Un uriaş combinat siderurgic este vândut ca fier vechi. Din mii de salariaţi, au mai rămas câteva sute FOTO

Un uriaş combinat siderurgic este vândut ca fier vechi. Din mii de salariaţi, au mai rămas câteva sute FOTO

Ruina se alege de halele marelui combinat de la Roman FOTO Facebook

Un mare combinat siderurgic, care încă mai produce ţevi, este pe cale de dispariţie, activele societăţii, construcţii şi terenuri, fiind vândute.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Marea privatizare“ a industriei româneşti edificată în anii
comunismului a fost, în foarte multe cazuri un eşec, mult aşteptul reviriment nepetrecându-se. Rând pe rând, unităţile vândute la preţuri care au stârnit întrebări au sucombat, ajungând ruine, fiind doar sursă de fier vechi sau a unor afaceri cu terenuri.
 
Nici prin judeţul Neamţ situaţia nu a fost alta, fabrici imense, odată privatizate, „semnându-şi“ condamnarea la moarte. Şi au rămas doar subiect de discuţii pentru zecile de mii de oameni care au lucrat cândva acolo. Un exemplu este fostul Combinat de Fire şi Fibre Sintetice sau Institutul de Cercetare de la Săvineşti, situate lângă Piatra Neamţ. 
 
În unele cazuri chiar nu era nimic de făcut, deoarece capacităţile de producţie erau depăşite din punct de vedere al rentabilităţii, funcţionînd din inerţie, cu costuri mai mari
decât profitul obţinut. S-a încercat retehnologizarea, dar realităţile economice pe plan european şi mondial şi-au spus cuvântul. 
 
În anul 2003, unul dintre marile combinate siderurgice privatizate a fost Petrotub Roman, cel mai mare producător de ţevi nesudate din Europa de Est, considerat  a fi „plămânul“ oraşului şi al zonei, loc în care munceau vreo 10.000 de oameni. A fost vândut industriaşului anglo-indian Lakshmi Mittal, la un preţ de 50 de milioane dolari, care a fost considerat foarte mic. În anii de după ce firma a devenit privată, parte din capacităţile de producţie au fost oprite sau vândute, pentru că au fost considerate nerentabile.
 
 
Au fost realizate modernizări la laminoare, considerate de sindicalişti ca insuficiente, dar pe piaţa internaţională concurenţa era cruntă, un cuvânt greu de spus având fabricile din spaţiul ex-sovietic, care-şi exportau producţia cu preţuri infime. Şi aşa se face că, în ultimii ani, Petrotub Roman, devenită Mittal Steel şi apoi Arcelor Mittal Product, a înstrăinat construcţii şi terenuri. În acest context, în spaţiul virtual au apărut fotografii în care sunt surprinse ce a mai rămas din halele fostului colos industrial. 
 

„Nu avem motive de bucurie în aceste zile tulburi şi triste pentru ţevari“ 

Unul pe care regimul comunist îl considera strategic, pentru că producţia putea fi lesne orientată la fabricarea, în caz de necesitate, de ţevi pentru tunuri, tancuri şi arme de infanterie. Despre ceea ce se întâmplă în societate a detaliat, pentru cotidianul „Monitorul de Neamţ“, Gheorghe Coroban, lider de
sindicat: 
 
 
„Zilele acestea am marcat 32 de ani de sindicalism la această unitate, dar nu avem motive de bucurie în aceste zile tulburi şi triste pentru „ţevari”. Am urmărit şi noi tot felul de filmuleţe publicate pe paginile de socializare, care arată modul în care a fost destructurat combinatul de la Roman“. 
 
Sindicalistul a mai spus că au fost dezmembrate şi valorificate capacităţile care nu mai produceau de ani de zile şi că erau promisiuni de realizare a unor investii, care să mai asigure nişte locuri de muncă. În locul unde era Laminorul de 6 ţoli trebuia să se facă o fabrică de plase de sârmă, iar în altă parte se vorbea de o investiţie a firmei Amazon. 
 
„Totul se dezmembrează şi se vinde. Fierul beton, la fier vechi şi cimentul concasat, pentru drumuri. La începutul acestui an, în fabrică mai lucrează 360 de salariaţi. Ni se mai promite că Laminorul de 16 ţoli va mai funcţiona, dar avem îndoieli că fabrica va mai rezista în condiţiile creşterilor de preţ ale gazului metan şi energiei electrice“, a mai afirmat Gheorghe Coroban. 
 
În august 2021, firma Arcelor Mittal Tubular Products Roman anunţa că vinde diverse bunuri, între care un teren de 82.129 de metri pătraţi şi construcţii industriale cu suprafaţa construită de 58.454 de metri pătraţi, respectiv corp Hală laminor 20, un depozit, corp castel apă, corp pompe apă, corp turn de răcire, etc. Societatea menţiona că preţul minim de vânzare era de  4.700.000 de euro. 
 
 
Se mai menţiona că echipamentele funcţionale montate în cadrul Halei laminor 20 nu constituiau obiectul vânzării. Alte bunuri ce puteau fi achiziţionate erau un teren cu construcţii şi cale ferată cu suprafaţa de 38.054 metri pătraţi, altul cu construcţii pe o suprafaţă de 5.759 metri pătraţi şi un teren intravilan cu construcţii, cu suprafaţa de 26.746 metri pătraţi. 
 

Vă mai recomandăm să citiţi: 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările