Generalul român care a trăit pe viu puciul de la Moscova din 1991: „Îmi amintesc momente în care nu aveam ce mânca“

Fost şef al Colegiului Naţional de Apărare şi absolvent al Academiei Statului Major al Armatei Ruse, generalul Gheorghe Balaban are în CV studii şi burse inclusiv în Germania, SUA şi Marea Britanie. În 1991, a fost martor al puciului de la Moscova şi al destrămării fostei Uniuni Sovietice.

Constantin Gheorghe Balaban s-a născut la 13 mai 1946 la Curtea de Argeş. Primii ani ai copilăriei i-a petrecut în oraşul Meşterului Manole, apoi s-a mutat la Tecuci, unde tatăl său, militar de carieră, a fost repartizat după absolvirea Şcolii de Război. S-a reîntors la Curtea de Argeş pentru clasa a doua, dar a urmat o altă perioadă de peregrinări, cauzate de profesia tatălui, în Caracal, Roman şi Piteşti.

În clasa a VII-a a revenit în Argeş, unde a terminat gimnaziul şi apoi o parte din liceu la Ion C Brătianu, unde a fost coleg de clasă cu pictorul Sorin Ilfoveanu. A urmat apoi, timp de 4 ani, Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, pe care a terminat-o cu gradul de locotenent, după care şi-a început primii ani de carieră militară într-o garnizoană din municipiul Slatina.

Locţiitor de comandant la o mare unitate de artilerie la doar 35 de ani

După numai trei ani, Gheorghe Balaban a fost selecţionat să participe la un concurs de admitere la Academia Militară pentru Facultatea de Comandă şi Stat Major. În anul 1971 a fost candidat pentru grupa specială de locotenenţi, o grupă experimentală acceptată de ministrul Apărării de la vremea respectivă. Aici a fost declarat admis al treilea. După doi ani, în perioada 1971-1973, a urmat cursurile Facultăţii de Comandă şi Stat Major din Academia Militară.

În 1977, cu gradul de locotenent major, Balaban a devenit comandant de batalion de artilerie. A fost prima sa comandă importantă în armata română. Aici a avut subalterni un număr mare de ofiţeri superiori. În anul 1981, Gheorghe Balaban era deja prim locţiitor de comandant la o mare unitate de artilerie de elită din armata română. Era vorba de Brigada a VIII-a Artilerie Tunuri de la Focşani, cea care a devenit în prezent Brigada a VIII-a Artilerie Mixtă şi a fost luată în evidenţa structurilor NATO.

La un pas de moarte în timpul Revoluţiei din 1989

Un moment cu totul special din viaţa lui Gheorghe Balaban a fost Revoluţia din 1989: „Revoluţia m-a prins în postura de cadru didactic în Academia Militară. Aveam gradul de locotenent-colonel. În prima etapă a revoluţiei rolul meu a fost nesemnificativ, însă în momentul de cotitură, atunci când s-a spus că „Armata e cu noi!”, am intrat în acţiune. Am reuşit să evit pierderi de vieţi omeneşti sau vătămări grave în rândul personalului Academiei. Mă refer la grupele de ofiţeri şi cadre didactice. Am fost inclus, continuă generalul, într-o grupă operativă la nivelul conducerii Academiei şi în felul acesta am trecut la o altă organizare. Era atunci o lipsă de coordonare chiar şi între etaje, nu mai vorbesc la nivelul clădirilor. Cum nu vroiam să mor din prostia altora, am cerut conducerea grupei operative la nivelul Academiei, comandă care mi s-a şi acordat. În această situaţie am primit o misiune pe timp de noapte cu o deplasare pe o direcţie necunoscută. Lucrurile erau foarte neclare. Acest ordin îl primisem de la colonelul Ioan Stănică, şeful de atunci al Academiei. Am văzut ulterior că mulţi au căzut şi au fost răniţi, însă nu din subordinea mea. Sentimentul de teamă chiar a existat. În prima misiune ne aflam pe Ştirbei Vodă şi, când a început să se tragă foarte aproape de sediul Radiodifuziunii Române, am făcut un salt pe jos de aveam impresia că toate cartuşele vin spre mine. Tot atunci au apărut şi nişte tancuri, iar unul dintre ele a întors foarte aproape de mine. Militarii care mă însoţeau au tras atunci cu armele automate într-un bec care lumina zona şi aşa am reuşit să scap. Puteam să fiu o victimă, ca multe altele în acele zile”, declara la câţiva ani după Revoluţie generalul Gheorghe Balaban.

La câteva luni de la Revoluţie, Gheorghe Balaban a fost chemat la Direcţia Cadre a Ministerului Apărării Naţionale, acolo unde i s-a comunicat că va avea o misiune în străinătate. A acceptat fără să ştie unde şi despre ce era vorba. A aflat ulterior că va merge la studii la Moscova. Era vorba de Academia Statului Major General al Armatei Ruse. Aici, studenţii aveau cel mai mic grad pe acela de colonel şi funcţii de comandanţi de stat major sau comandanţi de divizie.

„Am plecat atunci 10 ofiţeri români la Moscova, toţi dintre cei mai buni comandanţi de regimente la vremea respectivă. Am fost numit şeful grupului ofiţerilor români care s-au pregătit la această Academie. Am absolvit în 1992 şi am primit certificatul de ofiţer cu înaltă pregătire operativ-strategică, valabil în întreaga lume. Am prins atunci, în Rusia, puciul din august 1991, inclusiv momentul din decembrie 1991, când s-a destrămat practic fosta Uniune Sovietică. Îmi amintesc că am trăit la Moscova şi momente în care nu aveam ce mânca. Şi asta fiindcă aveam asigurate doar cazarea şi studiile. Paradoxul a fost că după ce ne-am întors în ţară eram priviţi ca nişte leproşi, fiindcă studiasem la Moscova. Eram văzuţi atât de prost, ca şi cum am fi fost agenţi KGB”, îşi amintea acum câţiva ani generalul Balaban. După absolvirea studiilor de la Moscova, Gheorghe Balaban să se reîntoarcă la catedră, la Academia Militară.

S-a întâlnit cu secretarul general ONU 

În anul 1994, la ordinul generalului Dumitru Cioflină, şeful statului major general al armatei române, Gheorghe Balaban a fost trimis iarăşi la studii, de data aceasta în Occident, în Germania, acolo unde a urmat cursul Colegiului de Studii Strategice la Centrul European pentru Studii de Securitate. În cadrul acestui curs, Gheorghe Balaban a avut şi prima deplasare peste ocean, în Washington DC, la Pentagon şi la Departamentul de Stat. A fost inclusiv la New York, la sediul Naţiunilor Unite, acolo unde s-a întâlnit cu secretarul general ONU la vremera respectivă, dr. Buotros Boutros-Gali. La întoarcerea în ţară, Gheorghe Balaban a fost avansat în funcţie şi a înfiinţat Centrul de Comandă şi Stat Major din Academia de Înalte Studii Militare. Lucrurile nu s-au oprit aici şi în 1995 a fost selecţionat pentru a participa la un alt curs în Occident, şi anume cursul Colegiului Regal pentru Apărare de la Londra. Aici a avut trei călătorii de studii, în întreaga Scoţie, în întreaga Europă şi apoi în America de Sud. A participat la discuţii şi întâlniri cu şefi de state şi miniştrii ai Apărării din ţările respective.

La revenirea în ţară, Gheorghe Balaban a fost numit şeful Colegiului Naţional de Apărare, o instituţie de învăţământ post universitară. Instituţia avea misiunea de a asigura pregătirea în domeniul Securităţii şi Apărării pentru generali şi ofiţeri din Ministerul Apărării, Ministerul de Interne şi din Serviciile Speciale de Informaţii, precum şi instituţiile fundamentale ale statului cu atribuţii în domeniul securităţii. În 1997, Gheorghe Constantin Balaban a fost avansat la gradul de general, păstrând în acelaşi timp conducerea aceleiaşi instituţii. În 1999 a fost numit şeful Colegiului Superior de Stat Major, cea mai înaltă formă de pregătire, de această dată din domeniul militar. Aici şi-a desfăşurat activitatea până în anul 2002, când, la împlinirea vârstei de 56 de ani, a trecut în rezervă. În 1996 a câştigat bursa „Manfred Woerner”, acordată pentru prima dată de guvernul Marii Britanii unui ofiţer român, iar din 1997 este doctor în ştiinţe militare.