Femeia care salvează anual sute de copii prematuri români: „Suntem la ani-lumină distanţă faţă de ce se întâmplă în Vest“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Diana Călin Gămulescu vorbeşte despre Asociaţia Prematurilor, o organizaţie pe care a înfiinţat-o pentru ca alţi părinţi care au copii născuţi prematur să nu fie nevoiţi să treacă prin greutăţile pe care ea le-a întâmpinat după naştere. Centrul acesta a devenit, cum spune ea, „jobul ei de fapte bune“, de care se îngrijeşte zilnic, de cinci ani.

Consultant în comunicare, cu 17 ani de experienţă dobândiţi în corporaţii, agenţii de publicitate şi PR şi antreprenoriat civic, Diana Călin Gămulescu se implică, de cinci ani, în proiecte pentru ajutorarea părinţilor cu copii născuţi prematur. A înfiinţat Asociaţia Prematurilor, prin care dezvoltă diverse programe dedicate acestora, părinţilor lor, dar şi personalului medical din Neonatologie. Tot Diana Călin Gămulescu a pus bazele primului centru multidisciplinar de monitorizare a prematurului după externare din România, anume Centrul de Excelenţă în Prematuritate.

În acest centru se fac evaluări gratuite pe specialităţi, precum neonatologie, kinetoterapie, psihologie şi logopedie, oferite de specialiştii cooptaţi în proiect. Serviciile sunt gratuite şi se adresează atât familiilor cu prematuri, cât şi celor cu bebeluşi care au avut complicaţii la naştere. Diana Călin Gămulescu vorbeşte despre ce a determinat-o să demareze aceste iniţiative, cât de greu este un astfel de centru de întreţinut şi care sunt condiţiile din maternităţile şi spitalele româneşti, unde nu există decât 500 de locuri pentru astfel de cazuri. 

„Weekend Adevărul“: Când şi cum a luat fiinţă Asociaţia Prematurilor? A existat un motiv personal când aţi decis să întreprindeţi programe dedicate copiilor născuţi prematur?

Diana Gămulescu:

Asociaţia Prematurilor este o continuare a experienţei trăite de familia noastră acum şapte ani. A fost atât de greu să ne vedem copiii la limita supravieţuirii, iar noi am fost aşa dărâmăţi de tot ce am trăit atunci, încât ne-am dorit să nu lăsăm lucrurile aşa. Am decis să ne implicăm şi să încercăm să îmbunătăţim cu ceva toată această traumă, atât pentru părinţi, cât şi pentru eroii în scutece, cum le spun eu. Eu de cinci ani mă implic zilnic în proiecte unice pentru aceste familii. A devenit jobul meu de fapte bune. 

Imagine indisponibilă

Cum şi cu ce resurse aţi început această serie de fapte bune?

Am început cu o comunitate online de părinţi, care era efervescentă şi avidă să comunice, să afle, să se descarce emoţional. Apoi, cu un proiect de awareness (n.r. – conştientizare) legat de prematuritate, preluat de la EFCNI din Germania (n.r. – European Foundation for the Care of Newborn Infants), partenerul nostru de astăzi. Ulterior, au venit donaţiile şi tot aşa, până când am deschis primul centru multidisciplinar de monitorizare a prematurului după externare. Acum suntem o echipă constantă de zece suflete, de zece specialişti. Fiecare, cu expertiza sa, aduce o contribuţie acestei cauze.

Unde şi cum funcţionează acest centru?

Sediul centrului de excelenţă în prematuritate este în Bucureşti, în strada Giacomo Puccini 8A. În baza unor programări făcute telefonic sau electronic, familiile cu prematuri beneficiază gratuit de evaluări ale limbajului şi comunicării (tulburări de limbaj, întârzieri în dezvoltarea generală a limbajului etc.), evaluări ale motricităţii fine şi grosiere (afecţiuni neurologice), evaluări ale comportamentului şi afectivităţii, a integrării sociale, a dezvoltării proceselor cognitive, evaluări posttraumatice de prematuritate, evaluări de după externare realizate de un medic neonatolog.

Costuri de 70.000 de euro pe an

Câte persoane v-au cerut şi au beneficat, până acum, de ajutorul pe care-l oferiţi şi, mai ales, din ce resurse susţineţi aceste activităţi?

De la începutul anului 2018, Asociaţia Prematurilor a derulat proiecte care au avut impact pentru 1.000 de beneficiari la centrul de excelenţă în prematuritate şi în maternităţi. Am avut peste 500 de persoane care ne-au călcat pragul şi care au beneficiat gratuit de aceste servicii. Ştiţi cât înseamnă acest lucru? Practic, într-un an, am făcut o investiţie în sănătatea acestor familii de aproximativ 50.000 de euro pentru acoperirea acestor servicii gratuite, încercând să substituim ce nu face statul. Având în vedere că serviciile sunt gratuite şi că ne zbatem să găsim finanţatori care să acopere costurile operaţionale ale acestor servicii, eu zic că efortul merită. Mă gândesc la impactul lor pe termen lung prin workshop-urile pentru specialişti  –medici, asistente, psihologi –, intervenţie timpurie de stimulare precoce în neonatologie la prematuri, consiliere psihologică în maternităţi pentru părinţi, ateliere de parenting cu specialişti în îngrijirea prematurului acasă, donaţiile în maternităţi şi implementarea terapiei Kangaroo Care. Fără implicare civică nu putem să producem schimbări sustenabile şi sperăm ca multe alte companii să folosească facilitatea fiscală de redirecţionare a 20% din impozitul pe profit către eroii noştri în scutece, prin programele Asociaţiei Prematurilor. Avem mare nevoie de sprijin în acest sens, pentru că toate costurile operaţionale anuale doar în privinţa centrului se ridică la 70.000 de euro. Dacă mai adăugăm şi costurile proiectelor din maternităţi şi ale donaţiilor depăşim 150.000 de euro. 

Imagine indisponibilă


Asociaţia Prematurilor este o continuare a experienţei trăite de familia noastră acum şapte ani. A fost atât de greu să ne vedem copiii la limita supravieţuirii, iar noi am fost aşa dărâmăţi de tot ce am trăit atunci, încât ne-am dorit să nu lăsăm lucrurile aşa. A devenit jobul meu de fapte bune.

De la începutul anului 2018, Asociaţia Prematurilor a derulat proiecte care au avut impact pentru 1.000 de beneficiari la centrul de excelenţă în prematuritate şi în maternităţi.

„Este traumatizant, şocant şi uneori nu există şansă la viaţă“

Ce înseamnă pentru părinţi să aibă un copil prematur în România? 
 

Este traumatizant, şocant şi uneori nu există şansă la viaţă, din cauza lipsei de locuri în terapie intensivă neonatală. Într-o ţară în care rata prematurităţii se menţine la 9-10% din totalul de naşteri anuale, locurile în cele 23 de unităţi de neonatologie din toată ţara au rămas tot 500, iar la noi se nasc 18.000-19.000 de bebeluşi înainte de termen. Ce credeţi că simte un părinte care are risc de naştere prematură şi află că nu există echipament sau loc pentru ca bebeluşului său să i se dea o şansă? Ce credeţi că simte o familie cu copil născut prematur de 500-600 de grame, care are nevoie ca bebeluşul sau să fie transferat într-o unitate medicală de grad III, adică capabilă să-l salveze din punct de vedere medical, din punctul de vedere al aparaturii şi al personalului să-l salveze, dar află că nu se poate din lipsa de spaţiu? Chiar şi la sute de kilometri distanţă nu se găseşte un loc pentru copilul său. Nu din reavoinţă, ci pentru că secţiile sunt subdiminuate, cadrele medicale copleşite. Sau cum credeţi că se simt părinţii care nu au acces să-şi vadă prematurul mai mult de cinci minute pe zi, fără să-l atingă, fără să-l ţină în braţe, chiar şi după ce este stabilizat? Tatăl are voie să-l vadă poate doar o dată pe săptămână, şi nu vorbesc de excepţii, ci de situaţii uzuale. Suntem la o distanţă de ani lumină faţă de ce se întâmplă în Vest. Mă refer atât la dotări, spaţiu, număr de paturi şi de asistente pentru un copil, cât şi la integrarea părintelui în îngrijirea prematurului încă din prima zi, la gălăgia din secţia de terapie intensivă, la atitudini şi comportamente toxice ale unor cadre medicale, la un spaţiu decent în care părinţii să poată discuta cu vizitatorii lor, nu pe holuri, în picioare. M-aţi provocat şi am zis ce mă doare cel mai tare. Dar mai sunt şi altele, din păcate. Este adevărat că există şi exemple şi iniţiative pozitive care îmi dau speranţa în sistemul nostru medical neonatal. Dar sunt excepţii.


Aţi cooptatat în proiect experţi din diferite discipline. Cum i-aţi convins să vi se alăture?

Avem un scop comun, şi anume să ne asigurăm că dezvoltarea copilului şi a relaţiei de familie este una sănătoasă, armonioasă, că putem să îndrumăm din timp familia către alţi specialişti, dacă este necesar. Ne dorim ca toţi aceşti copii care şi-au început viaţa printr-o mare bătălie de supravieţuire să aibă o viaţă normală. Le mulţumesc tuturor celor din echipă pentru că fără ei nu reuşeam nimic. Sunt nişte oameni extraordinari, pe care îi respesc şi îi îndrăgesc mult.


Cum v-ar putea ajuta cei care vor să facă un gest frumos pentru aceşti copii?

Oamenii sunt cei care dau culoare şi fac magia să se întâmple. Oamenii cu inima plină dau sens unor vise şi fără implicare, orizontul este cam gri. Îi invit pe toţi cei care vor să ne îmbrăţişeze cauza să ne caute şi să facem lucruri frumoase şi utile pentru cei mai bravi eroi în scutece. Ei şi părinţii lor ar putea să nu se mai simtă singuri în această situaţie grea. Puţini ştiu că pot contribui prin mecanisme simple, precum donarea zilei de naştere, prin redirecţionarea a 2% din impozitul pe venit pentru persoanele fizice, mai ales acum la început de an, sau prin redirecţionarea a 20% din impozitul pe profit pentru persoanele juridice. Trebuie spus mai ales că voluntariatul chiar ajută. Cum credeţi că se simt părinţii care nu au acces să-şi vadă prematurul mai mult de cinci minute pe zi, fără să-l atingă, fără să-l ţină în braţe, chiar şi după ce este stabilizat?

Femeia Anului pentru „Apărarea drepturilor copilului“

Diana Călin Gămulescu este consultant în comunicare corporate şi CSR, cu 17 ani de experienţă dobândiţi în corporaţii, agenţii de publicitate şi PR, dar şi în antreprenoriat civic.

Este absolventă de Comunicare şi Relaţii Publice.

A fost nominalizată la Gala Femeia Anului, secţiunea „Apărarea drepturilor copilului“ şi a fost invitată să facă parte din volumul „Forţa civică a femeior“, coordonat şi lansat în august 2018 de către Andreea Paul, volum care cuprinde poveştile a 100 de femei care schimbă România în bine prin demersuri filantropice sau sociale.

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite