Tânărul care deţine secretele omului ce ar fi putut schimba omenirea: „Vreau să fac ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic“

Tânărul care deţine secretele omului ce ar fi putut schimba omenirea: „Vreau să fac ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic“

Rareş Zotescu (cu hanorac negru) alături de mentorul său Justin Capră

Un tânăr de 26 de ani, de profesie asistent medical, specializat în kinetoterapie, este singurul român care deţine secretele motoarelor de mic litraj cu consum redus de combustibil inventate de inginerul Justin Capră (1933-2015), probabil cel mai prolific inventator al ultimilor ani, din România.

Rareş Zotescu este ucenicul care i-a stat alături profesorului în ultima parte a vieţii, iar acum fiecare zi o petrece cu gândul că trebuie să ducă mai departe proiectele începute alături de mentorul său.

Rareş n-a moştenit de la Justin Capră doar secretele invenţiilor care ar putea revoluţiona industria auto, ci şi lupta cu sistemul, cu birocraţia şi cu vidul legislativ din România. Deşi prototipurile de automobile semnate de Justin Capră şi Rareş Zotescu au fost premiate în toată lumea la saloanele internaţionale de inventică, în România nu pot fi înmatriculate, aşadar nu pot circula pe drumurile publice. Sunt doar ”piese de muzeu” admirate la expoziţii sau direct în curtea atelierului din Filipeştii de Pădure, unde elevul şi profesorul au lucrat cot la cot timp de cinci ani. 

 În ciuda acestor piedici, Rareş a decis să rămână în ţară. Pur şi simplu respectă crezul mentorului său: ” vreau să fac ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face”.

Rareş era doar un puşti pasionat de mecanică atunci când l-a cunoscut pe omul care avea să-i schimbe viaţa. S-au întâlnit întâmplător într-un magazin auto-moto din Filipeştii de Pădure, iar primul dialog între ei a fost provocat de o coincidenţă care avea să le unească destinele până dincolo de moarte.

”Pur şi simplu am comandat amândoi acelaşi tip de piesă rară. Din vorbă-n vorbă, ne-am împrietenit şi l-am chemat la mine la atelier să-i arăt ce fac, pentru că şi eu, la rândul meu, lucram la mici invenţii. Atunci mi-a propus să lucrez cu el”, povesteşte Rareş.

Profesorul Justin Capră s-a mutat chiar de a doua zi în atelierul ucenicului său şi a devenit un membru al familiei Zotescu. Din păcate, o afecţiune cronică şi o bacterie luată din spital imediat după o intervenţie chirurgicală i-au curmat viaţa bătrânului profesor când acesta împlinise 82 de ani. Totuşi, cinci ani de muncă făcută din pasiune au fost suficienţi pentru ca Rareş să se infecteze şi el cu microbul inventicii.

”Primul proiect pe care l-am lucrat cu domnul profesor a fost Galaxy, o maşinuţă complexă, de vară, cu un motor de 49 de centimetri, modificat de noi pentru a avea un consum extrem de mic, de 1,5-2 litri de combustibil la suta de kilometri. Aproape toate proiectele sale aveau acest scop, consum minim de combustibil şi să fie prietenos cu mediul. Avea el acest fix. Ne certa tot timpul când ne vedea că plecăm la drum două peroane cu o maşină de cinci persoane. Ne cerea să oprim în staţie să mai luăm trei oameni cu noi în maşină”, povesteşte Rareş Zotescu.

Cu puţin timp înainte ca diabetul, care-l măcina de ceva vreme, să înceapă să-şi arate colţii, inventatorul Justin Capră lucra cu ucenicul său la un al doilea prototip de vehicul cu consum redus de combustibil. Ştia că lucrează pentru maşinile viitorului, nicidecum pentru industria auto din acei ani. Pregătea împreună cu Rareş o maşină cu motor de 110 cm, evident cu consum redus de combustibil. Era, spune Rareş, un vehicul jumătate maşină, jumătate avion ”cu roţi de ATV, iar partea din faţă a caroseriei era de la un planor. Caroseria era făcută din lut, peste care am turnat fibra de sticlă”.

Proiectul nu a fost finalizat. În ultima parte a anului 2014, profesorul începuse să se simtă din ce în ce mai rău, iar în data de 19 ianuarie 2015 s-a stins din viaţă la Spitalul Judeţean din Ploieşti.

”Noi am stat cu dânsul când era la spital. Am zis că-şi revine, deşi asistentele ne spuneau că este rău şi că ar trebui să mergem să-l salutăm pentru ultima oară. Mie nu-mi venea să cred pentru că era lucid, vorbea cu noi. Am stat la capătâiul dumnealui, vorbeam în permanenţă, îl încurajam, îi spuneam că-l aştept acasă pentru că avem de terminat mai multe proiecte. Asta îi plăcea lui să audă! La un moment dat mi-a zis să-l aştept puţin pe hol că vrea să se odihnească. Mi-era aşa... să ies pe hol, pentru că ştiam că fiecare secundă contează. Dintr-o dată au început aparatele să piuie şi am chemat asistenta. Am văzut că pulsul a luat-o razna, i s-a făcut resuscitare, şi-a revenit un pic, s-a uitat la mine cu nişte ochi de care îmi aduc aminteşi acum, m-a strâns tare de mână şi apoi a închis ochii pentru totdeauna. Eream  acolo eu, tata şi încă câţiva prieteni”, îşi aminteşte Rareş ultimele clipe petrecute fizic alături de mentorul său.

Spunem fizic, pentru că, peste timp şi spaţiu, inventatorul Justin Capră avea să revină în visele lui Rareş şi să-l îndrume cum să rezolve probleme care îi dădeau bătăi de cap în atelier. Una dintre aceste experienţe paranormale au fost descrise de Dan Zotescu, tatăl lui Rareş. În atelier se lucra la un nou vehicul, însă nici Rareş, nici tatăl lui şi nici Zoltan Kiss, un alt inventator din Ploieşti, nu găseau o cale să pornească motorul ”Făcusem noi ceva, nu montasem ceva bine, dar nu îneţelegeam ce. Într-o sâmbătă dimineaţăl Zoltan a venit cu ideea să schimbăm setul motor. Ne-am apucat de treabă, fără să-l mai trezesc pe Rareş care stătuse toată noaptea în atelier. Pe la 9 dimineaţă intră în garaj Rareş, cu ochii plânşi şi ţipă la noi: «Băă, ce-aţi făcut? Aţi demontat setul motor? La carburator e problema, a venit profesorul şi mi-a spus!». Vă daţi seama că noi am rămas aşa...Apoi şi-a dat seama că a făcut o gafă şi ne-a explicat că în realitate îl visase pe domnul profesor care îi spusese în vis care este problema de nu porneşte maşina”, povesteşte Dan Zotescu.

După ce au respectat sfaturile primite de Rareş în vis de la Justin Capră, maşina a pornit şi funcţionează şi astăzi.

Deşi au trecut patru ani de la moartea marelui inventator, Rareş îi poartă încă o amintire vie. Îşi aduce aminte cu drag de mirarea profesorului atunci când a aflat că puştiul de nici 17 ani nu ”sparge seminţe în centrul comunei” cot la cot cu tinerii de vârsta lui, nu merge în cluburi, nu bea şi nu fumează. S-a mirat şi mai mult atunci când acelaşi puşti aştepta cu nerăbdare să meargă cu profesorul cu 60 de ani mai în vârstă prin tot felul de cimitire auto doar să caute bucăţi din fier.

”Pur şi simplu mergeam la centrele de fier vechi şi ce găseam acolo la aia ne rezumam şi gândeam cum să le asamblăm ca să iasă ceva. Aşa a făcut şi dânsul toată viaţa”, spune Rareş.

Profesorul a crezut în Rareş Zotescu. Momentul cheie când a avut certitudinea că are lângă el pe cineva care îi poate continua munca a fost atunci când i-a recunoscut puştiului o idee de geniu, apreciată ulterior la primul salon de inventică la care a participat împreună cu ucenicul său.

Profesorul l-a găsit într-o zi pe Rareş meşterind la un soi de vehicul care părea mai degrabă o greşeală din punct de vedere tehnic. ”Era o bicicletă la care ataşasem roţi de maşină pe care le pusesem înclinate, nu paralel. A strigat la mine: «Bă copile, ce faci aici?» I-am explicat că montate oblic, suprafaţa de frecare este mai mică, iar vehiculul poate fi manevrat mai uşor”, povesteşte Rareş despre prima lui invenţie apreciată de profesorul său, prezentată ulterior la un salon de inventică.

Deşi idei sunt, prototipuri există fizic în garaj, investitorii români nu sunt deloc interesaţi să le producă în serie. Asta a fost marea supărare a profesorului Capră, iar astăzi, a tânărului Rareş Zotescu. Ambii au refuzat oferte din Japonia, din Austria, din America sperând că într-o bună zi un român va investi în ideile lor. Până una alta, Rareş Zotescu aşteaptă ca ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, să-şi ţină promisiunea făcută: ”Avem nevoie doar de un ordin de ministru pentru a putea înmatricula maşinuţele noastre ca să putem circula cu ele pe drumurile publice măcar”, speră Rareş Zotescu.

Cine a fost Justin Capră

Justin Capră este probabil unul dintre cei mai prolifici inventatori români, cu proiecte revoluţionare în special pentru industria auto-moto. S-a născut în anul 1933, în comuna prahoveană Măgureni. Este absolvent al Şcolii Superioare de Aviaţie, iar studiile au fost echivalate la Institutul Politehnic din Bucureşti în anii 50.

Probabil cea mai cunoscută dintre invenţiile sale este rucsacul zburător, dar nicidecum aceasta nu este şi cea mai valoroasă. Toată activitatea şi-a dedicat-o ideii de a realiza un motor care să consume şi să polueze cât mai puţin.
Pe lista celor mai apreciate invenţii care poartă semnătura Justic Capră sunt:

Automobilul Virgilius

În 1955, construieşte un automobil - VIRGILIUS - cu două roţi, prima invenţie omologată ca atare; echipat cu un motor de avion, de 105 CP, vehicul ce atingea 300 km/oră şi cântarea 250 kg;

Aparate de zbor individuale

Elicopterul portativ

Automobilul SARMIS- o maşina nepoluantă, fără volan şi fără pedalier, comenzile facându-se de la un buton aşezat pe carcasa fotoliului.

Motoreta OROLES alimentată de acumulatori

Triciclul Troty un triciclu pliabil cu motor electric integrat în butucul roţii de direcţie

Automobilul hibrid Oblio

Automobilul Oblio 3C a fost vedeta Salonului Inventika, premiat cu Eco-Prize de Federaţia Internatională a Asociaţiilor de Inventatori. Este un vehicul între scuter şi maşină, cu motor integrat în roată, automobilul funcţionează pe bază de curent electric, 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: