, Staicu din acea perioadă, poate ştie ceva... Inima îmi spune că este undeva, că trăieşte. Au mai fost cazuri în care au suferit accidente, şi-au mai pierdut memoria... Vrem să ştim ce e cu el, poate are nevoie de ajutor...“, a mai spus cumnata bărbatului plecat de acasă pe când era încă un adolescent şi pe care îl cunoaşte din copilărie, au copilărit în acelaşi sat, chiar dacă niciodată nu s-au întâlnit de când fratele lui George şi-a întemeiat familie. „Aşteptăm orice semn şi vom merge în Italia“, a încheiat femeia din Olt, sperând că veştile din comunitatea românilor din Italia nu vor întârzia să apară.
Se încarcă comentariile...
