Teritoriile liliputane ale Europei. Cine le asigură paza şi ce reguli de acces trebuie respectate

Pe bătrânul continent sunt recunoscute 6 microstate şi 8 dependenţe, teritorii autonome mici, aflate sub suveranitatea altui stat ori monarhii.

Principatul Andorrei este o rămăşiţă feudală situată în Munţii Pirinei, cu o suprafaţă de 468 km2 şi o populaţie de aproximativ 70.000 de locuitori. După tradiţie, Carol cel Mare a acordat populaţiei Andorrei o cartă pentru lupta lor contra maurilor. 

Un document semnat în anul 1278, recunoştea suveranitatea a două persoane asupra acestui teritoriu: contele de la Foix (al cărui titlu ulterior s-a transferat la şeful statului francez) şi episcopul La Seu d'Urgell, din Catalonia. Această hotărâre a stabilit teritoriul principatului şi structura sa politică. Andorra a devenit membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite în anul 1993,  

Principatul Liechtenstein este singura formă de guvernare rămasă a Sfântului Imperiu Roman, fiind creat din judeţele Vaduz şi Schellenberg în 1719 ca un feud suveran pentru bogata Casă Austriacă a Liechtensteinului. Are o suprafaţă de 190 km2 şi o populaţie de peste 30.000. 

Liechtenstein urmează o politică de neutralitate şi este una din puţinele ţări din lume care nu are armată. Populaţia ţării se bucură de unul din cele mai înalte standarde de trai din lume; Prinţul Liechtensteinului este al 6-lea cel mai bogat lider, cu o avere estimată la 5 miliarde de dolari.

Republica Malta este un arhipelag constituit din şapte insule şi situat în centrul Mării Mediterane; are o suprafaţă de 316 km2 şi o populaţie de 400.000 de locuitori (mai mulţi locuitori decât alte non-microstate precum  Islanda - 350.000) 

Oamenii au ajuns prima dată în Malta prin anul 5200 î.e.n. din insula italiană apropiată, Sicilia. Ordinul cavaleresc maltez a fost alungat în 1798 din Malta prin Napoleon după aproape 270 de ani de domnie. 

Malta a devenit independentă de Regatul Unit la 21 septembrie 1964, iar de la 1 mai 2004 este membră a Uniunii Europene.

Principatul Monaco este condus de Casa Grimaldi din secolul al XIII-lea şi a dobândit independenţă totală doar după cesiunea a regiunii înconjurătoare, Nisa, de la Piedmont până la Franţa în 1860. 

Monaco are o suprafaţă de 1,95 km2 şi o populaţie de aproximativ 35.000 de locuitori fiind cel mai dens populat stat din lume. Este o monarhie constituţională condusă de Prinţul Albert al II-lea. Monaco nu are armată, însă are pază de coastă cu 3 mici nave de patrulă fiecare dotate cu tunuri. Securitatea locală este asigurată de poliţia ce este formată din 300-400 de femei şi bărbaţi.

Republica San Marino este ultimul supravieţuitor dintr-un număr mare de comune italiene auto-guvernatoare din Evul Mediu. Are o suprafaţă de 61 km2 şi o populaţie de aproximativ 30.000. San Marino a devenit membru a Cosiliului Europei în 1988 şi a Naţiunilor Unite în 1992. Nu este, însă, membru al Uniunii Europene. Este cel mai vechi stat suveran şi republică constituţională din lume, fiind fondat la 3 septembrie 301.

Statul Vatican este ultimul din fostele State Papale, situat în centrul Italiei şi condus direct de către Papa de la Roma. Vaticanul a fost stabilit ca stat suveran de Tratatul Lateran din 1929 dintre Papă şi Guvernul Italian, în care Papa a recunoscut statul Italian în schimbul stabilirii Romano-Catolicismul ca religie oficială şi recunoaşterii suveranităţii Papei asupra unui microstat localizat întru totul în oraşul Roma. 

Populaţia Vaticanului este între 600 şi 700 de oameni, iar suprafaţa este de 0,44 km2. 

Garda Elveţienă Pontificală este un corp militar aflat în serviciul papei din 1506. Garda Elveţiană se ocupă de siguranţa papei şi a Statului Vatican, supraveghind apartamentele palatului papal şi menţinând ordinea pe timpul ceremoniilor religioase. 

Apartenenţa la Garda Elveţiană cere îndeplinirea următoarelor condiţii: sex masculin; cetăţenie elveţiană; religie catolică; satisfacerea stagiului militar în armata elveţiană, încheiat cu obţinerea unui „certificat de bună purtare”; vârsta între 19 şi 30 de ani; înălţimea peste 174 centimetri; celibatar (căsătoria este admisă numai de la gradul de caporal în sus).

Garda elveţiană 

Depedenţele - mici teritorii (semi)autonome 

Microstatele au suveranitate asupra propriului teritoriu, dar există şi teritorii autonome mici, care, deşi au (în aproape toate cazurile) propriul lor guvern independent, ramură executivă, legislatură, judiciar, poliţie şi alte organe tipice statelor independente, sunt sub suveranitatea altui stat sau monarhie.

Akrotiri şi Dhekelia (Teritorii britanice de peste mări, Regatul Unit). Sunt două baze militare suverane ale Regatului Unit situate în Cipru. Bazele au fost păstrate sub administrarea Regatului Unit după acordarea independenţei în 1960 datorită poziţiei strategice a Ciprului în Marea Mediterană.

Insulele Åland - sunt o provincie autonomă, demilitarizată şi unilinguală (suedeză) a Finlandei. Insulele Åland sunt situate la intrarea în Golful Botnic, la aproximativ 40 de km de coasta Suediei şi la 25 de km faţă de coasta Finlandei. Este vorba, de fapt, de un întreg arhipelag, egal depărtat de Stockholm şi de Turku, dar întins pe aproape o treime din această distanţă, ocupând mai tot accesul în Golful Botnic.

Insulele Åland sunt un centru regional de turism prin piaţa sa fără vamă. Capitala este Mariehamn). Pe insule au fost număraţi la ultimul recensământ 26.257 de locuitori.

Insulele Feroe (teritoriu extern, Danemarca). Sunt un grup de insule în partea nordică a Oceanului Atlantic, între Scoţia, Norvegia şi Islanda. Feroe sunt o regiune autonomă a Regatului Danemarcei din 1948. O mică forţă de poliţie şi de pază a coastei reprezintă singura forţă militară organizată din Faroe.

Gibraltar  - Teritoriu britanic de peste mări, Regatul Unit, situat în sudul peninsulei iberice. Este singurul teritoriu britanic de peste mări situat în Europa. Pe o parte din teritoriul Gibraltarului se ridică Stânca Gibraltar, cu înălţimea de 426 m. Înainte de cucerirea arabă a stâncii Gibraltar, aceasta era denumită Muntele Calpe. În arabă, Gibraltar a fost denumit Djebel al-Tarik, „muntele Tarik”. 

Gibraltarul este revendicat de Spania, ceea ce constituie o cauză majoră a disensiunilor diplomatice hispano-britanice. Pe 10 septembrie 1967 şi pe 7 noiembrie 2002 în Gibraltar au avut loc referendumuri prin care populaţia teritoriului a respins anexarea la Spania. Ziua de 10 septembrie a devenit sărbătoare naţională.

Stânca Gibraltarului

Insula Man (Dependenţele coroanei britanice), sau simplu Mann este situată în Marea Irlandei, între Irlanda şi Anglia. Insula nu este parte nici din Regatul Unit, şi nici din Uniunea Europeană. Insula a fost folosită ca lagăr de internare a cetăţenilor străini în timpul celor două războaie mondiale 1914-18 şi 1939-45.

Guernsey (Dependenţele coroanei britanice), una din Insulele Canalului şi include Alderney, Herm şi Sark. Este situată în largul coastelor Normandiei, iar în timpul verii este o destinaţie agreată de turişti atât francezi, cât şi englezi. 

Apărarea şi relaţiile internaţionale sunt asigurate de Regatul Unit, dar Guernsey nu face parte din acesta şi nici din Uniunea Europeană.  

Jersey (Dependenţele coroanei britanice), cea mai mare şi cea mai cunoscută  dintre Insulele Canalului Mânecii. Este situată în largul coastelor Normandiei, iar în timpul verii este o destinaţie agreată de turişti francezi şi englezi. 

Apărarea şi relaţiile internaţionale sunt asigurate de Regatul Unit, dar insula nu face parte din acesta şi nici din Uniunea Europeană, dar este asociată acesteia.  

Muntele Athos sau Statul Autonom Monastic al Muntelui Sfânt (stat autonom monastic, Grecia). Athos este un munte (vârful Athon - 2.033 m) şi o peninsulă (cu lungimea de 60 km şi o lăţime între 8 şi 12 km - 360 km pătraţi) în nord-estul Greciei, în regiunea grecească Macedonia Centrală.

Pe acest teritoriu sunt 20 de mănăstiri, 12 schituri şi o mulţime de chilii călugăreşti ortodoxe, în care trăiesc 1830 de monahi ortodocşi (recensământul grec din 2011).  

Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la Kareia (Karyes), unde se află şi birourile tuturor administratorilor civili, al Poliţiei, al Poştei, al Spitalului. 

Clădirea Sfintei Chinotite - organismul central de conducere al Sfântului Munte. Este alcătuit din 20 de monahi (câte un reprezentant de la fiecare mănăstire) aleşi anual 

Accesul pe cale terestră pe teritoriul Republicii Autonome a Sfântului Munte nu este permis, decât pentru autorităţi. Pe Muntele Athos, nu este permis accesul femeilor.

Intrarea pe Sfântul Munte se face, de regulă, cu feribotul, fie din portul de la Uranopoli (pentru coasta de vest), fie de la Ierrisos (pentru coasta de est). Înainte de îmbarcare, toţi vizitatorii trebuie să fi obţinut un diamonitirion, o formă de viză bizantină care este redactată în limba greacă şi datată folosind calendarul iulian, fiind semnată de către patru secretari ai unor mănăstiri importante. Se atestă permisiunea de acces pe Sfântul Munte şi de cazare în mănăstirile de acolo, pe durata pelerinajului. Pentru obţinerea diamonitirion-ului, membrii clerului trebuie să deţină, în prealabil, binecuvântarea Patriarhului de la Constantinopol.

Sursa: wikipedia.org